Ordinul nr. 2.374 din 30 septembrie 2010

Monitorul Oficial nr. 679/2010: Ordinul nr. 2.374 din 30 septembrie 2010 al ministrului Finantelor Publice (Ordinul MFP nr. 2.374/2010) privind stabilirea termenului de declarare si de plata pentru sumele rezultate din ajustarea taxei pe valoarea adaugata, in situatia in care beneficiarul transferului de active nu este persoana inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata.

Publicat in Monitorul Oficial nr. 679 din 07 septembrie 2010 (M.Of. 679/2010).

In temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 128 alin. (4) si (7), art. 148, 149 si 161 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 81 alin. (2) si art. 111 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul finantelor publice emite urmatorul ordin:

Art. 1. - (1) Persoanele impozabile, beneficiare ale transferului de active prevazut la art. 128 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumit in continuare Codul fiscal, care nu sunt inregistrate in scopuri de taxa pe valoarea adaugata conform art. 153 din Codul fiscal si nu se vor inregistra in scopuri de taxa pe valoarea adaugata ca urmare a transferului, au obligatia depunerii unei declaratii privind sumele rezultate din ajustarea taxei pe valoarea adaugata, in situatia in care beneficiarul transferului de active nu este persoana inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata.

(2) Declaratiile prevazute la alin. (1) se depun pana la data de 25, inclusiv, a lunii urmatoare lunii in care are loc transferul de active.

Art. 2. - Persoanele prevazute la art. 1 au obligatia platii sumelor rezultate ca urmare a ajustarii taxei pe valoarea adaugata conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din Codul fiscal, dupa caz, pana la data de 25, inclusiv, a lunii urmatoare lunii in care are loc transferul de active.

Art. 3 - Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu
Bucuresti, 30 septembrie 2010.

Nr. 2.374.

_________________________________________________________


Una din implicatiile fiscale putin cunoscuta inca in Romania o reprezinta transferul de active in cadrul unui transfer de afacere. Incepand cu 1 ianuarie 2007, legislatia de TVA din Romania mentioneaza ca transferul total sau partial de active in cadrul unei fuziuni, divizari, vanzari de active sau aport in natura la capitalul social al unei societati nu are implicatii de TVA, daca se poate califica drept transfer de afacere

Scopul pentru care s-a implementat aceasta prevedere, il reprezinta faptul ca intr-o vanzare de active cu valoare foarte mare, cumparatorul ar fi fost obligat sa faca un efort considerabil cu finantarea TVA platita vanzatorului chiar daca aceasta TVA ar fi in final recuperata de la stat. Prin urmare, obtinerea certitudinii ca o tranzactie se califica drept un transfer total sau partial de afacere fara implicatii de TVA reprezinta o oportunitate de economisire si un important avantaj de flux de numerar.

Cand vorbim de un transfer total de active de la o companie la alta este poate mai usor sa argumentam ca acel transfer se califica drept un transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA.

Lucrurile devin insa mai complicate atunci cand cedentul transfera o parte din activele sale primitorului, intrucat nu orice transfer al dreptului de proprietate asupra unor active se poate califica drept transfer al unei parti de afacere din punct de vedere al TVA.

Astfel, legislatia de TVA din Romania defineste transferul partial de active ca fiind transferul tuturor activelor investite intr-o ramura a activitatii economice, ce constituie din punct de vedere tehnic o structura independenta capabila sa efectueze activitati economice separate. Din pacate, legislatia de TVA din Romania nu ofera informatii suplimentare.

Pe de alta parte, jurisprudenta europeana ne ofera mai multe detalii cu privire la ce operatiuni
s-ar putea califica drept transfer de afacere. Astfel, pentru a putea sustine ca o tranzactie se califica drept transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA, cunostinele si resursele trebuie transferate in asa fel incat activitatea economica transferata sa poata fi continuata de catre primitorul activelor. Astfel, conceptul de transfer de active se refera la o multitudine de resurse tangibile si intangibile care faciliteaza dezvoltarea unei activitati economice care urmareste un obiectiv precis.

 Insa, dificultatea stabilirii tratamentului corect vine din particularitatile fiecarei activitati economice in parte.

Astfel,in functie de natura activitatii economice transferate, nu este intotdeauna necesar ca stocurile sau angajatii specializati in acel domeniu sa se transfere daca, per ansamblu, activitatea poate fi in continuare dezvoltata. De asemenea, tot jurisprudenta europeana mentioneaza ca trebuie sa se continue acelasi tip de activitate transferata, nefiind relevant daca primitorul activelor este specializat sau nu in dezvoltarea acelei activitati.

In plus, este necesar ca activitatea economica transferata sa poata functiona independent. Acest lucru presupune de fapt, sa nu existe riscul incetarii activitatii transferate. Astfel, portofoliul de clienti si uneori de furnizori trebuie sa se transfere impreuna cu celelalte resurse tangibile si intangibile pentru a putea sustine ca se realizeaza un transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA. Totusi, toate aceste circumstante sunt doar simplii factori care trebuie analizati avand in vedere particularitatiile fiecarei afaceri in parte. Ceea ce pentru un producator de echipamente reprezinta resurse indispensabile, pentru o firma de consultanta acestea pot fi irelevante. Daca in primul caz, echipamentele si liniile de productie, stocurile si clientii sunt cele mai importante elemente ce trebuie transferate pentru a vorbi de un transfer de afacere in afara sferei de aplicare a TVA, in cazul unei firmei de consultanta, cele mai importante resurse ce trebuie transferate sunt oamenii si expertiza dezvoltata fara de care, activitatea economica nu ar mai putea fi continuata. Un transfer de resurse, chiar daca este total, nu va fi niciodata calificat drept transfer al unei afaceri atata timp cat nu exista o activitate economica initiata deja sau daca nu se manisfesta intentia clara de a desfasura o activitate economica.

Mai mult, in cazul in care, primitorul activelor nu intentioneaza sa continue activitatea ci o lichideaza imediat sau vinde activele primite, tranzactia va fi o simpla livrare de bunuri supusa TVA. Daca transferul se considera in mod eronat drept un transfer de afacere fara TVA, fara a putea sustine cu elemente palpabile tranzactia in sine, exista riscul ca autoritatile fiscale sa considere ca cedentul ar fi trebuit sa aplice TVA la valoarea tranzactiei si prin urmare acesta va avea obligatia sa plateasca TVA aferenta catre stat, in conditiile in care primitorul activelor poate refuza sa ii plateasca aceasta suma. Pe de alta parte, daca tranzactia se considera in mod eronat drept o vanzare normala de bunuri pentru care se aplica TVA, primitorul activelor poate intampina dificultati in ceea ce priveste recuperarea TVA deductibila platita cedentului de la bugetul statului.

Cedentul trebuie sa plateasca catre bugetul statului TVA aferenta tranzactiei si poate suporta riscul de a fi nevoit sa returneze aceeasi suma si primitorului activelor care poate contesta tratamentul fiscal aplicat de cedent. Astfel, incheierea unui contract bine documentat poate sprijinii determinarea naturii operatiunii de transfer de afacere si evitarea unor neclaritati.

In concluzie, prevederile fiscale referitoare la transferul de active in afara sferei de aplicare a TVA au in fapt natura unei facilitati fiscale pentru companiile romanesti mici si mijlocii de pe piata. Astfel, unul din obiectivele acestei prevederi ar fi imbunatatirea fluxului de numerar al companiilor implicate in astfel de tranzactii si de asemenea, evitarea necesitatii separarii valorilor pentru fiecare activ in parte care pot avea de asemenea un tratament de TVA diferit si care s-au vandut ca un intreg.

Conceptul de transfer de active in sensul TVA trebuie interpretat ca o cesiune a unei ACTIVITATI sau a unei PARTI INDEPENDENTE a unei ACTIVITATI economice (NU se include aici transferul unui singur activ cum ar fi: un utilaj, un teren, un autoturism, un stoc de produse etc).

In vederea incadrarii unei operatiuni ca transfer de active din perspectiva TVA se impune o analiza de la caz la caz a tuturor circumstantelor in care a avut loc operatiunea.

In cazului transferului de active nu se intocmeste factura ci un “document de transfer de active” in conformitate cu art 155^1 alin. 10 din Codul Fiscal “Alte documente”. Acest document trebuie sa contina urmatoarele informatii:
- nr. de ordine secvential si data intocmirii documentului;
- data transferului;
- denumirea, adresa, C.I.F. al ambelor parti;
- descrierea exacta a operatiunii;
- valoarea transferului.

IAS/IFRS/SIC/IFRIC

Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind:

IAS (International Accounting Standards) au fost emise între 1973 și 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC).
(în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS).

IAS

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de 2001
IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare
IAS 2 Stocuri
IAS 7 Situațiile fluxurilor de trezorerie
IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori
IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilanțului
IAS 11 Contracte de construcție
IAS 12 Impozitul pe profit
IAS 16 Imobilizări corporale
IAS 17 Contracte de leasing
IAS 18 Venituri
IAS 19 Beneficiile angajaților
IAS 20 Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală
IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar
IAS 23 Costurile îndatorării
IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate
IAS 26 Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii
IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale
IAS 28 Investiții în entitățile asociate
IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IAS 31 Interese în asocierile în participație
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare
IAS 33 Rezultatul pe acțiune
IAS 34 Raportarea financiară interimară
IAS 36 Deprecierea activelor
IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente
IAS 38 Imobilizări necorporale
IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, cu excepția anumitor dispoziții legate de contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor
IAS 40 Investiții imobiliare
IAS 41 Agricultura

SIC

Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de 2001

SIC-7: Introducerea monedei euro

SIC-10 Asistența guvernamentală – Fără relații specifice cu activitățile de exploatare

SIC-12 Consolidare – Entități cu scop special

SIC-13 Entități controlate în comun – Contribuții nemonetare ale asociaților

SIC-15 Contracte de leasing operațional – Stimulente

SIC-21 Impozitul pe profit – Recuperarea activelor neamortizabile reevaluate

SIC-25 Impozitul pe profit – Modificări ale statutului fiscal al unei entități sau al acționarilor săi

SIC-27 Evaluarea fondului economic al tranzacțiilor care implică forma legală a unui contract de leasing

SIC-29 Acorduri de concesiune a serviciilor – Prezentări de informații

SIC-31 Venituri – Tranzacții barter care presupun servicii de publicitate

SIC-32 Imobilizări necorporale – Costuri asociate creării de site-uri web

In prezent

___________________________________________
În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă  denumirea de IFRS.
IFRS

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după 2001
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS).

IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni
IFRS 3 Combinări de întreprinderi
IFRS 4 Contracte de asigurare
IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte
IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale
IFRS 7 Instrumente financiare: informaţii de furnizat
IFRS 8 Segmente operaţionale

IFRIC

Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) — emise după 2001

IFRIC 1 Modificări ale datoriilor existente din dezafectare, reconstituire și de natură similară
IFRIC 2 Acțiunile membrilor în entități de tip cooperatist și instrumente similare
IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conține un contract de leasing
IFRIC 5 Drepturi la interese din fonduri de dezafectare, de reconstituire și de reabilitare a mediului
IFRIC 6 Datorii care decurg din participarea pe o piață specifică – Deșeuri ale echipamentelor electrice și electronice
IFRIC 7 Aplicarea metodei retratării conform IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IFRIC 8 Domeniul de aplicare a IFRS 2
IFRIC 9 Reevaluarea instrumentelor derivate încorporate
IFRIC 10 Raportarea financiară interimară și deprecierea
IFRIC 11 IFRS 2 – Tranzacții cu grupul și cu acțiuni de trezorerie

____________________________________________
Toate societățile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS.

Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE, standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC), care este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre și este consiliat de un grup de experți denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG).

Două secțiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare nu au fost aprobate de ARC și, în această privință, standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB.
_____________________________________
Interpretări ale IAS şi IFRS sunt dezvoltate de către Comitetul pentru Interpretări IFRS.
Comitetul pentru Interpretare înlocuieşte fostul Comitet Permanent pentru Interpretări (SIC) în martie 2002. Misiunea Comitetului este "să interpreteze aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (IAS) şi Standardele Internaţionale de Raportare (IFRS) şi să furnizeze orientări în timp util cu privire la aspectele de raportare financiară care nu sunt abordate în IAS şi IFRS, în contextul Cadrului IASB, şi îşi asumă alte sarcini la cererea de IASB ".