Ch.utilitati la sediu

Cazul: - O societate comerciala isi desfasoara activitatrea/ are sediul social/ intr-un apartament inchiriat de la o persoana fizica (Conform contract de inchiriere ), sunt deductibile la calculul impozitului pe profit chletuielile cu energia electrica , apa , gazele In cazul in care aceste facturi de utilitati nu sunt pe numele societatii comerciale ci pe numele persoanei fizice ? Rezolvare: In conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Titlul II, art. 19, profitul impozabil este definit ca fiind diferenta dintre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal. La suma obtinuta se adauga cheltuielile nedeductibile si se scad veniturile neimpozabile. Din formula de calcul a profitului impozabil rezulta ca baza impozabila a impozitului pe profit se determina pornind de la veniturile si cheltuielile inregistrate de persoana juridica in contabilitate potrivit reglementarilor contabile date in baza Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit acestor reglementari, veniturile sunt sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitatea curenta, cat si castigurile din orice alte surse. Veniturile sunt din exploatare, financiare si extraordinare, in functie de activitatea desfasurata de societate. Din punct de vedere contabil, cheltuielile sunt reprezentate de totalitatea operatiilor economice care afecteaza patrimoniul unei societati prin diminuarea activului sau prin marirea pasivului. Organizarea contabilitatii cheltuielilor are la baza conceptia dualistica specifica tarilor cu economie de piata dezvoltata si anume: a) contabilitatea financiara, care cuprinde in obiectul sau evaluarea si inregistrarea cheltuielilor grupate in functie de natura activitatilor (de exploatare, financiara, extraordinara) si de natura resurselor utilizate (cheltuieli cu materii prime, materiale, de personal, servicii primite, amortizari). Cheltuielile reflectate in contabilitatea financiara pot fi grupate in functie de momentul angajarii lor astfel: - cheltuieli constatate in momentul platii lor, care se inregistreaza in corespondenta cu conturile de trezorerie, - cheltuieli angajate cu plata ulterioara, motiv pentru care se inregistreaza in corespondenta cu conturile de terti, - cheltuieli calculate pentru a estima deprecierile definitive sau latente, fara a angaja o plata, reprezentate de amortizari si provizioane. b) contabilitatea de gestiune, care cuprinde in obiectul sau contabilizarea cheltuielilor grupate dupa destinatia si functia lor pe feluri de produse, lucrari si servicii. Potrivit dispozitiilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1826/2003 pentru aprobarea Precizarilor privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune, date in aplicarea Legii contabilitatii nr. 82/1991, toate persoanele juridice au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, inclusiv contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii. In functie de specificul activitatii desfasurate, contabilitatea de gestiune va asigura, in principal, inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii, faze de fabricatie, centre de costuri, centre de profit, dupa caz, precum si calculul costului de achizitie, de productie, de prelucrare al bunurilor intrate, obtinute, lucrarilor executate, serviciilor prestate, productiei in curs de executie, imobilizarilor in curs etc., din unitatile de productie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare si alte domenii de activitate. Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate in contabilitatea financiara, dupa natura lor, se grupeaza in contabilitatea de gestiune astfel: a) cheltuieli directe; b) cheltuieli indirecte; c) cheltuieli de desfacere; d) cheltuieli generale de administratie. Din punct de vedere fiscal, potrivit dispozitiilor art. 21, cheltuielile inregistrate in evidenta contabila conform facturilor de utilitati primite de la furnizorii de servicii de aceasta natura, sunt considerate cheltuieli deductibile. Conform prevederilor alin. (3), lit. m), si a pct. 37 din normele de aplicare ale Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, justificarea acestor cheltuieli se face pe baza documentelor legale, cum sunt contractele incheiate de catre proprietarul spatiului cu furnizorii de utilitati. Deductibilitatea cheltuielilor este limitata la ponderea spatiului ocupat de chirias, respectiv se face raportul dintre suprafata ocupata de acesta si suprafata totala a apartamentului.

Hotararea Camerei Consultantilor fiscali nr. 8 din 2010

Privind aprobarea Normelor de certificare a declaratiilor fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea In temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) si ale art. 11 lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala, aprobata cu modificari prin Legea nr. 198/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in conformitate cu prevederile art. 83 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Consiliul superior al Camerei Consultantilor Fiscali, intrunit in sedinta din 17 februarie 2010, hotaraste: Art. 1. - Se aproba Normele de certificare a declaratiilor fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea, prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare. Art. 2. - Normele prevazute la art. 1 se aplica pentru certificarea declaratiilor fiscale anuale aferente anului 2009, care se depun la organele fiscale in anul 2010. Art. 3. - Prezenta hotarare se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Norma de certificare a declaratiilor fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea Anexa nr. 1 la norme Modelul declaratiei pe propria raspundere ANEXA Nr. 2 la norme Modelul notei de certificare

Anexa nr. 1 la norme Modelul declaratiei pe propria raspundere

DECLARATIE Subsemnatul, ......................................................., domiciliat in .........................................., str. .......................... nr. ......., bl. ........, sc. ....., et. ..........., ap. ............, sectorul ........, CNP .................................., posesor al ...... seria ...... nr. .........................., eliberata de ....................................... la data de .................................., in calitate de administrator al S.C. ......................................., cu domiciliul fiscal in ............................................, str. ...................................... nr. ......., bl. ........., sc. ....., et. ..........., ap. ............, sectorul ........., inregistrata la Oficiul Registrului Comertului ................................... sub nr. J ........./............/............., avand codul de identificare fiscala ....................................., atribut fiscal RO, declar pe propria raspundere urmatoarele: - documentele ce au stat la baza inregistrarilor contabile aferente exercitiului financiar ................ sunt autentice si reflecta tranzactii reale; - nu detin, cu orice titlu, bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii si nu au fost efectuate operatiuni economice fara sa fie inregistrate in contabilitate; - a fost efectuata inventarierea generala a patrimoniului, iar rezultatele valorificarii acestuia au fost inregistrate in contabilitatea aferenta exercitiului financiar .................; - balanta de verificare aferenta lunii decembrie a anului .................... a fost intocmita cu respectarea reglementarilor contabile in vigoare si reflecta o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata; - sumele inregistrate drept cheltuieli deductibile sunt numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare; - contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura sau destinatia lor, dupa caz; - contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura sau sursa lor, dupa caz; - atat cheltuielile, cat si veniturile inregistrate in balanta de verificare incheiata la 31.12. ............. au respectat intocmai prevederile legale, rulajele aferente conturilor analitice de venituri si cheltuieli sunt corect inregistrate dupa destinatie si numai aferent exercitiului financiar ....................; - dobanzile si diferentele de curs valutar inregistrate in contabilitate sunt aferente creditelor bancare sau leasingurilor financiare contractate de la entitatile prevazute la art. 23 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare (Codul fiscal); - pierderea fiscala inregistrata in exercitiul financiar precedent conform declaratiei privind impozitul pe profit preluata in declaratia privind impozitul pe profit a anului ..................... este reala si a rezultat in urma respectarii prevederilor Codului fiscal; - impozitele si taxele datorate bugetului de stat, inclusiv impozitul pe profit, au fost corect inregistrate in conturi analitice, calculul acestora fiind in sarcina mea; - registrul de evidenta fiscala al societatii a fost completat corect si in termenul legal, sumele inscrise in acesta fiind in stricta concordanta cu prevederile Codului fiscal; - pentru orice abatere de la regulile contabile imi asum raspunderea exclusiva. Semnatura ................................ Data ...............................

Certificarea decl.101

Norma de certificare a declaratiilor fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea. Prezentele norme stabilesc principiile generale aplicabile activitatii de certificare a declaratiilor fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea, denumite in continuare declaratii de impozit pe profit, in acord cu dispozitiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. art. 1 Definitii In cadrul prezentelor norme, termenii de mai jos au urmatorul inteles: a) compania reprezinta contribuabilul a carui declaratie anuala de impozit pe profit este supusa certificarii de catre un consultant fiscal; b) certificarea reprezinta verificarea exactitatii si realitatii datelor inscrise in declaratiile fiscale, in concordanta cu prevederile legale, pe baza documentelor si informatiilor financiar-contabile si fiscale solicitate de catre consultantul fiscal si furnizate de companie, date ce sunt reflectate in evidenta contabila a companiei. Verificarea exactitatii si realitatii datelor inscrise in declaratia anuala de impozit pe profit se va face prin sondaj si in limita unui prag de semnificatie, asa cum este definit in prezentele norme. Certificarea declaratiei anuale de impozit pe profit nu presupune oferirea de solutii de optimizare fiscala; c) dosarul de lucru reprezinta ansamblul datelor si informatiilor cerute de catre consultantul fiscal in vederea certificarii declaratiei anuale de impozit pe profit si primite de catre acesta de la reprezentantii companiei. De asemenea, dosarul de lucru include si testele, fisierele de lucru si alte documente pe baza carora consultantul fiscal realizeaza activitatea de verificare; d) verificarea prin sondaj reprezinta activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor considerate ca reprezentative pentru totalitate, in care sunt reflectate veniturile si cheltuielile. art. 2 Contractul Relatia profesionala trebuie statuata prin intermediul unui contract in forma scrisa incheiat intre companie si consultantul fiscal. art. 3 Raspunderea consultantului fiscal Consultantul fiscal va presta serviciul de certificare cu grija si atentia cuvenite conform cerintelor cuprinse in standardele profesionale si Codul etic al consultantului fiscal. Camera Consultantilor Fiscali va supraveghea activitatea consultantilor fiscali ce presteaza servicii de certificare a declaratiei anuale de impozit pe profit. Camera Consultantilor Fiscali va aplica sanctiunile prevazute de regulamentul propriu de organizare si functionare in cazul in care se dovedeste faptul ca un consultant fiscal nu a respectat prevederile acestui regulament, ale codului etic si ale prezentelor norme. art. 4 Prezentarea informatiilor (1) Compania pregateste declaratia anuala de impozit pe profit si este raspunzatoare pentru intocmirea documentelor contabile, pentru acuratetea inregistrarilor contabile, precum si pentru intocmirea si acuratetea registrelor fiscale. Compania, prin reprezentantii sai, va trebui sa dea o declaratie pe propria raspundere privind conformitatea inregistrarilor si a politicilor contabile cu referentialul contabil romanesc in vigoare, si anume Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene. Modelul declaratiei pe propria raspundere este prevazut in anexa nr. 1. (2) Compania va pune la dispozitia consultantului fiscal documente si informatii in vederea verificarii elementelor inscrise in declaratia anuala de impozit pe profit ce face obiectul certificarii. In situatia in care aceste documente sunt confidentiale, consultantul fiscal va da o declaratie de pastrare a confidentialitatii informatiilor la care are acces. (3) Toate informatiile trebuie solicitate in scris de catre consultantul fiscal. art. 5 Procedura de lucru (1) Tratamentul fiscal al operatiunilor economice reflectate in documentele financiar-contabile si care sunt inscrise in declaratia anuala de impozit pe profit ce urmeaza a fi supusa certificarii se verifica prin sondaj. (2) Consultantul fiscal trebuie sa ia in considerare pragul de semnificatie atunci cand este angajat in vederea certificarii declaratiilor fiscale. (3) In elaborarea raportului de certificare, consultantul fiscal impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie, astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ denaturarile semnificative. art. 6 Stabilirea pragului de semnificatie/materialitatii In stabilirea pragului de semnificatie/materialitatii pentru verificarea calculului impozitului pe profit, consultantii fiscali se vor baza in primul rand pe rationamentul lor profesional, precum si pe procedurile analitice si pe intelegerea in ansamblu a companiei si a mediului economic in care aceasta activeaza. art. 7 Utilizarea unor valori de referinta in stabilirea pragului de semnificatie/materialitatii Desi stabilirea pragului de semnificatie/materialitatii este o problema de rationament profesional, in anumite cazuri va fi util sa se aplice un procentaj dintr-o anumita valoare de referinta. art. 8 Aplicarea unui procentaj asupra unei valori de referinta (1) Ca regula generala, in determinarea procentajului care va fi aplicat unei valori de referinta alese pentru stabilirea pragului de semnificatie, se va folosi rationamentul profesional. (2) Pentru stabilirea valorii de referinta utilizate pentru determinarea pragului de semnificatie/materialitatii, se vor utiliza informatiile fiscale relevante, cum ar fi: - ponderea fiecarei categorii de venit neimpozabil in total venituri neimpozabile; - ponderea fiecarei categorii de cheltuiala nedeductibila in total cheltuieli nedeductibile. art. 9 Utilizarea rationamentului profesional Consultantii fiscali sunt obligati sa isi utilizeze rationamentul profesional pentru a stabili daca cele mentionate mai sus sunt adecvate circumstantelor individuale. art. 10 Cerinte minimale de verificare in vederea certificarii declaratiei anuale privind impozitul pe profit (1) Verificarea declaratiei anuale de impozit pe profit va trebui sa urmareasca cel putin elementele mentionate in mod specific in cuprinsul titlului II „Impozit pe profit” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, cum ar fi: veniturile impozabile, veniturile neimpozabile, elementele similare veniturilor si cheltuielilor, reevaluarile, cheltuielile nedeductibile si cu deductibilitate limitata, gradul de indatorare, provizioanele, amortizarea, cheltuielile/veniturile angajate etc. (2) Certificarea declaratiei anuale de impozit pe profit nu presupune verificarea politicii/documentatiei privind preturile de transfer, a politicilor comerciale si a politicilor contabile aplicate de companie. Certificarea declaratiei anuale privind impozitul pe profit pentru o anumita perioada nu presupune si verificarea pierderii fiscale reportate si a altor elemente fiscale ce provin din perioadele anterioare si care produc efecte in perioada supusa certificarii. art. 11 Documentare Consultantul fiscal care va presta serviciile de certificare a declaratiilor fiscale va avea obligatia sa documenteze aceasta activitate in cadrul unui dosar de lucru ce va fi arhivat la sediul consultantului fiscal. Acest dosar va sta la baza controlului de calitate efectuat periodic de catre Camera Consultantilor Fiscali. art. 12 Raportul de certificare Rezultatele certificarii vor fi consemnate intr-un document numit raport de certificare, care va fi inaintat companiei. art. 13 Elemente minimale ale raportului de certificare a declaratiei anuale de impozit pe profit Raportul de certificare va trebui sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente: a) o scurta prezentare a companiei; b) valoarea pragului de semnificatie; c) mentiuni referitoare la pierderea fiscala din anul/anii anterior/anteriori reportata in anul in care se certifica declaratia anuala de impozit pe profit; d) elementele care au fost supuse verificarii conform titlului II „Impozit pe profit” din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, asa cum au fost mentionate la art. 10; e) eventualele ajustari propuse fata de declaratia supusa initial certificarii; f) opinia consultantului fiscal referitoare la declaratia anuala de impozit pe profit care a fost supusa verificarii. art. 14 Nota de certificare Consultantul fiscal va emite o nota de certificare care va insoti declaratia anuala de impozit pe profit. In nota de certificare se va mentiona daca certificarea se va face cu rezerve sau fara. Modelul notei de certificare este prezentat in anexa nr. 2 - in cazul certificarii de catre un consultant fiscal - si, respectiv, in anexa nr. 2A - in cazul certificarii de catre o societate comerciala de consultanta fiscala. art. 15 Anexele nr. 1, 2 si 2A fac parte integranta din prezentele norme. ANEXA Nr. 2 la norme Modelul notei de certificare

NOTA DE CERTIFICARE a declaratiei privind impozitul pe profit aferente anului ......... Subsemnatul/a, ..................................................., in calitate de consultant fiscal inregistrat la Camera Consultantilor Fiscali sub nr. ...................../an .................., in baza Contractului nr. ................../.............., am acordat servicii profesionale de certificare a declaratiei privind impozitul pe profit aferente anului .................. pentru S.C. .............................................................................. . Declaratia privind impozitul pe profit aferenta anului ........................ este responsabilitatea conducerii Societatii (?) ............................. . Responsabilitatea noastra este de a ne exprima o opinie asupra declaratiei privind impozitul pe profit aferente anului ........., bazata pe certificarea pe care am efectuat-o. Noi am efectuat certificarea in conformitate cu Normele de certificare a declaratiei de impozit pe profit si cu Codul etic al consultantului fiscal, emise de Camera Consultantilor Fiscali. Certificarea declaratiei anuale privind impozitul pe profit reprezinta verificarea exactitatii si realitatii datelor inscrise in declaratiile fiscale, in concordanta cu prevederile legale, pe baza documentelor si informatiilor financiar-contabile si fiscale solicitate de catre consultantul fiscal si furnizate de companie, date ce sunt reflectate in evidenta contabila a companiei. Verificarea exactitatii si realitatii datelor inscrise in declaratia anuala de impozit pe profit s-a facut prin sondaj si in limita unui prag de semnificatie. In opinia noastra, certificam fara/cu rezerve declaratia privind impozitul pe profit aferenta anului ......... la S.C. .......................................... . Data........................ Adresa.................... Consultant fiscal, ........................................... (semnatura si parafa)

Trebuie facturate mostrele?

Exemplu Societate persoana impozabila stabilita in Romania, inregistrata in scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, care are ca activitate vanzare/inchiriere de bunuri (carpete, prosoape, lenjerie de pat, dozatoare sapun). Pentru prezentarile realizate la clienti, angajatii au diverse produse pe care le utilizeaza ca mostre. Conform art. 128 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal, nu constituie livrare de bunuri pentru care trebuie sa se emita autofatura si sa se colecteze taxa pe valoarea adaugata, acordarea in mod gratuit de bunuri ca mostre in cadrul campaniilor promotionale, pentru incercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vanzare, alte bunuri acordate in scopul stimularii vanzarilor.

Pentru a fi aplicabile prevederile art. 128 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal, societatea din exemplul nostru trebuie sa prezinte un plan de afaceri care sa cuprinda actiunile promotionale prin incercarea produselor si/sau acordare de produse fara plata in scopul stimularii vanzarilor, sa consemneze efectuarea actiunilor promotionale in documente, iar cantitatile si valorile bunurilor acordate in mod gratuit sa fie rezonabile.

Documentele pentru justificarea stimularii vanzarilor sunt documente primare, justificative, oficiale, neoficiale, interne, externe care contin informatii (cantitative, valorice, descriptive) privind actiunile promitionale desfasurate.

Sigur,pentru livrarea lor la punctele de lucru,pe drumurile publice trebuie sa se intocmeasca document de insotire a marfii(cu mentiunea expresa"mostre") iar pentru punctele interne de lucru se intocmeste nota de transfer de la o gestiune la alta.Gestionarul primitor intocmeste NIR in "custodie"si asteapta dispozitia conducerii de scoatere din gestiune pentru public(nu se intocmeste Bon de Consum),gestionarul urmareste cantitatile prin fisa de magazie tinuta separat de gestiunea sa.

Din pv contabil,evidenta lor este tinuta in contul din afara bilantului(analitic separat).Daca provin din consum intern,in baza notei de transfer sau a documentului de insotire a marfii,inclusiv decizia conducerii, se efectueaza descarcarea de gestiune in contul de cheltuieli pentru reclama si publicitate(ct.623) prin creditul gestiunii respective (345,371).Periodic prin inventariere se procedeaza la scaderea din contul din afara bilantului a mostrelor consumate.

Pentru cele primite de la furnizori se procedeaza ca mai sus.Atentie NU se deduce TVA!

Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung

Creditele sunt sume imprumutate de catre banci persoanelor fizice si juridice si care trebuie rambursate la un anumit termen numit scadenta. Creditele bancare sunt purtatoare de dobanzi, care pentru societate reprezinta o cheltuiala, adica pretul platit pentru folosirea creditului bancar obtinut. Creditele bancare pe termen lung (peste 1 an) sunt destinate finantarii investitiilor. La acordarea creditelor intreprinderile trebuie sa intocmeasca un dosar de creditare, care trebuie sa contina informatii privind sediul societatii, obiectul de activitate, destinatia creditului, posibilitatile de rambursare, studiu de fezabilitate, bugetul de venituri si cheltuieli, fluxul de trezorerie, bilantul, balanta conturilor, etc. Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung si mediu se realizeaza cu ajutorul contului sintetic de gradul I 162 “Credite bancare pe termen lung”, care se detaliaza pe urmatoarele conturi sintetice de gradul II, in functie de natura creditelor angajate: • 1621 “Credite bancare pe termen lung” • 1622 “Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenta” • 1623 “Credite externe guvernamentale” • 1624 “Credite bancare externe garantate de stat” • 1625 “Credite bancare externe garantate de banci” • 1626 “Credite de la trezoreria statului” • 1627 “Credite bancare interne garantate de stat” Aceste conturi sunt, dupa continutul economic, conturi de surse imprumutate iar dupa functia contabila sunt conturi de pasiv. Dobanzile aferente creditelor bancare pe termen lung se evidentiaza cu ajutorul contului 1682 “Dobanzi aferente creditelor bancare pe termen lung”, care este un cont de datorii dupa continutul economic iar dupa functia contabila este un cont de pasiv. Creditele bancare se pot acorda atat in lei cat si in valuta. In cazul in care se acorda in valuta, evidenta acestora se tine atat in lei cat si in valuta, evaluarea in lei facandu-se in functie de cursul de schimb valutar din data primirii creditului in contul bancar. In momentul rambursarii partiale sau totale a creditului in valuta, tinand seama ca exista un alt curs valutar decat cel de la data contractarii creditului, apar diferentele de curs valutar care pot fi favorabile sau nefavorabile, dupa caz, si se inregistreaza ca venituri sau cheltuieli financiare. Aceleasi diferente de curs apar si la sfarsitul exercitiului financiar cand se reevalueaza creditele in valuta la cursul de la inchiderea exercitiului, aceste diferente fiind tratate ca venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz. Acelasi tratament il au si dobanzile asociate creditelor in valuta. In cele ce urmeaza vom reda cateva operatii privind creditele bancare pe termen lung sub forma unor studii de caz: 1. O societate comerciala primeste in contul de disponibil un credit bancar pe 2 ani in suma 60.000 lei, care se ramburseaza in transe semestriale egale. Dobanda anuala este de 20% si se achita trimestrial. In anul doi, din motive financiare, ultima transa a creditului, precum si dobanda aferenta ultimului trimestru se achita in cel de-al treilea an. Primirea creditului 5121 = 1621 60.000 Inregistrarea si achitarea dobanzii din trimestrul I (dobanda pentru trimestrul II este aceeasi) 666 = 5121 3.000 Rambursarea primei rate a creditului ( inregistrarea platii celei de-a doua si a treia rate este identica) 1621 = 5121 15.000 Dobanda pentru trimestrul III (dobanda pentru trimestrul IV este aceeasi) 666 = 5121 2.250 Dobanda pentru trimestrul I al anului 2 666 = 5121 1.500 Transferarea ultimei rate a creditului la credite restante 1621 = 1622 15.000 Inregistrarea dobanzii neachitate la scadenta 666 = 1682 1.500 Rambursarea creditului restant 1622 = 5121 15.000 Achitarea dobanzii restante 1682 = 5121 1.500 2. O societate comerciala primeste un credit bancar in devize pe 3 ani in valoare de 10.000 EUR la cursul de 3,2 lei/EUR, care se restituie in doua transe egale la sfarsitul fiecarui an. Dobanda anuala este de 10% si se achita la sfarsitul fiecarui an. La sfarsitul primului an cursul este de 3,3 lei/EUR, iar la sfarsitul anului doi cursul este de 3,1 lei/EUR. Primirea creditului 5124 = 1621 32.000 Inregistrarea si achitarea dobanzii din primul an 666 = 5124 3.300 Rambursarea primei rate a creditului % = 5124 16.500 1621 16.000 665 500 Inregistrarea diferentelor de curs valutar aferente creditului ramas nerambursat 665 = 1621 500 Achitarea dobanzii din al doilea an 666 = 5124 1.650 Rambursarea creditului ramas la sfarsitul celui de-al doilea an 1621 = % 16.500 5124 15.500 765 1.000

A se vedea si

Credit termen scurt

Contabilitatea rezultatului exercitiului

Din punct de vedere contabil rezultatul exercitiului reprezinta „Diferenta intre veniturile si cheltuielile unui exercitiu, putand fi favorabila (profit) sau nefavorabila (pierdere)”. Planurile de conturi generale in vigoare, au instituit pentru contabilizarea rezultatelor economico-financiare curente ale exercitiului conturile:

Contul 121 „Profit si pierdere” care la sfarsitul exercitiului financiar poate prezenta:

a) sold creditor, in ipoteza in care veniturile exercitiului sunt mai mari decat cheltuielile;

b) sold debitor, in ipoteza inversa. Prin urmare in debitul contului se inregistreaza, cu ocazia inchiderii, cheltuielile reflectate cu ajutorul conturilor din clasa a VI-a, iar in creditul sau se inregistreaza veniturile reflectate ajutorul conturilor din clasa a VII-a din Planul de Conturi General.

Indiferent de natura soldului (creditor sau debitor), acesta se preia in bilant, cu semnul plus (daca este creditor) sau minus (daca este pierdere) la rubrici (posturi bilantiere) distincte din structura capitalurilor proprii. Contul 121 “Profit si pierdere” are practic doua “momente” distincte de functionare, si anume: 1) La sfarsitul exercitiului financiar expirabil (N), cand se inchid conturile de venituri si cheltuieli. 2) In exercitiul financiar N+1, la momentul inchiderii contului 121 “Profit si pierdere” aferent exercitiului financiar N, pe baza hotararii Adunarii generale a asociatilor sau actionarilor. La acest “moment”, corespondentele contabile “standard” ale contului 121 “Profit si pierdere” difera in functie de natura rezultatului aferent exercitiului N, si anume: 2.1) In cazul in care rezultatul exercitiului N se concretizeaza in profit, contul 121 “Profit si pierdere” se inchide, in exercitiul financiar urmator, prin formula contabila:

121 “Profit si pierdere” = % 129 “Repartizarea profitului” (cu sumele repartizate la finele anului precedent la „Rezerve” in baza unor dispozitii legale) 1171 „Rezultatul reportat reprezentand profitul nerepartizat sau pierderea neacoperita” (cu profitul ce urmeaza a fi repartizat pe destinatiile hotarate de AGA” 2.2) In cazul in care rezultatul exercitiului N se concretizeaza in pierdere, adunarea generala a asociatilor sau actionarilor poate hotari reportarea pierderii pentru exercitiile financiare urmatoare, caz in care contul 121 „Profit si pierdere” se inchide prin formula contabila: 1171 „Rezultatul reportat reprezentand profitul = 121 “Profit si pierdere” X nerepartizat sau pierderea neacoperita” Intrucat in bilantul supus aprobarii Adunarii generale profitul trebuie sa figureze, potrivit normelor contabile in vigoare, ca post bilantier distinct in structura capitalurilor proprii, s-a impus instituirea unui cont de repartizare a profitului care sa corecteze in bilant profitul repartizat pe destinatiile supuse aprobarii Adunarii generale. Acest cont este 129 “Repartizarea profitului”. • Fiind un cont de repartizare pe diferite destinatii a sporului de mijloace economice (active patrimoniale) avand ca sursa de provenienta profitul, contul 129 “Repartizarea profitului” este un cont de activ, dupa soldul pe care-l prezinta la “momentul” inchiderii exercitiului financiar la care se refera. • In bilant insa, soldul contului 129 “Repartizarea profitului” este preluat la o rubrica (post bilantier) distincta, din structura capitalurilor proprii, pentru a putea asigura imaginea fidela a acestora.

Exemplul 1 Se constituie o societate comerciala cu raspundere limitata (SRL) al carei capital social subscris este de 200.000 lei (impartit in 200 de parti sociale fiecare avand valoare nominala de 1.000 lei). La infiintare (inmatricularea la Registrul Comertului) se varsa in numerar prin depunere in conturi bancare contravaloarea a 150 de parti sociale si se aporteaza in natura o cladire evaluata la 50.000 lei pentru care se atribuie aportorului 50 de parti sociale. Inregistrarea subscrierii capitalului social

456 = 1011 200.000 Inregistrarea aporturilor efective, inainte de inmatricularea societatii la Registrul Comertului

% = 456 200.000

212 50.000 5121 150.000 Regularizarea conturilor de capitaluri 1011 = 1012 200.000 Exemplul 2

Adunarea generala extraordinara a actionarilor hotaraste majorarea capitalului social prin emisiunea unui nou pachet de 20.000 de actiuni avand valoarea nominala de 10 lei/actiune care se vand la valoarea de emisiune de 13 lei/actiune cu incasare in contul bancar. Ulterior, prima de emisiune se incorporeaza la rezerve. Inregistrarea subscrierii noilor actiuni (prima de emisiune/actiune = 13 lei – 10 lei)

456 = % 260.000 1011 200.000 1041 60.000 Incasarea contravalorii actiunilor emise

5121 = 456 260.000 Regularizarea conturilor de capitaluri

1011 = 1012 200.000 Incorporarea la alte rezerve a primei de emisiune

1041 = 1068 60.000 O societate comerciala pe actiuni (SA) prezinta la 31.12.N-1 urmatoarea situatie (extras) in conturile: 1063 „Rezerve statutare”…………100.000 lei 1068 „Alte rezerve” ……………… 70.000 lei 1171 „Rezultatul reportat reprezentand profitul nerepartizat sau pierderea neacoperita” 30.000 lei Exemplul 3

Adunarea generala extraordinara a actionarilor din 15.03.N hotaraste incorporarea rezervelor, rezultatului reportat si primelor de emisiune in capitalul social in limita soldurilor conturilor respective din balanta de verificare intocmita la 31.12.N-1, liberand in acest scop 20.000 de actiuni cu valoare nominala de 10 lei/actiune, distribuibile actionarilor existenti proportional cu numarul actiunilor detinute de acestia anterior. Inregistrarea actiunilor noi liberate prin incorporarea rezervelor, beneficiilor (profiturilor) reportate si a primelor de emisiune in capitalul social % = 1012 200.000 1063 100.000 1068 70.000 1171 30.000 Exemplul 4

Se majoreaza capitalul social al unei intreprinderi prin emisiunea unui pachet de actiuni cu valoarea nominala totala de 35.000 lei. Aportul primit de societate in schimbul acestor actiuni este reprezentat de 10.000 Euro. Cursul valutar la data subscrierii capitalului in valuta este de 3,7 lei/Euro iar cel de la data varsarii capitalului in contul bancar al societatii este de 3,8 lei/Euro. Subscrierea capitalului (prima de emisiune totala = valoarea de aport – valoarea nominala totala = 37.000 – 35.000 = 2.000 lei) 456 =% 37.000 1011 35.000 1041 2.000 Incasarea contravalorii actiunilor emise 5124 = % 38.000 456 37.000 1068 1.000 Regularizarea conturilor de capitaluri 1011 = 1012 35.000

Imobilizari necorporale din resurse proprii

Se realizează de către personalul firmei un program informatic pentru nevoi proprii. Costul său este de 9.000 lei şi se amortizează în 2 ani. Ulterior este scos din evidenţă. Se înregistrează în contabilitate aceste operaţiuni, inclusiv amortizarea lunară a programului informatic. Intrarea în patrimoniu a programului informatic obţinut cu forţe proprii

208 = 721 9.000 Înregistrarea amortizării lunare (9.000:2:12)

6811 = 2808 375 Scoaterea din evidenţă a programului amortizat

2808 = 208 9.000

Cheltuielile de dezvoltare

O societate comercială hotărăşte să-şi modernizeze tehnologia de fabricaţie a unui produs. Unitatea achită în numerar un avans de 5.000 lei unui institut de proiectare care va realiza lucrările de dezvoltare. După finalizarea lucrărilor, institutul facturează documentaţia la valoarea de 20.000 lei şi TVA 19%. Decontarea facturii se face prin bancă, ţinându-se seama de avansul achitat. Cheltuielile de dezvoltare se amortizează în 20 de luni. Se înregistrează în contabilitate aceste operaţiuni, inclusiv amortizarea lunară a cheltuielilor de dezvoltare şi scoaterea din evidenţă a cheltuielilor amortizate. Acordarea avansului

234 = 5311 5.000 Primirea facturii

% = 404 23.800 233 20.000 4426 3.800 Recepţia documentaţiei

203 = 233 20.000 Decontarea facturii şi regularizarea avansului

404 = % 23.800 5121 18.800 234 5.000

Amortizarea lunară

6811 = 2803 1.000

Scoaterea din evidenţă a cheltuielilor complet amortizate

2803 = 203 20.000

Ch.de constituire

Se constituie o societate comercială al cărei asociat depune la casieria unităţii suma de 5.000 lei, din care achită la notar suma de 1.000 lei pentru autentificarea actului de constituire şi la Registrul Comerţului suma de 2.000 lei şi TVA 19% pentru alte cheltuieli de constituire: taxe de înmatriculare, de publicare în Monitorul Oficial.

După începerea activităţii, cheltuielile de constituire se amortizează în 10 luni şi se restituie asociatului suma depusă iniţial. Unitatea optează pentru a fi plătitoare de TVA de la începutul activităţii.

Se înregistrează în contabilitate aceste operaţiuni, inclusiv amortizarea lunară a cheltuielilor de constituire şi scoaterea din evidenţă a cheltuielilor amortizate. Depunerea de către asociat a sumei la casierie

5311 = 4551 5.000 Achitarea comisionului la notariat

201 = 5311 1.000 Înregistrarea cheltuielilor de constituire

% = 404 2.380 201 2.000 4426 380

Plata în numerar a cheltuielilor de constituire

404 = 5311 2.380

Ulterior dupa inceperea activitatii si incasarea de venituri.

Restituirea către asociat a sumei depuse

4551 = 5311 5.000 Amortizarea lunară a cheltuielilor de constituire

6811 = 2801 300 Scoaterea din evidenţă a cheltuielilor complet amortizate

2801 = 201 3.000

Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung

Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice şi juridice şi care trebuie rambursate la un anumit termen numit scadenţă. Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi, care pentru societate reprezintă o cheltuială, adică preţul plătit pentru folosirea creditului bancar obţinut. Creditele bancare pe termen lung (peste 1 an) sunt destinate finanţării investiţiilor. La acordarea creditelor întreprinderile trebuie să întocmească un dosar de creditare, care trebuie să conţină informaţii privind sediul societăţii, obiectul de activitate, destinaţia creditului, posibilităţile de rambursare, studiu de fezabilitate, bugetul de venituri şi cheltuieli, fluxul de trezorerie, bilanţul, balanţa conturilor, etc. Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung şi mediu se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul I 162 “Credite bancare pe termen lung”, care se detaliază pe următoarele conturi sintetice de gradul II, în funcţie de natura creditelor angajate: • 1621 “Credite bancare pe termen lung” • 1622 “Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenţă” • 1623 “Credite externe guvernamentale” • 1624 “Credite bancare externe garantate de stat” • 1625 “Credite bancare externe garantate de bănci” • 1626 “Credite de la trezoreria statului” • 1627 “Credite bancare interne garantate de stat” Aceste conturi sunt, după conţinutul economic, conturi de surse împrumutate iar după funcţia contabilă sunt conturi de pasiv. Dobânzile aferente creditelor bancare pe termen lung se evidenţiază cu ajutorul contului 1682 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung”, care este un cont de datorii după conţinutul economic iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv. Creditele bancare se pot acorda atât în lei cât şi în valută. În cazul în care se acordă în valută, evidenţa acestora se ţine atât în lei cât şi în valută, evaluarea în lei făcându-se în funcţie de cursul de schimb valutar din data primirii creditului în contul bancar. În momentul rambursării parţiale sau totale a creditului în valută, ţinând seama că există un alt curs valutar decât cel de la data contractării creditului, apar diferenţele de curs valutar care pot fi favorabile sau nefavorabile, după caz, şi se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare. Aceleaşi diferenţe de curs apar şi la sfârşitul exerciţiului financiar când se reevaluează creditele în valută la cursul de la închiderea exerciţiului, aceste diferenţe fiind tratate ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz. Acelaşi tratament îl au şi dobânzile asociate creditelor în valută. În cele ce urmează vom reda câteva operaţii privind creditele bancare pe termen lung sub forma unor studii de caz: Exemplu: O societate comercială primeşte în contul de disponibil un credit bancar pe 2 ani în sumă 60.000 lei, care se rambursează în tranşe semestriale egale. Dobânda anuală este de 20% şi se achită trimestrial. În anul doi, din motive financiare, ultima tranşă a creditului, precum şi dobânda aferentă ultimului trimestru se achită în cel de-al treilea an.

Primirea creditului

5121 = 1621 60.000 Înregistrarea şi achitarea dobânzii din trimestrul I (dobânda pentru trimestrul II este aceeaşi) 666 = 5121 3.000 Rambursarea primei rate a creditului ( înregistrarea plăţii celei de-a doua şi a treia rate este identică)

1621 = 5121 15.000 Dobânda pentru trimestrul III (dobânda pentru trimestrul IV este aceeaşi)

666 = 5121 2.250 Dobânda pentru trimestrul I al anului 2

666 = 5121 1.500 Transferarea ultimei rate a creditului la credite restante

1621 = 1622 15.000 Înregistrarea dobânzii neachitate la scadenţă

666 = 1682 1.500 Rambursarea creditului restant

1622 = 5121 15.000 Achitarea dobânzii restante

1682 = 5121 1.500

____________________________________

O societate comercială primeşte un credit bancar în devize pe 3 ani în valoare de 10.000 EUR la cursul de 3,2 lei/EUR, care se restituie în două tranşe egale la sfârşitul fiecărui an. Dobânda anuală este de 10% şi se achită la sfârşitul fiecărui an. La sfârşitul primului an cursul este de 3,3 lei/EUR, iar la sfârşitul anului doi cursul este de 3,1 lei/EUR. Primirea creditului

5124 = 1621 32.000 Înregistrarea şi achitarea dobânzii din primul an

666 = 5124 3.300 Rambursarea primei rate a creditului

% = 5124 16.500 1621 16.000 665 500

Înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente creditului rămas nerambursat

665 = 1621 500 Achitarea dobânzii din al doilea an

666 = 5124 1.650 Rambursarea creditului rămas la sfârşitul celui de-al doilea an

1621 = % 16.500 5124 15.000 765 1.000

Contabilitatea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni

Contabilitatea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni Potrivit Legii nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, societăţile pe acţiuni pot emite obligaţiuni la purtător sau nominative, pentru o sumă care să nu depăşească trei pătrimi din capitalul vărsat şi existent, conform celui din urmă bilanţ contabil aprobat. Obligaţiunile din aceeaşi emisiune trebuie să fie de o valoare egală şi acordă posesorilor lor drepturi egale. Obligaţiunile pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în cont. Obligaţiunile se rambursează de societatea emitentă la scadenţă. Înainte de scadenţă, obligaţiunile din aceeaşi emisiune şi cu aceeaşi valoare pot fi rambursate, prin tragere la sorţi, la o sumă superioară valorii lor nominale, stabilită de societate şi anunţată public înainte de data tragerii la sorţi. Obligaţiunile convertibile pot fi preschimbate în acţiuni ale societăţii emitente, în condiţiile stabilite în prospectul de ofertă publică. În funcţie de modul de plată a veniturilor ce se cuvin obligatarilor, obligaţiunile pot fi: 1. Obligaţiuni obişnuite sau ordinare – care asigură obligatarilor un venit fix sub formă de dobândă. Acestea se emit şi se răscumpără la valoarea nominală; 2. Obligaţiuni cu primă – a) se emit la valoarea de emisiune (mai mică) şi se răscumpără la valoarea nominală (mai mare), diferenţa fiind prima de rambursare care se achită la scadenţă; b) se emit la valoarea nominală (mai mică) şi răscumpără la scadenţă la valoarea de rambursare (mai mare), diferenţa fiind prima de emisiune. 3. Obligaţiuni cu loterie – se vând şi se răscumpără la valoarea nominală iar unii cumpărători, prin tragere la sorţi vor câştiga sume echivalente cu dobânda ce se cuvine tuturor obligaţiunilor emise. Aşadar, obligaţiunile au pe lângă valoarea nominală (Vn) şi o valoare de emisiune (Ve), care poate fi egală sau mai mică decât valoarea nominală, precum şi o valoare de rambursare (Vr) care poate fi egală sau superioară valorii nominale. Diferenţa dintre valoarea nominală mai mare şi valoarea de emisiune mai mică reprezintă prima de emisiune, iar diferenţa dintre valoarea de rambursare mai mare şi valoarea nominală mai mică reprezintă prima de rambursare.

Pentru contabilizarea operaţiilor cu privire la obligaţiuni considerăm următoarele exemple: 1. O societate comercială emite 1.000 de obligaţiuni care se vând la valoarea nominală de 25 lei/bucată. Dobânda anuală este de 18%. După un an şi jumătate obligaţiunile se răscumpără la valoarea nominală, iar apoi se anulează. Se înregistrează şi plata dobânzii. Atât vânzarea cât şi cumpărarea obligaţiunilor, precum şi plata dobânzii se realizează cu numerar.

Emisiunea obligaţiunilor conform prospectului

461 = 161 25.000 Încasarea în numerar a valorii obligaţiunilor emise

5311 = 461 25.000 Cheltuielile cu dobânda pentru primul an

666 = 1681 4.500 Plata dobânzii pentru primul an

1681 = 5311 4.500 Cheltuielile cu dobânda aferente celor 6 luni din cel de-al doilea an

666 = 1681 2.250 Plata dobânzii pentru cel de-al doilea an

1681 = 5311 2.250 Răscumpărarea obligaţiunilor la scadenţă

505 = 5311 25.000 Anularea obligaţiunilor răscumpărate

161 = 505 25.000

O societate comercială emite un pachet de 1.000 de obligaţiuni cu valoarea nominală de 25 lei, care se vând prin bancă la preţul de 20 lei/bucată. Obligaţiunile se răscumpără în numerar după 2 ani, apoi se anulează. Primele de rambursare se amortizează în două tranşe anuale egale. Emisiunea obligaţiunilor cu primă

%= 161 25.000

461 20.000

169 5.000 Încasarea prin bancă a valorii obligaţiunilor emise

5121 = 461 20.000 Amortizarea primelor de rambursare în primul an

6868 = 169 2.500 Amortizarea primelor de rambursare în al doilea an

6868 = 169 2.500 Răscumpărarea la scadenţă a obligaţiunilor la valoarea nominală

505 = 5311 25.000 Anularea obligaţiunilor răscumpărate

161 = 505 25.000

O societate comercială emite 1.000 de obligaţiuni cu loterie la valoarea nominală de 30 lei. La tragerea la sorţi se acordă câştiguri în numerar de 3.000 lei. Ulterior, se răscumpără la bursă 100 de obligaţiuni la preţul de 29 lei/bucată şi 200 de obligaţiuni la preţul de 32 lei/bucată, care apoi se anulează. Toate decontările se fac în numerar. Emisiunea de obligaţiuni

461 = 161 30.000 Vânzarea obligaţiunilor

5311 = 461 30.000 Acordarea câştigurilor în numerar

668 = 5311 3.000 Răscumpărarea a 100 de obligaţiuni

505 = 5311 2.900 Răscumpărarea a 200 de obligaţiuni

505 = 5311 6.400 Anularea obligaţiunilor răscumpărate

% = 505 9.300 161 9.000 6642 300 Notă: În primul exemplu am abordat obligaţiunile cu dobândă, în al doilea obligaţiunile cu primă şi în ultimul exemplu obligaţiunile cu loterie. O societate comercială emite 1.000 de obligaţiuni cu valoarea nominală de 30 lei. Dobânda anuală este de 15% . La scadenţă – după un an – obligaţiunile se convertesc în acţiuni, în condiţiile în care valoarea de emisiune a acţiunilor este de 25.000 lei şi valoarea nominală totală a acţiunilor emise este de 21.000 lei. Toate decontările se fac în numerar. Emisiunea de obligaţiuni

461 = 161 30.000 Vânzarea obligaţiunilor

5311 = 461 30.000 Înregistrarea cheltuielilor cu dobânda

666 = 1681 4.500 Plata dobânzii

1681 = 5311 4.500 Conversia obligaţiunilor în acţiuni ale societăţii (vezi nota de calcul)

Varianta I 161= % 30.000

1012 25.000

1044 4.000

7583 1.000 Varianta a II-a Subscrierea de acţiuni la valoarea de emisiune 456=% 29.000

1011 25.000

1044 4.000 Conversia obligaţiunilor în acţiuni, în condiţii avantajoase pentru societatea ce a emis acţiunile

161=% 30.000

456 29.000

7583 1.000

Regularizarea capitalului 1011=1012 25.000 Notă de calcul 1. Valoarea de emisiune a acţiunilor 25.000 2. Valoarea nominală totală a acţiunilor emise 4.000 3. Prima de emisiune 30.000 4. Valoarea nominală totală a obligaţiunilor care se convertesc în acţiuni 1.000 5. Diferenţă de preţ favorabilă 29.000

Inflatia

Principalii factori declanşatori ai fenomenului inflaţionist sunt: 1. existenţa şi lansarea continuă pe piaţă a unor cantităţi mari de bani; 2. şomajul; 3. dezechilibrul între rata consumului şi rata investiţiilor; 4. imobilitatea forţei de muncă; 5. dezechilibrarea cererii agregate în raport cu oferta agregată; 6. lipsa productivităţii muncii; 7. globalizarea pieţelor de capital; 8. condiţiile internaţionale de racordare a economiei naţionale la economia mondială; 9. diviziunea muncii; 10. creşterea preţului petrolului; 11. deficitul bugetar excesiv înregistrat prin majorarea cheltuielilor, în condiţiile unei creşteri mai lente ale veniturilor; 12. calitatea actului de guvernare.

Inflaţia produce următoarele efecte economice: - creşterea continuă şi autoîntreţinută a preţurilor; - deficitul schimburilor cu străinătatea; - creşterea cantităţii de monedă în circulaţie; - redistribuirea veniturilor în economie; - scăderea nivelului de trai; - mişcări sociale; - falimentul întreprinderilor.

____________________________________

Influenţa inflaţiei asupra poziţiei financiare şi performanţelor întreprinderii În situaţiile financiare elementele patrimoniale pot fi prezentate la: - costul de înlocuire; - valoarea netă de realizare; - valoarea economică; - costul istoric.

Potrivit Standardelor Internaţionale de Contabilitate în condiţiile aplicării costurilor istorice “activele sunt contabilizate la suma plătită în numerar sau echivalente de numerar sau la valoarea justă din momentul cumpărării lor. Datoriile sunt înregistrate la valoarea echivalentelor obţinute în schimbul obligaţiei sau la valoarea ce se aşteaptă să fie plătită în numerar sau echivalent al numerarului pentru a stinge datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor”.

Aplicarea principiului costului istoric conduce la deformarea imaginii fidele asupra patrimoniului unităţii şi rezultatelor activităţii.

Principalele deformări ale informaţiilor prezentate în bilanţ prin aplicarea costurilor istorice sunt: - subevaluări ale imobilizărilor; - subevaluări ale stocurilor; - subevaluarea situaţiei nete, chiar dacă această subevaluare este parţial anihilată de datoriile neindexate. În contul de profit şi pierdere în condiţii de inflaţie apar următoarele deformări ale informaţiilor: - subevaluarea costului materialelor şi mărfurilor ca urmare a subevaluării stocurilor; - subevaluarea amortizărilor (ca urmare a subevaluării imobilizărilor); - supraestimarea cheltuielilor financiare (avem în vedere cheltuielile cu dobânzile la creditele bancare);

Potrivit Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare există diverse baze de evaluare, care pot fi folosite în diverse combinaţii, ca alternativă la costul istoric, cum ar fi: 1. Costul curent.

Potrivit acestei metode de evaluare activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalent al numerarului care ar trebui plătită dacă acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achiziţionat în prezent. Datoriile sunt înregistrate la valoarea nominală neactualizată adică numerarul sau echivalentul numerarului, necesar pentru a deconta datoria în prezent. Costul curent reprezintă baza de evaluare preferată de majoritatea specialiştilor care nu acceptă costul istoric.

2. Valoarea realizabilă

reprezintă valoarea ce corespunde preţului ce ar putea fi obţinut în prezent din vânzarea normală a activelor. În cazul datoriilor, valoarea realizabilă este valoarea neactualizată în numerar sau în echivalente de numerar care trebuie plătită pentru a achita acea datorie, potrivit cursului normal al afacerii.

3. Valoarea actualizată.

Activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri nete de numerar, care urmează a fi generate în derularea normală a activităţii întreprinderii. Datoriile sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor ieşiri de numerar, care vor fi necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

Deşi baza de evaluare adoptată cel mai frecvent de întreprinderi în elaborarea situaţiilor financiare este costul istoric, acesta este de obicei, combinat cu alte baze de evaluare.

Stocurile sunt evaluate şi prezentate la minimul dintre cost şi valoarea realizabilă netă., titlurile tranzacţionabile se evaluează la valoarea de piaţă iar datoriile privind pensiile la valoarea lor actualizată.

Problema: Se doreste sa fie vanda o masina care nu este amortizata integral, cu pretul de 4.000 de lei (exculsiv TVA). Valoarea de intrare este de 16.800 lei, amortizarea inregistrata este de 4.900 lei. Se stie ca diferenta intre cheltuiala ce acopera la scoaterea din evidenta a mijlocului fix si venitul obtinut la vanzare acestuia este nedeductibila la calculul impozitului pe profit;ce se intampla cu TVA aferenta acestei diferente? Care sunt inregistrarile in contabilitate? Care sunt cheltuielile deductibile si nedeductibile,daca pentru diferenta nedeductibila ramasa dupa vanzare trebuie sa inregistreze TVA colectata? Rezolvare: Din punct de vedere fiscal, potrivit Codului Fiscal art. 24 alineatul (15) “Castigurile sau pierderile rezultate din vanzarea ori din scoaterea din functiune a mijloacelor fixe se calculeaza pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezinta valoarea fiscala de intrare a mijloacelor fixe, diminuata cu amortizarea fiscala.” Presupunem datele de mai sus , iar valoarea ramasa neamortizata va fi in suma de 11.900 lei, iar pretul de vanzare este 4.900 lei.

Se pune problema daca diferenta este cost deductibil sau nu.

De-a lungul timpului au existat in legislatie diverse limitari privind vanzarea de mijloace fixe, insa la acest moment nu exista restrictii fiscale privind vanzarea de active imobilizate. Datorita faptului ca incepand cu anul 2007 a fost eliminata prevederea restrictiva referitoare la valorificarea mijloacelor fixe prin unitati specializate, apreciem ca cheltuielile cu valoarea ramasa neamortizata sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Daca presupunem ca datele fiscale comunicate de problema coincid cu valorile contabile, inregistrarile contabile vor fi: 461 - %= 4.760 lei 7583 =4.000 lei(venit impozabil) 4427= 760lei % - 2133 =16.800lei 2813 =4.900lei 6583= 11.900 lei(cost deductibil)

In ceea de priveste colectarea TVA pentru diferenta de 11.900 lei in sensul ajustarii taxei dedusa initial la achizitia bunului, mentionam ca ajustarea TVA se face in conditiile mentionate la art. 149 Cod Fiscal, care nu mentioneaza si vanzarea la pret mai mic decat valoarea ramasa neamortizata.

Creante neancasate

Problema;

Societatea are inregistrate creante clienti a caror perioada de neincasare depaseste 270 zile. De asemeni societatea a intentat actiune de executare a creantelor catre clientii sai. La sfarsitul anului se poate constitui provizion pentru acesti clienti?Care este modul de inregistrare in contabilitate la constitutire si modul de inchidere al provizionului in cazul incasarii creantei, respectiv declararii procedurii de falimet. Rezolvare: Din punct de vedere contabil, Ordinul nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene mentioneaza definitii clare privind creantele pentru care exista risc de neincasare in viitor. Astfel, potrivit punctului 33 alin. (1) “Ajustarile de valoare cuprind toate corectiile destinate sa tina seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilantului, indiferent daca acea reducere este sau nu definitiva. Ajustarile de valoare pot fi: ajustari permanente, denumite in continuare amortizari, si/sau ajustarile provizorii, denumite in continuare ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare, in functie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustarii activelor.”

Potrivit punctului 175 “Pentru deprecierea creantelor din conturile de clienti, decontari in cadrul grupului si debitori, cu ocazia inventarierii la sfarsitul exercitiului financiar, se reflecta ajustari pentru depreciere, iar creantele incerte se inregistreaza distinct in contabilitate (punctual 154).” Din punct de vedere contabil, riscul se analizeaza din punct de vedere al litigiilor existente si din punct de vedere al politicilor contabile ale companiei. Inregistrarea unor ajustari privind depreciarea nu trebuie sa fie o optiune a companiei ci o obligatie in vederea prezentarii unei situatii financiare cat mai corecte.

Depasirea termenului de 270 zile este numai conditie fiscala care poate sa influenteze deductibilitatea costului cu ajustarea.

Din punct de vedere fiscal, exista urmatoarele prevederi in Codul Fiscal privind deductibilitatea costului cu ajustarile pentru depreciere: Art. 22 – “Provizioane si reserve alineat (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor si provizioanelor, numai in conformitate cu prezentul articol, astfel: c) provizioanele constituite in limita unui procent de 20% incepand cu data de 1 ianuarie 2004, 25% incepand cu data de 1 ianuarie 2005, 30% incepand cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creantelor asupra clientilor, inregistrate de catre contribuabili, altele decat cele prevazute la lit. d), f), g) si i), care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: 1. sunt inregistrate dupa data de 1 ianuarie 2004; 2. sunt neincasate intr-o perioada ce depaseste 270 de zile de la data scadentei; 3. nu sunt garantate de alta persoana; 4. sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului; 5. au fost incluse in veniturile impozabile ale contribuabilului; j) provizioanele constituite in limita unei procent de 100% din valoarea creantelor asupra clientilor, inregistrate de catre contribuabili, altele decat cele prevazute la lit. d), f), g) si i), care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: 1. sunt inregistrate dupa data de 1 ianuarie 2007; 2. creanta este detinuta la o persoana juridica asupra careia este declarata procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotararii judecatoresti prin care se atesta aceasta situatie; 3. nu sunt garantate de alta persoana; 4. sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului; 5. au fost incluse in veniturile impozabile ale contribuabilului.

Din punct de vedere fiscal, exista urmatoarele prevederi in Codul Fiscal privind deductibilitatea costului cu prescrierea creantei: Art. 21 - Cheltuieli (2) Sunt cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri si: n) pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor neincasate, in urmatoarele cazuri: 1. procedura de faliment a debitorilor a fost inchisa pe baza hotararii judecatoresti; 2. debitorul a decedat si creanta nu poate fi recuperata de la mostenitori; 3. debitorul este dizolvat, in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, sau lichidat, fara succesor; 4. debitorul inregistreaza dificultati financiare majore care ii afecteaza intreg patrimoniul. (4) Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: o) pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate, pentru partea neacoperita de provizion, potrivit art. 22, precum si pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate, in alte situatii decat cele prevazute la art. 21 alin. (2) lit. n). In aceasta situatie, contribuabilii care scot din evidenta clientii neincasati sunt obligati sa comunice in scris acestora scoaterea din evidenta a creantelor respective, in vederea recalcularii profitului impozabil la persoana debitoare, dupa caz.”

Exemplu - Evaluarea creantelor la valoarea probabila de incasare

Entitatea X SA a facturat entitatii Y SA, in luna ianuarie 2006, produse finite in valoare de 250.000 lei, din care a incasat suma de 230.000 lei. La 31.12.2006, cu ocazia inventarierii creantelor, X SA constata ca este posibil, ca suma restanta de la Y SA, sa nu se mai incaseze in viitorul apropiat deoarece aceasta societate a intrat in incapacitate de plata. In anul 2007 se pronunta falimentul entitatii Y, iar lichidatorii vireaza entitatii X suma de 10.000 lei. Ca urmare a acestor operatiuni, X SA efectueaza urmatoarele inregistrari in contabilitate: Anul 2006 1) livrarea produselor catre Y SA in ianuarie 2006: 4111 Clienti = 701 Venituri din vanzarea produselor finite 250.000 lei 2) incasarea partiala a facturilor emise pentru produsele livrate: 5121 Conturi la banci in lei = 4111 Clienti 230.000 lei 3) la 31.12.2006, cu ocazia desfasurarii lucrarilor de inchidere a exercitiului financiar al anului 2006, pentru suma de 20.000 lei (creanta restanta) cu probabilitate mare de neincasare se inregistreaza o ajustare ca urmare a riscului de neincasare a creantei respective: 4118 Clienti incerti sau in litigiu = 4111 Clienti 20.000 lei 6814 Cheltuieli de exploatare privind = 491 Ajustari pentru deprecierea 20.000 lei ajustarile pentru deprecierea creantelor - clienti activelor circulante FISCAL: fiind indeplinite toate conditiile (art. 22 1) c)), 30% din costul inregistrat in cont 6814 va fi cost deductibil, iar diferenta de 70% va fi cost nedeductibil Anul 2007 1) incasarea partiala a creantei incerte in valoare de 10.000 lei si anularea deprecierilor aferente: 5121 Conturi la banci in lei = 4118 Clienti incerti sau in litigiu 10.000 lei 491 Ajustari pentru deprecierea = 7814 Venituri din ajustari pentru 10.000 lei deprecierea activelor circulante creantelor – clienti FISCAL: venitul va fi 30% impozabil si 70% neimpozabil corespunzator tratamentului fiscal al costului aferent. 2) inregistrarea scaderii din evidenta a sumei care nu mai poate fi incasata, conform hotararii judecatoresti: 654 Pierderi din creante = 4118 Clienti incerti sau in litigiu 10.000 lei si anularea ajustarii efectuate: FISCAL: fiind indeplinite toate conditiile (art. 21 2) n)), costul va fi considerat deductibil pe baza hotararii judecatoresti. 491 Ajustari pentru deprecierea = 7814 Venituri din ajustari pentru 10.000 lei deprecierea activelor circulante creantelor – clienti FISCAL: venitul va fi 30% impozabil si 70% neimpozabil corespunzator tratamentului fiscal al costului aferent.

Credit termen scurt

Credit t.scurt

5121=5191 cv credit

471=5191 cv dobanzi de plata

Restituire credit + dobanda

5191 = 5121

Trecerea dobanzii pe cheltuieli

666=471 (cota parte)

Avans

Avans acordat furnizorului cf contract

409=5121,5311,542

Primirea facturii (integral)

% = 401

30x

371

4426

Plata si decontare avans

401= %

409 -cv avans acordat

542,5311,5121-diferenta de plata

_______________________

Avans primit de la clienti

%=419

5121,5311

Facurare client

411=%

70x

4427

Incasare-diferenta

%=411

419

5121,5311

nota:desi in Ordinul 1.752/2005 nu sunt prevazute corespondente intre conturile de trezorerie si cele de avansuri totusi, tinand seama de faptul ca prin Codul fiscal art.155 alin.1 se acorda termen de facturare a avansurilor pana in a 15-a zi a lunii urmatoare incasarii avansului, nu putem ignora existenta acestor operatiuni care trebuiesc reflectate fidel in evidenta financiar-contabila. Contabilizarea avansurilor primite sau platite se face tinand seama de punctul 149 din Ordinul 1.752/2005: “ Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în conturi distincte”. La data primirii facturii se va avea in vedere punctul 69 alineatul 4 al Titlului VI din H.G. 44/2004: (4) Regularizarea facturilor emise pentru plati in avans se realizeaza prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii pentru contravaloarea integrala a livrarii de bunuri si/sau prestarii de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeasi factura pe care se evidentiaza contravaloarea integrala a livrarii de bunuri si/sau prestarii de servicii. exemplu: % = 401 / 404 Furnizori/Furnziori de imobilizari 232 / 234 / 409 – avansuri platite valoarea facturata in avans, cu semnul minus storno) 20x / 21x/ 3xx imobilizari necorporale/corporale/stocuri - cu semnul plus In cazul avansurilor incasate inregistrarile in contabilitate se vor face astfel: c) in cazul incasarii unui avans inainte de emiterea facturii: 5121/5311 “Disponibil in banca/casierie” = 419 “Clienti creditori” La data emiterii facturii se compenseaza avansul incasat: 419 “Clienti creditori” = 411 “Clienti” d) in cazul in care incasarea se face pe baza unei facturi de avans emise: 411 “Clienti ” = 419 “Clienti creditori” si incasarea: 5121/5311 “Disponibil in banca/casierie” = 411 “Clienti’ La data emiterii facturii finale se va storna avansul facturat: 411 “Clienti” = % 7xx venituri cu valoarea totala a livrarii 419 “Clienti creditori” cu semnul minus pentru avans

Garantii acordate clientilor

Constiuire provizion pentru garantii:

6812=1512

Repararea obiectelor grantate:

6014=3014 -materiale folosite

641=421 - manopera(dc se opereaza distinct si este luata in calcul la constituirea provizionului)

Asigurari

645x=431x

6452=437x,impozit pe salarii,etc

-Diminuarea provizionului cu total cheltuieli efectuate

1512=7812

Reparatii capitale

Constiuire provizion pentru garantii:

6812-1513

-reparatii

%-401

611,628

4426

-diminuare cu total ch.executate

1513=7812

Raspunderea legala pentru pentru lipsa de conformitate (uneori numita si garantie - e in lege, deci nu trebuie pusa pe hartie). Asta inseamna ca in conformitate cu legea, daca un client observa ca produsul cumparat nu este la fel cu ce a fost informat la magazin, sau in publicitate sau in manualul de utilizare, atunci poate sa duca produsul inapoi, iar comerciantul are obligatia (acum in termen de 15 zile lucratoare) sa il aduca la conformitate (reparare sau inlocuire in functie de ce zice clientul) - fara plata. In afara de asta clientul poate cere si bani inapoi. (evident nu concomitent cu repararea sau inlocuirea) In primele 6 luni de la cumparare, consumatorul nu trebuie sa dovedeasca neconformitatea, se considera ca a existat la data cumpararii. Pentru perioada de la 6 luni la 2 ani, lipsa conformitatii va trebui dovedita de consumator. Temei juridic: Art 5-14 legea 449/2003, republicata 2008 si modificata deja prin OUG 174/2008 Termenul de 15 zile introdus de OUG 174/2008 se refera la acest aspect.

Garantia comerciala, care nu este obligatorie si e bine definita in lege ca un “angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator, fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta”. Asta e documentul care il da magazinul.

Exemplu: daca vanzatorul sau comerciantul declara in materialele puse la dispozitie ca DVD-ul vindut va functiona 5 ani, atunci are si o obligatie legala de garantie in acest sens. Temei juridic: Art 19-22 legea 449/2003, republicata 2008 si modificata deja prin OUG 174/2008 Producatorul sau vinzatorul ce promite clientului o grantie la produsul X (ex.ca functioneaza 5 ani) si daca in termenul prevazut in aceasta garantie marfa vanduta se defecteaza, exista obligatia asumata ca marfa sa fie restituita si inlocuita,fie reparata.

2 cuvinte despre Bilant

Lucrările de completare a bilanţului, contului de profit şi pierdere şi a anexelor la bilanţ reprezintă, prin conţinutul lor, în cea mai mare parte operaţii de prelucrare şi transcriere a datelor din bilanţul contabil precedent şi din balanţa sintetică a conturilor.

Completarea formularelor de bilanţ se face pe documente tipizate, după o machetă unică pentru toate unităţile patrimoniale, instituţiile publice şi de administraţie, organizaţii teritoriale etc., ceea ce permite Ministerului Finanţelor întocmirea anuală a bilanţului general pe ansamblul economiei naţionale. Verificarea, certificarea, aprobarea şi prezentarea bilanţului contabil Bilanţul contabil, după ce a fost întocmit şi semnat de persoanele împuternicite în acest sens, este supus operaţiilor de verificare, certificare şi aprobare în vederea prezentării lui la Oficiul registrului Comerţului.

Verificarea şi certificarea bilanţului contabil se realizează de comisia de cenzori din cadrul aceleiaşi unităţi patrimoniale sau de către experţi contabili sau contabili autorizaţi, după caz, organizaţi în birouri, cabinete sau societăţi de contabilitate sau expertiză contabilă.

În acest scop, administratorii societăţii comerciale trebuie să prezinte cenzorilor sau altor persoane autorizate, cu cel puţin o lună înainte de ziua stabilită pentru şedinţa adunării generale, bilanţul contabil al exerciţiului încheiat cu toate componentele sale şi documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.

Prin verificarea şi certificarea bilanţului contabil se stabileşte în ce măsură imaginea pe care o oferă asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatului exerciţiului este fidelă, clară şi completă. În acest scop, se întocmeşte un raport detaliat, care conţine şi constatările verificărilor efectuate în timpul anului şi se prezintă în termen de maxim o lună, adunării generale a acţionarilor şi asociaţilor.

Din raport trebuie să rezulte, în principal, următoarele:

-dacă bilanţul contabil concordă, sau nu, cu registrele de contabilitate;

- dacă registrele de contabilitate sunt ţinute în conformitate cu reglementările în vigoare;

-dacă sunt respectate regulile stabilite pentru evaluarea patrimoniului şi a celorlalte norme şi principii contabile.

În acest sens raportul trebuie să conţină câteva aspecte obligatorii şi anume:

-reflectarea în contabilitate a capitalului social şi a modificării acestuia;

-modul de valorificare şi cuprindere în bilanţ a rezultatelor inventarierii;

- modul de organizare a gestiunilor şi evidenţei sintetice şi analitice, privind elementele patrimoniale;

- respectarea prevederilor legale referitoare la ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii; preluarea corectă a datelor din balanţa de verificare a conturilor sintetice;

- legalitatea şi exactitatea determinării profitului şi repartizării acestuia pe destinaţii;

- propuneri şi măsuri care trebuie să fie avute în vedere de consiliul de administraţie şi adunarea generală.

Bilanţul contabil poate fi certificat fără rezerve, cu rezerve sau se refuză certificarea acestuia.

Motivele certificării cu rezerve sau refuzului de certificare se menţionează în raport ceea ce impune efectuarea corectărilor şi/sau completărilor necesare.

Aprobarea bilanţului contabil intră în competenţa Consiliului de Administraţie, respectiv a adunării generale. Pentru aceasta se efectuează o analiză detaliată a tuturor componentelor bilanţului contabil şi în mod deosebit rezultatele economico-financiare obţinute şi repartizarea profitului pe destinaţiile legale.

Prezentarea bilanţului contabil Bilanţul contabil, certificat şi aprobat, însoţit de raportul de gestiune şi raportul cenzorilor, se depune la organele competente in termenele prevazute de lege(150 de zile)

Organele financiare de specialitate care primesc bilanţul contabil, în prezenţa conducătorului compartimentului financiar al unităţii patrimoniale, procedează la verificarea acestuia. Această verificare vizează două aspecte şi anume: - verificarea sub aspect formal care se referă la respectarea termenului de prezentare; dacă conţine toate formularele şi dacă sunt completaţi toţi indicatorii pe care acestea le conţin; existenţa corelaţiilor dintre indicatorii înscrişi în bilanţ şi cei din anexa la bilanţ. - verificarea de fond care vizează, în general, aceleaşi obiective ca cele ale comisiei de cenzori şi în special respectarea destinaţiilor legale privind repartizarea profitului şi calcularea corectă şi decontarea la termenele legale a obligaţiilor fiscale. În situaţia în care se constată încălcări ale prevederilor legale sau erori în întocmirea bilanţului contabil, acesta se restituie unităţii pentru efectuarea modificărilor necesare. După ce a fost acceptat şi avizat, bilanţul contabil urmează să fie publicat, în forma simplificată în Monitorul Oficial sau în presa de specialitate locală, în funcţie de importanţa unităţii patrimoniale.

Normele metodologice de utilizare a bilanţurilor contabile stabilesc modul de centralizare a acestora pe ramuri de activitate, în profil teritorial şi departamental, precum şi pe ansamblul economiei naţionale. Împreună cu dările de seamă statistice, bilanţul contabil furnizează informaţiile necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului public naţional şi a bilanţului pe ansamblul economiei naţionale. În acest fel, informaţiile oferite de bilanţul contabil stau la baza determinării indicatorilor macroeconomici şi a conturilor naţionale. Bilanţul contabil se păstrează timp de 50 de ani, în arhiva unităţii patrimoniale. Situaţiile financiare sau conturile anuale, cum mai sunt denumite, au ca principal scop satisfacerea necesităţilor informaţionale ale utilizatorilor, atât de diverşi, care pot fi reprezentaţi de mari grupuri multinaţionale, investitori actuali sau potenţiali, furnizori, creditori, clienţi, statul şi organismele publice, personalul unităţii şi chiar publicul.

Situaţiile financiare anuale cuprind următoarele componente: -Bilanţul -Contul de profit şi pierdere -Situaţia fluxurilor de trezorerie -Note la conturile anuale.

Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare ale unităţii patrimoniale, în funcţie de care se adoptă deciziile economice.

De asemenea, situaţiile financiare prezintă rezultatele administrării unităţii de către conducători, inclusiv modul de gestionare a resurselor încredinţate.

O trăsătură generală este faptul că situaţiile financiare anuale, spre deosebire de bilanţul contabil reglementat de Legea contabilităţii nr. 82/1991 (ale cărui componente, conţinut şi structură au fost prezentate anterior) sunt alcătuite din mai multe situaţii a căror structură şi conţinut prezintă modificări de sistemul actual. Apare o componentă în plus denumită Situaţia fluxurilor de trezorerie, iar anexele la bilanţ sunt denumite Note la conturile anuale.

De asemenea, în formularul de bilanţ propriu-zis, componentă a situaţiilor financiare anuale, pasivul nu se mai delimitează de activul bilanţier, iar grupa posturilor bilanţiere reprezentând datorii pe termen scurt este înscrisă imediat după active circulante, dând posibilitatea determinării fondului de rulment. A se vedea si Bilantul ptr 2009 NU se depune la Adm.Financiara...

Declaratia 050 (domiciliul fiscal)

Declaratia se depune în cazul în care domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, ori în cazul în care contribuabilul îşi schimbă domiciliul fiscal declarat anterior. Se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află noul domiciliu fiscal şi va fi însoţită de documente care să facă dovada deţinerii sau ocupării legale a spaţiului pentru noul domiciliu fiscal. Se completează într-un singur exemplar.

Ce este domiciliul fiscal ?

Conform codului de procedura fiscala prin domiciliu fiscal se intelege :

- pentru persoanele fizice: domiciului legal sau adresa unde locuiesc efectiv;

- pentru persoanele care efectueaza activitati independende sau desfasoara profesii libere – sediul activitatii sau locul in care se deruleaza activitatea principala;

- pentru persoanele juridice : sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor ( în situatia în care acestea nu se deruleaza la sediul social declarat;

- pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul derularii activitatii principale.

Nota: Daca domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit celor mentionate anterior, domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.

Rezultatul exercitiului

-In contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la începutul exercitiului financiar. -Rezultatul exercitiului se determina ca diferenta între veniturile si cheltuielile exercitiului. -Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la închiderea acestuia si reprezinta soldul final al contului de profit si pierdere. -Repartizarea profitului se înregistreaza în contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea situatiilor financiare anuale. -Repartizarea profitului se efectueaza în conformitate cu prevederile legale în vigoare. -Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exercitiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistreaza prin articolul contabil 129 “Repartizarea profitului” = 106 “Rezerve”. Profitul contabil ramas dupa aceasta repartizare se preia la începutul exercitiului financiar urmator celui pentru care se întocmesc situatiile financiare anuale în contul 117 “rezultatul reportat“, de unde urmeaza a fi repartizat pe celelalte destinatii hotarâte de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.

Evidentierea în contabilitate a destinatiilor profitului contabil se efectueaza dupa adunarea generala a actionarilor sau asociatilor care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite actionarilor sau asociatilor, rezerve si alte destinatii, potrivit legii. Închiderea conturilor 121 “Profit sau pierdere” si 129 “Repartizarea profitului” se efectueaza la începutul exercitiului financiar urmator celui pentru care se întocmesc situatiile financiare anuale. Ca urmare, cele doua conturi apar cu soldurile corespunzatoare, în bilantul întocmit pentru exercitiul financiar la care se refera situatiile financiare anuale.

În contul 117 “rezultatul reportat” se evidentiaza distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exercitiului financiar curent, a rezultatului din contul de profit si pierdere al exercitiului financiar precedent, precum si rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile. Pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului financiar si cel reportat, din rezerve, prime de capital si capital social, potrivit hotarârii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acopera pierderea contabila este la latitudinea adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, respectiv a consiliului de administratie. În cazul corectarii de erori care genereaza pierdere contabila reportata, aceasta trebuie acoperita înainte de efectuarea oricarei repartizari de profit. (ORDIN nr. 3.055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene)

______________________________________

Contul 106 Rezerve Noul Ordin 3055 din 29 octombrie 2009 care intra in vigoare din 01.01.2010 aduce urmatoarele precizari privind contul 106 Rezerve. Contul tine evidenta rezervelor constituite de entitate. Exista urmatoarele categorii de rezerve: • rezerve legale; • rezerve statutare sau contractuale; • rezerve de valoare justa; • reserve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare; • rezerve din diferente de curs valutar in relatie cu investitia neta intr-o entitate straina si • alte rezerve. In creditul contului 106 Rezerve se inregistreaza: • profitul net contabil realizat la inchiderea exercitiului curent repartizat la rezerve in baza unor prevederi legale (129); • profitul net realizat in exercitiile anterioare, repartizat la rezerve, conform hotararii adunarii generale a actionarilor/asociatilor (117); • capitalizarea surplusului din reevaluare transferat direct in capitalulpropriu, atunci cand acest surplus reprezinta castig realizat, respectiv la scoaterea din evidenta a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare sau pe masura folosirii activului de catre entitate (105); • primele de capital transferate la rezerve (104); • diferenta dintre valoarea participatiilor primite ca urmare a participarii in natura la capitalul altor entitati si valoarea neamortizata a imobilizarilor corporale si necorporale care fac obiectul participatiei (261, 263, 265); • majorarea valorii participatiilor detinute in capitalul altor entitati, ca urmare a incorporarii rezervelor in capitalul acestora (261, 263, 265); • valoarea instrumentelor de capitaluri proprii acordate angajatilor (644); • cresterea valorii activelor financiare disponibile pentru vanzare, inclusa direct in capitalul propriu, in cadrul situatiilor financiare consolidate (501); • partea cuvenita investitorului din rezervele inregistrate de intreprinderea asociata in care se detin participatii, cu ocazia consolidarii prin metoda punerii in echivalenta (264); • diferenta favorabila de schimb valutar, inregistrata la consolidare, in relatie cu un element monetar care face parte dintr-o investitie neta a entitatii intr-o entitate straina (765); • castigurile legate de vanzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii, transferate la rezerve (141). In debitul contului 106 “Rezerve” se inregistreaza: • rezervele destinate majorarii capitalului, potrivit legii, inclusiv cele corespunzatoare instrumentelor de capitaluri proprii acordate angajatilor (101); • diferenta dintre valoarea participatiilor primite ca urmare a participarii in natura la capitalul altor entitati si valoarea neamortizata a imobilizarilor corporale si necorporale care au facut obiectul participatiei, transferata la venituri cu ocazia cedarii participatiilor respective (764); • rezervele utilizate pentru acoperirea pierderilor contabile inregistrate in exercitiile precedente, conform hotararii adunarii generale a actionarilor/asociatilor (117); • decontarea capitalurilor proprii catre actionari/asociati, in cazul operatiunilor de reorganizare, potrivit legii (456); • pierderile legate de emiterea, rascumpararea, vanzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii, acoperite din reserve (149); • ajustarea rezervei de valoare justa, urmare a diferentelor nefavorabile rezultate din evaluarea activelor financiare disponibile pentru vanzare, in cadrul situatiilor financiare consolidate (501); • diferenta nefavorabila de schimb valutar, inregistrata la consolidare, in relatie cu un element monetar care face parte dintr-o investitie neta a entitatii intr-o entitate straina (665). Soldul contului reprezinta rezervele existente si neutilizate

Bonul de combustibil

Conform Codului Fiscal, în perioada 1 mai 2009—31 decembrie 2010, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate : • care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane; • cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi • care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul șoferului; • aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului nu sunt deductibile: cu excepția situaţiei în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii: 1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pază și protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă; 2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi; 3. vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfăşurarea activităţii de instruire în cadrul şcolilor de şoferi.

Registru general de evidenta a salariatilor

HOTARAREA GUVERNULUI nr. 37 din 2010

Pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 161/2006 privind intocmirea si completarea registrului general de evidenta a salariatilor

Publicat in: MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 20 ianuarie 2010

Angajatorii au obligatia de a infiinta un registru general de evidenta a salariatilor si de a-l prezenta inspectorilor de munca, la solicitarea acestora.

La angajarea fiecarui salariat, elementele prevazute la alin. (2) lit. a)-d) se inregistreaza in registru cel tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii de catre salariatul in cauza.

Elementele prevazute la alin. (2) lit. e) se inregistreaza in registru la data incetarii contractului individual de munca.

Angajatorii au obligatia de a transmite registrul in forma electronica la inspectoratul teritorial de munca in a carui raza teritoriala isi au sediul sau domiciliul, dupa caz, cel tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii de catre primul salariat.

In cazurile mentionate la art. 3 alin. (2^1) si (2^2), registrul se transmite la inspectoratul teritorial de munca in a carui raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul angajatorul cel tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii de catre salariat, respectiv la data incetarii contractului individual de munca al acestuia.

Certificarea Declaratiei 101

Certificarea de catre consultantul fiscal a declaratiilor anuale de impozit pe profit va fi obligatorie numai pentru companiile mari si mijlocii, potrivit unui proiect de ordonanta de urgenta elaborat de Ministerul Finantelor. "Tinand cont de iminenta primului termen de depunere a declaratiilor fiscale anuale, prin prezentul proiect de ordonanta de urgenta se propune introducerea obligativitatii certificarii de catre un consultant fiscal a declaratiilor anuale de impozit pe profit numai pentru contribuabilii mari si mijlocii, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea situatiilor financiare", se arata in nota de fundamentare a proiectului, care ar urma sa modifice si sa completeze Codul de Procedura Fiscala. Contribuabilii care au efectuat plati trimestriale achita pana la 25 ianuarie 2010 o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul trei din 2009, urmand ca plata finala a impozitului pe profit pentru anul trecut sa se faca pana la 25 aprilie 2010, data limita pentru depunerea declaratiei privind impozitul pe profit. Prin excepţie, companiile care îşi definitivează până la 25 februarie închiderea exerciţiului financiar depun declaraţiile până la această dată. De la 1 august 2009, companiile mijlocii sunt acele firme care au o cifră de afaceri cuprinsă între 6,7 milioane lei şi 70 milioane lei. Companiile mari sunt societăţile cu afaceri de peste 70 milioane de lei. "De asemenea, pentru aceşti contribuabili (mari şi mijlocii - n.r.), se propune introducerea obligativităţii certificării de către un consultant fiscal a declaraţiilor prin care se corectează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată", se mai arată în nota de fundamentare. Potrivit Ministerului Finanţelor, unul din avantajele introducerii acestei obligativităţi provine din faptul că este certificată de către un specialist corectitudinea stabilirii impozitelor şi taxelor, consultantul fiscal fiind reprezentantul intereselor contribuabilului în aplicarea corectă şi eficientă a reglementărilor fiscale. Totodată, măsura protejează contribuabilii de eventuale sancţiuni datorate unor erori şi omisiuni în declarare (majorări de întârziere, sancţiuni contravenţionale) Pe de altă parte, unul din dezavantaje este costul suplimentar în îndeplinirea obligaţiilor declarative impuse de lege. Obligativitatea certificării declaraţiilor fiscale anuale de către un consultant fiscal înaintea depunerii la organul fiscal a fost iniţial introdusă în 2007 printr-o ordonanţă de urgenţă, însă în anul următor aplicarea dispoziţiilor a fost amânată pentru 1 ianuarie 2010. Potrivit legislaţiei actuale, măsura trebuie aplicată de către toate companiile.

Vezi si Declaratia 101