Informatia contabila

Informatia contabila pentru a fi de folos utilizatorilor,(investitori prezenţi şi potenţiali, bancheri, angajaţi, furnizorii şi aţi creditori comerciali, clienţii, Guvernul şi instituţiile sale, statul, Publicul, managerul sau administratorul de întreprindere) trebuie cu necesitate sa detina: 1. Inteligibilitate – vizează uşoara înţelegere a informaţiilor de către utilizatori; 2. Relevanţa – informaţiile au calitatea de relevanţă dacă îi ajută pe utilizatori în luarea deciziilor atunci când este fără erori; 3. Credibilitate – informaţia este de încredere atunci când este fără erori, nedeformată şi nepărtinitoare iar utilizatorii au încrederea că aceasta reprezintă corect şi rezonabil, realitatea din întreprindere. 4. comparabilitate – informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să fie comparabile în timp şi spaţiu.

Patrimoniul

Patrimoniul, ca structură economică şi juridică de apreciere şi gestiune a valorilor materiale şi băneşti, reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile la care acestea se referă. Juridic, ecuaţia de echilibru a patrimoniului are forma de mai jos: Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii - bunuri economice reprezentând substanţa materială a patrimoniului. - drepturi şi obligaţii cu valoare economică, exprimând raporturile de proprietate în cadrul cărora se procură şi gestionează bunurile. Din ecuaţia de echilibru a patrimoniului se poate stabili drepturile (D) sau patrimoniul net (Pn). Bunuri (B) = Drepturi (D) + Obligaţii (O) B = D + O => D = B – O Sau Pn = B – O

Exemple de contabilizare imobilizari

1.Exemplu: Pentru realizarea unui nou procedeu de turnare, într-o unitate industrială se fac cheltuieli atât în regie proprie cât şi prin cooperare cu o unitate de cercetare, cunoscându-se următoarele date: consumul de materii prime, conform bonurilor consum 24.000 lei, consum de materiale auxiliare, conform documentelor justificative 12.000 lei; salariile personalului care a lucrat la noul proces de turnare 36.000 lei. În luna următoare se primeşte factura de la unitatea de cercetare care cuprinde valoarea lucrărilor facturate 48.000 lei, TVA 19%, după care se recepţionează, aplicându-se în unitate. Procedeul de turnare este prevăzut a se utiliza pe o perioadă de 5 ani, însă după trei ani este scos din folosinţă, generând următoarele înregistrări contabile. • Se înregistrează consumul de materii prime, în sumă de 24.000 lei, conform documentelor justificative, pentru realizarea unui nou procedeu de turnare,: 601 „Cheltuieli cu materiile prime” = 301 „Materii prime” 24.000 • Se înregistrează consumul de materii auxiliare, în sumă de 12.000, pentru procedeul de turnare, conform documentelor justificative: 6021 „Cheltuieli cu materiile auxiliare” = 3021 „Materiale auxiliare” 12.000 • Se înregistrează cheltuielile cu drepturile salariale, în suma de 36.000 RON, aferente personalului ce a lucrat la realizarea procedeului de turnare: 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 „Personal – salarii datorate” 36.000 • Se înregistrează recepţia parţială a procesului de turnare, pentru cheltuielile efectuate în regie proprie: 233 „Imobilizări necorporale în curs” = 721 „Venituri din producţia de imobilizări necorporale” 72.000 • Se înregistrează primirea facturii fiscale în luna următoare, de la o unitate de cercetare, pentru prestaţiile efectuate pentru definitivarea noului procedeu de turnare de 48.000 lei şi TVA 19 %: % 233 „Imobilizări necorporale în curs” 4426 „TVA deductibilă” = 404 „Furnizori de imobilizări” 57.120 48.000 9.120 •Se înregistrează recepţia definitivă a procesului de turnare, ca şi imobilizare necorporală, la valoarea de 120.000 lei: 203 „Cheltuieli de dezvoltare” = 233 „Imobilizări necorporale în curs” 120.000 • Se înregistrează calculul şi înregistrarea amortizării cheltuielilor de dezvoltare, pentru un an calendaristic, conform duratei de utilizare de 5 ani, în sumă de 24.000 lei (120.000 lei: 5 ani = 24.000lei anual): 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 2803 „Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare” 24.000 • Se înregistrează scoaterea din evidenţă a cheltuielilor de dezvoltare parţial amortizate, după trei ani de utilizare, se contabilizează: (24.000 lei X 3 ani = 72.000 lei): % 2803 „Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare” 6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital” = 203 „Cheltuieli de dezvoltare” 120.000 72.000 48.000 Contabilitatea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi ale altor drepturi şi valori similare se conduce cu ajutorul contului 205, care are aceeaşi denumire. În practică este posibil diverse tratamente contabile al valorilor contabilizate în contul 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare”, şi anume: A. în contabilitatea concendentului: • contabilizarea redevenţei cuvenite în baza contractului de concesionare: 461 „Debitori diverşi” = 706 „Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii” • încasarea prin bancă a redevenţei, conform Contractului de concesionare şi a Extrasului de cont, se reflectă, prin formula contabilă: 5121 „Conturi la bănci în lei” = 461 „Debitori diverşi” B. în contabilitatea concesionarului: • preluarea concesiunii, conform contractului de concesionare, se înregistrează: 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare” = 167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate” • redevenţa datorată conform Contractului de concesionare se înregistrează formula contabilă: 612 „Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile” = 462 „Creditori diverşi” • achitarea chiriei, conform Extrasului de cont, pentru imobilizarea concesionată, se contabilizează: 462 „Creditori diverşi” = 5121 „Conturi la bănci în lei” • restituirea bunului luat în concesiune, la expirarea termenului prevăzut în contract se reflectă prin înregistrarea: 167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate” = 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare” 2.Exemplu: În legătură cu un brevet realizat în regie, pe parcursul a două perioade de gestiune, care se amortizează integral, scoţându-se din evidenţă, se cunosc următoarele date: - consum de materii prime 40.000 lei, drepturi salariale ale personalului care au lucrat la acest brevet 20.000 lei, după prima perioadă de gestiune recepţionându-se parţial. în a doua perioadă de gestiune se finalizează brevetul, consumându-se: materiale auxiliare 6.000 lei, după care se recepţionează şi amortizează liniar pe parcursul a 5 ani. În contabilitate, în legătură cu acest brevet se fac următoarele înregistrări: • colectarea cheltuielilor cu consumul de materii prime conform bonurilor de consum, în prima lună: 601 „Cheltuieli cu materii prime” = 301 „Materii prime” 40.000 • colectarea cheltuielilor cu drepturile salariale ale personalului ce au lucrat la acest brevet: 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 „Personal - salarii datorate” 20.000 • înregistrarea la sfârşitul primei luni a valorii brevetului în curs de realizare: 233 „Imobilizări necorporale în curs” = 721 „Venituri din producţia de imobilizări necorporale” 60.000 • contabilizarea consumul de materiale auxiliare în luna a 2-a, de 6.000 lei, pentru finalizarea brevetului: 6021 „Cheltuieli cu materialele auxiliare” = 3021 „Materiale auxiliare” 6.000 • recepţia finală a brevetului, în perioada a doua de gestiune, se înregistrează: 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare” = % 203 „Imobilizări necorporale în curs” 721 „Venituri din producţie de imobilizări necorporale” 66.000 60.000 6.000 • amortizarea anuală a brevetului, conform metodei liniare de amortizare, pe parcursul celor cinci ani, s-ar înregistra (66.000 lei: 5 ani = 13.200 lei): 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor valori şi drepturi similare” 13.200 • închiderea contului de cheltuieli cu amortizarea brevetului, pentru întreaga perioadă de 5 ani, se înregistrează (13.200 lei x 5 ani = 66.000 lei): 121 „Profit şi pierdere” = 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” 66.000 • scoaterea din evidenţă a brevetului complet amortizat, după perioada de 5 ani, se contabilizează: 2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor valori şi drepturi similare” = 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare” 66.000

Contabilitatea imobilizărilor-Noţiuni generale

Patrimonial, imobilizările sunt reprezentate de bunuri sau valori destinate să deservească o perioadă îndelungată activitatea unei întreprinderi, regii autonome sau instituţie publică, fiind caracterizate prin: a) durata de utilizare este mai mare de un an; b) nu se consumă şi nu se înlocuiesc la prima utilizare; c) nu îşi schimbă forma pe parcursul utilizării; d) nu sunt de obicei destinate vânzării. Definitie: Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale entităţii. Pentru a fi recunoscute în situaţiile financiare, ca un activ, o imobilizare trebuie să îndeplinească următoarele două condiţii. 1. posibilitatea de a contribui la beneficiile viitoare sub forma fluxurilor de numerar sau echivalente de numerar, şi 2. să aibă determinat un cost credibil. O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) elementele comercializate sunt omogene; b) pot fi găsiţi în permanenţă cumpărători şi vânzători interesaţi; şi c) preţurile sunt cunoscute de cei interesaţi. Ca urmare a faptului că imobilizările se folosesc de o manieră durabilă în activitatea unei întreprinderi, regii autonome sau instituţii publice ele se depreciază, îşi pierd din valoare, iar pentru menţinerea parametrilor tehnico-economici ale acestora şi a preciziei în lucru impun efectuarea de lucrări de întreţinere şi reparaţii. Având în vedere diversitatea activelor imobilizate, regimul de exploatare a acestora, precum şi necesităţile de organizare şi conducere a evidenţei acestora se impune o structurare a lor. Aceasta se poate face după mai multe criterii, şi anume: 1. După natura economico-financiară a activelor imobilizate putem deosebim: a) imobilizări necorporale; b) imobilizări corporale; c) imobilizări în curs (necorporale şi corporale); d) imobilizări financiare. 2. După conţinutul acestora, distingem: a) imobilizări de natură financiară, cum ar fi: investiţiile financiare; b) imobilizări nefinanciare, cum ar fi: imobilizările necorporale, cele corporale sau cele în curs, necorporale şi corporale. 3. După destinaţia imobilizărilor, deosebim: a) imobilizări profesionale, cum sunt imobilizările care participă la realizarea obiectivelor de bază ale activităţii unei întreprinderi; b) imobilizări neprofesionale care participă la îndeplinirea altor funcţii ale unei întreprinderi sau regii autonome. 4. După modul cum sunt prezentate imobilizările în situaţiile financiare, deosebim: a) în bilanţ, imobilizările sunt prezentate la valori substractive, deci după scăderea amortizărilor cumulate şi a oricărei deprecieri din valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora; b) în notele explicative la situaţiile financiare, activele imobilizate (Nota 1) sunt prezentate în valori brute, cu indicarea modificărilor acestora în cursul perioadei de gestiune, precum şi cu prezentarea ajustărilor care privesc exerciţiile anterioare.

Evaluarea imobilizărilor

Inventar la sfarsitul exercitiului financiar. Evaluarea imobilizărilor(inclusiv financiare) se face la următoarele valori: 1. Valoarea de intrare sau contabilă, care se diferenţiază în funcţie de modalitatea de procurare a acestora, şi anume: • cele achiziţionate cu titlu oneros, la cost de achiziţie; fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv. • cele obţinute din producţie proprie, la cost de producţie; • cele utilizate de o întreprindere ca urmare a operaţiunii de leasing operaţional, şi reţinute după expirarea contractului se evaluează la valoarea reziduală plus taxele vamale, dacă locatorul este nerezident, sau numai la valoarea reziduală, dacă locatorul este rezident; • cele aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport, stabilită, de obicei, de evaluatori autorizaţi; • cele primite cu titlu gratuit se evaluează la valoarea de utilitate, care este dată de preţul pieţei, de utilitatea imobilizării, de starea şi locul unde se află imobilizarea respectivă; • cele intrate prin leasing financiar se evaluează la minimul dintre valoarea justă şi valoarea actualizată a plăţi lor minime de leasing; Definitie: Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, de bună voie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat în mod obiectiv; iar plăţile minime de leasing sunt acele plăţi de-a lungul termenului de leasing pe care locatarul trebuie sau poate fi obligat să le efectueze, excluzând chiria contigentă, costurile serviciilor şi impozitele pe care locatorul le va plăti şi care se vor rambursa acestuia. • cele intrate prin subvenţii guvernamentale se evaluează la valoarea subvenţiei, iar în cazul în care subvenţia este reprezentată de transferul unui activ nemonetar, evaluarea se face la valoarea dată de valoarea justă sau de piaţă a imobilizării; • pentru cele intrate ca urmare a unui schimb de imobilizări, evaluarea are loc la valoarea justă a imobilizării intrate egală cu valoarea justă a imobilizării cedate, situaţie care nu este promovată, în prezent, în ţara noastră. Costul de achiziţie sau costul de producţie al activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică trebuie redus cu ajustările de valoare calculate pentru a amortiza valoarea unor astfel de active, în mod sistematic de-a lungul duratelor de utilizare economică. În înţelesul prezentelor reglementări,prin durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând: a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau b) numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv. Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierderea de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanţului. Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului, dacă se estimează că reducerea valorii acestora este permanentă. Astfel, aceste ajustări de valoare trebuie înregistrate în contul de profit şi pierdere şi prezentate distinct în notele explicative, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere. Evaluarea acestora la valorile minime, nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective. Dacă activele imobilizate fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal, în notele explicative se prezintă valoarea ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate. 2. Valoarea de inventar, determinată cu ocazia inventarierii imobilizărilor, şi când evaluarea se poate tace la: • valoarea actuală sau valoarea de utilitate, şi • valoarea contabilă netă pentru imobilizările amortizabile pentru care s-a calculat amortizare şi s-au constituit provizioane. Valoarea contabilă netă se calculează scăzându-se din valoarea contabilă mărimea amortizării înregistrate şi a provizioanelor constituite pentru fiecare imobilizare amortizabilă. Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile şi constă în alocarea sistematică a valorii amortizabile, iar provizioanele constau în echivalentul valoric al deprecierii reversibile a imobilizărilor amortizabile sau neamortizabile. 3. Valoarea bilanţieră, reprezintă valoarea cu care imobilizările se recunosc în situaţiile financiare. Fiind o valoare de închidere a exerciţiului financiar, se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii, fiind posibile următoarele două situaţii: 1. valoarea actuală de inventar să fie mai mare decât valoarea contabilă netă, rezultând un plus de valoare, care, conform cerinţelor principiului prudenţei, nu se contabilizează; 2. valoarea actualizată de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă. 4. Valoarea reziduală, care ar fi reprezentată de valoarea netă ce se estimează că se va obţine prin cedarea unui activ la expirarea duratei sale de utilizare, după ce s-ar deduce cheltuielile ocazionate de cedare. Dacă imobilizarea s-ar scoate din gestiune ca urmare a casării, valoarea reziduală s-ar calcula ca diferenţă între valoarea recuperărilor şi cheltuielile ocazionate de operaţiunile de casare. 5. Valoarea reevaluată. Reevaluarea imobilizărilor constituie operaţiunea economică în urma căreia valoarea de intrare sau contabilă a unei imobilizări este înlocuită cu valoarea reevaluată sau valoarea actuală a acesteia.

Documente privind ieşirea din gestiune a imobilizărilor

• Pentru imobilizările necorporale sau corporale scoase din gestiune, ca urmare a casării lor, se întocmeşte „Procesul verbal de scoatere din funcţiune / de declasare a unor bunuri materiale”. • Scoaterea din gestiune a imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a vânzării generează întocmirea documentelor: Factură fiscală; Proces-verbal de vânzare-cumpărare. • Ieşirea din gestiune a imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a restituirii lor către asociaţi, dacă aceasta s-a prevăzut prin actul constitutiv, impune întocmirea documentelor: „Cerere de retragere”; „Proces-verbal de predare-primire”. • Dacă ieşirea din gestiunea unei întreprinderi a imobilizărilor necorporale sau corporale se face în urma unei donaţii, se întocmeşte documentul „Proces-verbal predare-primire”, în baza hotărârii Consiliului de administraţie sau a Adunării Generale a Asociaţilor sau Acţionarilor. • Ieşirea din gestiunea unei întreprinderi a imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a concesionării, locaţiei de gestiune sau închirierii lor, priveşte o scoatere temporară din evidenţă, întocmindu-se cu această ocazie documentele: „Contract de concesionare”; „Contract de locaţie de gestiune”; „Contract de închiriere”. • în cazuri extraordinare, de natura calamităţilor naturale, exproprierilor, furturilor şi a altor situaţii de această natură se întocmesc „Procesele verbale de constatare”, valorificându-se şi clauzele „Contractelor de asigurare”. • Pentru imobilizările necorporale şi corporale în curs, pot apare cazuri de scoatere din gestiunea întreprinderii fie ca urmare a transferării lor la imobilizări necorporale sau corporale, când se întocmeşte „Procesul verbal de recepţie”, ori a cesionării acestora când se întocmeşte „Factura fiscală” sau a constatării lipsei acestora, ocazie cu care se întocmeşte „Procesul verbal de inventariere”. • Ieşirea din gestiune a imobilizărilor financiare ca urmare a vânzării lor impune întocmirea documentelor: „Ordin de vânzare a titlurilor”; „Ordin de plată”; „Cec”; „Chitanţă”; „Bilet la ordin”. Alături de documentele de evidenţă privind imobilizările unei întreprinderi prezintă importanţă, pentru asigurarea integrităţii acestora organizarea şi conducerea contabilităţii analitice a acestora. Aceasta se conduce pe locuri de folosinţă, respectiv pe: secţii, ateliere, laboratoare, servicii, birouri, compartimente etc; avându-se în vedere categoriile de imobilizări, iar în cadrul acestora, evidenţa se organizează pe obiecte de evidenţă. Astfel, instrumentele de lucru utilizate pentru organizarea şi conducerea contabilităţii analitice a imobilizărilor sunt: „Registrul numerelor de inventar”, completat de către compartimentul financiar-contabil, servind pentru identificarea pe teren a fiecărei imobilizări de natura mijloacelor fixe. în acest sens se atribuie fiecărui mijloc fix ce constituie obiect de evidenţă un număr de inventar în ordinea succesivă a numerelor, pentru fiecare grupă de mijloace fixe; „Fişa mijlocului fix”, care se întocmeşte de către compartimentul financiar-contabil pentru fiecare mijloc fix, sau pentru mai multe mijloace fixe de acelaşi fel şi de aceeaşi valoare care în cazul unităţilor economice au aceleaşi cote de amortizare, cu condiţia să fie puse în funcţiune în aceeaşi lună. Mişcarea internă a imobilizărilor de natura mijloacelor fixe, de la un loc de folosinţă la altul, se realizează cu ajutorul documentului „Bon de mişcare a mijloacelor fixe”, care este utilizat şi ca document justificativ pe timpul transportului.

Diferente de curs la produse finite

La sfarsitul exercitiului financiar se "ajusteaza" valoarea stocurilor de produse finite la cursul BNR stabilit de M.Finante la 31.12.n-1. -Pentru diferente favorabile: 348 = 711 sau in "rosu" 711 = 348 (-) -pentru diferente nefavorabile: 711 = 348 sau in "rosu" 348 = 711 (-)

Marfuri nevandabile

Pentru a cobori pretul de vanzare sub cel de achizitie trebuie sa te incadrezi in una dintre prevederile Ordonantei 19 /2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata: Art. 17. - Este interzis oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in pierdere, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 16 lit. a) -c), e)-i), precum si in cazul produselor aflate in pachete de servicii. Prin vanzare in pierdere, in sensul prezentei ordonante, se intelege orice vanzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie, astfel cum acesta este definit in reglementarile legale in vigoare. Art. 16. - Prin vanzari cu pret redus, in sensul prezentei ordonante, se intelege: a) vanzari de lichidare; c) vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica; e) vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale; i) vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat. Pentru consumabilele expirate si navandute: Art.128 alin. 8 Codul Fiscal Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1): b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, în condiţiile stabilite prin norme; c) perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege; e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor; f) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege, în condiţiile stabilite prin norme. Norme metodologice de aplicare a art. 128 alin (9): In sensul art. 128 alin. 8 lit. b din Codul fiscal, nu se considera livrare de bunuri cu plata bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a)bunurile nu sunt imputabile. b)degradarea calitativa a bunurile se datoreaza unor cauze obiective dovedite cu documente c)se face dovada ca s-au distrus bunurile si nu mai intra in circuitul economic. Eventual, trebuie sa se aiba in vedere: - HG 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare; - Art 21, alin 4, Cod fiscal Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: lit. c) Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme;