marți, 28 iulie 2009

Contabilitatea imobilizărilor-Noţiuni generale

Patrimonial, imobilizările sunt reprezentate de bunuri sau valori destinate să deservească o perioadă îndelungată activitatea unei întreprinderi, regii autonome sau instituţie publică, fiind caracterizate prin: a) durata de utilizare este mai mare de un an; b) nu se consumă şi nu se înlocuiesc la prima utilizare; c) nu îşi schimbă forma pe parcursul utilizării; d) nu sunt de obicei destinate vânzării. Definitie: Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale entităţii. Pentru a fi recunoscute în situaţiile financiare, ca un activ, o imobilizare trebuie să îndeplinească următoarele două condiţii. 1. posibilitatea de a contribui la beneficiile viitoare sub forma fluxurilor de numerar sau echivalente de numerar, şi 2. să aibă determinat un cost credibil. O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) elementele comercializate sunt omogene; b) pot fi găsiţi în permanenţă cumpărători şi vânzători interesaţi; şi c) preţurile sunt cunoscute de cei interesaţi. Ca urmare a faptului că imobilizările se folosesc de o manieră durabilă în activitatea unei întreprinderi, regii autonome sau instituţii publice ele se depreciază, îşi pierd din valoare, iar pentru menţinerea parametrilor tehnico-economici ale acestora şi a preciziei în lucru impun efectuarea de lucrări de întreţinere şi reparaţii. Având în vedere diversitatea activelor imobilizate, regimul de exploatare a acestora, precum şi necesităţile de organizare şi conducere a evidenţei acestora se impune o structurare a lor. Aceasta se poate face după mai multe criterii, şi anume: 1. După natura economico-financiară a activelor imobilizate putem deosebim: a) imobilizări necorporale; b) imobilizări corporale; c) imobilizări în curs (necorporale şi corporale); d) imobilizări financiare. 2. După conţinutul acestora, distingem: a) imobilizări de natură financiară, cum ar fi: investiţiile financiare; b) imobilizări nefinanciare, cum ar fi: imobilizările necorporale, cele corporale sau cele în curs, necorporale şi corporale. 3. După destinaţia imobilizărilor, deosebim: a) imobilizări profesionale, cum sunt imobilizările care participă la realizarea obiectivelor de bază ale activităţii unei întreprinderi; b) imobilizări neprofesionale care participă la îndeplinirea altor funcţii ale unei întreprinderi sau regii autonome. 4. După modul cum sunt prezentate imobilizările în situaţiile financiare, deosebim: a) în bilanţ, imobilizările sunt prezentate la valori substractive, deci după scăderea amortizărilor cumulate şi a oricărei deprecieri din valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora; b) în notele explicative la situaţiile financiare, activele imobilizate (Nota 1) sunt prezentate în valori brute, cu indicarea modificărilor acestora în cursul perioadei de gestiune, precum şi cu prezentarea ajustărilor care privesc exerciţiile anterioare.