marți, 10 noiembrie 2009

Contabilitatea-poveste ca oricare alta?

Incerc sa spun o poveste despre contabilitate folosind termeni si expresii pentru care as fi "impuscat" de catre profesorii mei de la facultate, in piata publica. Dar…sa-i dau drumul la fir... Din ciclul "Contabilitatea pe scurt si pe intelesul tuturor" Fiinta umana,fiinta rationala,a "decupat" din realitatea inconjuratoare obiecte pe care le-a considerat "ale sale" in dorinta incercarii disperate de a supravietui.Intervenind cu timpul asupra acestor obiecte (homo sapiens) le-a dat intrebuintari multiple si noi; de aici geniul uman si-a spus cuvantul,a schimbat unele bunuri cu alte artefacte umane.Acel "ale sale" a devenit ceeace numim astazi patrimoniu;schimbul a ceva de prisos cu ceva ce-i trebuia a devenit astazi piata bunurilor. Patrimoniul propriu s-a dezvoltat la patrimoniul familial,al obstii,al unui stat. Schimbul (piata-cerere si oferta),ca necesitate de supravietuire, a aparut odata cu specializarea muncii : agricultori,pastori,vanatori,mestesugari. Pe langa focul si roata,schimbul de bunuri (piata) este una din marile realizari ale omenirii. In procesul de schimb a aparut si moneda(o alta idee geniala a umanitatii),un substituent al tuturor bunurilor(mafurilor) si de aici masurarea valorii bunurilor printr-o anumita valoare data de o unitate de masura umana...efortul , timpul si necesitatea ca un tot unitar=>valoarea bunului. Valoarea ca masura a bunurilor are la baza efortul(intelectual sau fizic) de a creea bunul si timpul necesar efortului. Omul a inteles sa "cuantifice"(sa masoare) in valoare bunurile sale intru tot unitar numit astazi patrimoniu. Patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor ce apartin unei persoane(sau a unui grup de persoane) in sens fizic cat si in sens de valoare,strict delimitate de alte bunuri. In relatiile interumane de schimb au aparut si reguli ale "jocului".Multe reguli ale "jocului" au fost initial niste cutume ce decurgeau din necesitatea sentimentului certitudinii si al sigurantei,un reflex al instinctului de supravietuire (conservare). Unele cutume s-au transformat cu timpul in legi (cutume scrise,date sub autoritatea celui mai puternic)si mai tarziu,omul, a rafinat aceste legi prin aparitia legilor despre legi (dreptul).Administratorul legilor(statul) era ( si este) o autoritate ce l-a nevoie o impunea sub forma fortei coercitive.Insa,omul nu a dorit impunerea legii sub forma fortei coercitive,ci gasirea ei sub forma de "dreptate si justitie" apeland la un "altul" (o autoritate a autoritatii) numit astazi judecator. Fara reguli nu exista "joc" fie el social,politic,economic,etc. Povestea poate continua,insa vreau aici sa ma rezum numai la partea pe care o numim astazi "economica".Sa revin asupra notiunii de totalitate a bunurilor delimitate de altele ca fiind "ale mele" numita avere sau patrimoniu. Patrimoniului i s-au atasat drepturi (al meu) si obligatii(datorie) (ce este al meu acum si inainte nu era, trebuie sa-l "achit" sau sa-l dau inapoi proprietarului).De aici si notiunile de activ(al meu) si pasiv(datorii),am sa revin...Sigur ca dupa achitare bunul devine numai "al meu"."Achitarea" este acel schimb cu inlocuitorul bunului,moneda ,ceeace se intampla si in zilele noastre. O categorie aparte de comercianti s-a conturat cu trecerea timpului,cei ce detineau si controlau ca marfa,banii(in sensul de moneda) -Bancherii. Cei care au folosit aceste drepturi si obligatii (impuse si controlate de Lege) traduse in a actiona au fost bancherii.Detinatori de bunuri care temporar sau nu erau sub autoritatea lor,acestia trebuia sa faca clar distinctie intre ce este "al meu" si ce este "al lui" si mai ales "cui" i s-a imprumutat. Punerea la dispozitie (temporar) a substituientului de bunuri(Banii) a facut ca piata schimbului sa se amplifice in folosul si in binele oamenilor.Aceasta "punere la dispozitie" se numeste acum "credit" adica a imprumuta. Bancherul,sub autoritatea a legii, a fost "vazut" ca un loc sigur de a pune la adapost o marfa a marfurilor,rara si sigura, "aurul".Bancherul insa a fost obligat de necesitate de a socotii si de a evidentia marfa(aurul) primita spre pastrare. In principal,bancherul trebuia sa tina "minte" separat si in acelasi timp relatia "cui i-am dat" si "cui ii sunt obligat sa-i dau inapoi". Facand abstarctie de bunurile bancherului (in unele cazuri de valoare neglijabila),bancherul a realizat un sistem de evidenta a ceea ce primise spre pastrare si ceea ce imprumutase din aceste bunuri. Se poate cu usurinta vedea dualitatea: averea sa ( bunurile sub controlul lui) si obligatiile sale de a restitui la cerere aceste bunuri (sau echivalent-bani) proprietarilor. Ceea ce numim "avere",a primit o denumire mai cuprinzatoare: ACTIV ;si, ceea ce numim obligatii(datorie) (de a restitui,de a plati) numim PASIV. Acest sistem dual ,activ-pasiv, priveste in oglinda valoarea unui bun(economic).Genialitatea consta din necesitatea in a cunoaste in acelasi timp atat "ce am" cat si "al cui este" care au fost atasate unui bun. Astazi numim bun economic numai acel bun care in viitor ne aduce bani sau se poate schimba in bani,altfel bunul este de uz general sau de consum. Contabilitatea incepe cu formula :avere "ce am" egal "al cui este",datorii. Ce este aceasta "formula"? Nimic alceva decat valoarea unui bun privit in "oglinda"…Cum dincolo de oglinda valoarea unui bun nu creste sau descreste este indubitabil logic ca cele "doua" valori sunt EGALE. Pentru a avea controlul averii sale,bancherul a reformulat: "ce am" egal "ce este al meu"plus"ce este al altuia".(Avere = Capital propriu + datorii) Socotindu-si averea el a introdus valoarea in "formula" si a folosit expresii de genul :Avere=Datorii si mai departe: Imprumuturi+avere=Capital propriu +datorii Asa a aparut contabilitatea…bancherul s-a aplecat asupra modalitatii de tinere a evidentei sale,a rafinat-o,a sistematizat-o si chiar a tinut-o la secret mult timp. Averea=>Activul si Datoriile=>Pasivul reformulare: activul=Capital propriu +datorii(pasivul) Activ,are o conotatie de "miscare" in sensul controlului si folosirii bunurilor detinute;Pasiv,detine o conotatie de "nemiscat'' sau de "neatins" in sensul pastrarii obligatiei(juridice) de a da inapoi bunul ce-l detine sau echivalent in bani, adevaratului proprietar. Cu timpul s-a observat o egalitate ce vine exact din faptul ca valoarea unui bun era tinut in "observatie" concomitent(in oglinda) in cele doua perspective : Activ=Pasiv Trecandu-si si valoarea averii sale la pasiv,ceea ce numim Capital Propriu,ca pe o obligatie fata de sie-si,a obtinut un mod de control asupra evidentei sale:Egalitatea. Egalitatea vine din logica faptului ca nu poti detine o avere mai mare decat propria avere + datorii(daca le ai) Averea(Activul) = Datoria (Pasivul) Averea(Activul) = Datoria fata de sie-si +datoria fata de altii Creante(drepturi de a primii echivalent bani)+bunuri(economice)= Datoria fata de sie-si +datoria fata de altii . de aici incepe contabilitatea... In fapt este valoarea unor bunuri sub aspectul tinerii evidentei "cate si ce valoare"si "ale cui sunt" bunurile. Contul-instrument de evidentiere a miscarii valorii bunurilor. O alta idee geniala a omului consta in a impartii Activul si Pasivul in felii cat mai mici dar urmarind o anumita ratiune ,sub forma contului.Modul in care s-au "taiat" feliile de activ si pasiv a fost semnificatia data feliilor in sensul rationalizarii (grupare in functie de o anumita ratiune).Primele semnificatii au fost:lichide (banii) si nelichide (corpuri );"ale mele" si "ale lor" A inventat un instrument de urmarire in amanunt a miscarii valorii bunurilor numit "cont" si pe care in mod logic la impartit in doua : Intrari si Iesiri (Debit si Credit) iar ceea ce ramanea ca diferenta intre ce intra si ce iesea a numit Sold. (Debit si credit sunt denumiri mai vechi ale partilor contului,usor confundabile cu debitor,creditor(ca persoana),credit ca imprumut,etc) Contul este un "raboj" modern. De multe ori se spune ca "tine cont de faptul...,are in cont multe fapte...,etc",este o extrapolare a notiunii de cont in sensul evidentei unei multimi de entitati similare Bancherul: La activ a numit conturi : Contul: "trezorierul"=cel ce gospodarea banii; Contul: "clientul"=celui care i s-a incredintat o parte din activ sub forma cumpararii,imprumutului; Contul: "gospodarul"=cel care avea grija de bunurile ce nu erau bani. La pasiv a numit: Contul: "capital propriu"= dreptul bancherului de a i se inapoia ca persoana particulara bunurile si banii "bagati" de el in avere si rezultatul lor; Contul: "Datorii"=dreptul altora de a l-i se inapoia sau de a primi in schimb banii si bunurile; sau bani ca parte ce i se cuvine sub forma de taxa pentru efortul Autoritatii. Mai tarziu ,din necesitati de rationalizare si sistematizare a aparut "cifarea" conturilor. Evidenta contabila este de mai multe feluri,functie de anumite criterii la care se face referinta. Exemple:contabilitatea bancilor,contabilitatea bugetara(a statului),contabilitatea comerciala, contabilitatea asigurarilor,etc Se pot enumera contabilitati functie de domeniu: agricol,servicii,etc Am sa ma refer stric la contabilitatea comerciala. Orice persoana (juridica) detine un patrimoniu.Regulile evidentei patrimoniului sunt sistematizate intr-un Plan de Conturi si o suma de tehnici si procedee(metode) specifice,Principii contabile,precum si o lege aferenta(legea contabilitatii). Contabilitatea are procedeele specifice contabilităţii : bilanţul, contul şi balanţa de verificare. Nu va speriati...bilantul este un centralizator al activului si pasivului sistematizat intr-un anume fel,la un anumit moment dat . Orice bilant face o comparatie intre ce am avut la un moment dat si ce am in prezent,comparand rezultatele.O comparatie se poate face si in cazul unor societati cu acelasi profil,intre ele. Bilantul este un fel de "inventar"sitematizat dupa anumite ratiuni, al soldurilor din conturi. (inventar=>constatare empirica a bunurilor si datoriilor). Balanta de verificare este un desfasurator al totalurilor(numite si rulaje) tuturor conturilor folosite la un moment dat,atat a intrarilor(debit) cat si a iesirilor(credit) si exprimarea soldului lor ,dar mai ales un suport al bilantului. Mai greu este de explicat faptul ca aceste conturi apartin activului iar altele pasivului.(nu uitati "feliile" de activ si pasiv descrise mai sus) Notam cu X valoarea unui bun economic Specific dualitatii este faptul ca nu exista "debit fara credit",adica daca un cont se debiteaza(sau se crediteaza)un alt cont se crediteaza(sau se debiteaza),fie conturi de aceeasi parte(activ sau pasiv),fie conturi din cele doua parti(activ si pasiv) Uitati-va in oglinda,daca bagati ceva in buzunar,concomitent si persoana din oglinda face acelasi gest ,dar altfel,dv-stra bagati ceva in buzunarul din stanga si persoana din oglinda in buzunarul din indreapta! Ce stupoare ar fi ca persoana din oglinda sa nu faca nimic,sau sa faca ceva si dv-stra sa nu faceti!!! E ceva demn de filmele horror... De aceea nu exista debit fara credit! Ganditi contabilitatea prin "oglinda" "Miscarile " posibile ale conturilor : Activ +X-X =Pasiv (conturi ce "modifica" activul) Activ = Pasiv +X-X(conturi ce "modifica" pasivul) Activ+X=Pasiv +X (conturi ce modifica patrimoniul) Activ-X=Pasiv -X(conturi ce modifica patrimoniul) La carte spune: - un cont de activ incepe prin a se debita cu existentul precedent si cu cresterile de activ si se crediteaza cu scaderile de activ,prezentand un sold debitor . exemplu: Notam SiD=Sold precedent debitor,SfD =Sold final debitor Intrari Activ =>(SiD +X) - X = Pasiv =>(SiD +X) - X =SfD -se primeste marfa (se mareste activul) si se consemneaza o obligatie de plata a furnizorului de marfa(se maresc obligatiile-pasivul) Debit ct 371 Marfuri = Credit ct.401 Furnizori Activ +X = Pasiv +X -se achita furnizorul de marfa:(scade un element de activ) scad banii si se scade si o obligatie Debit 401 furnizori=Credit 5311 casa Pasiv -X= Activ -X -un cont de pasiv,incepe prin a se credita cu existentul precedent si cu cresterea pasivului si se debiteaza cu scaderile de pasiv,prezinta un sold creditor. Notam SiC=Sold initial creditor,SfC=Sold final creditor Activ = X -(X+SiC)<=Intrari de pasiv =>X-(X+SiC)=SfC Unele conturi se debiteaza prin creditarea altuia in plan vertical(ex.numai cele de activ sau numai cele de pasiv)avand semnificatia ca la activ:un "element" din activ trece de la o stare la alta.(Ex.aici-la activ: materii prime trec la consum in vederea productiei ; Activ+X-X=Pasiv sau la pasiv,stingerea unei datorii prin incorporarea ei la capitalul societatii) Activ=Pasiv-X+X Aceste operatiuni in conturile respective NU modifica valoarea totala a patrimoniului,adica nici nu se "imbogateste" si nici nu "saraceste" persoana in cauza.Se aseamana cu permutarile din matematici. Alte conturi modifica dimeniunea patrimoniului. Exemplu: primirea unui bun si promisiunea de a-l achita. Activ+X=Pasiv+X (371 = 401) -achitarea bunului Pasiv-X= Activ -X (401 = 5311) Valoarea bunului primit in patrimoniu face ca sa ne imbogatim la un moment dat dar si sa ne asumam o noua datorie.Acestea sunt conturi ce modifica pe plan orizontal patrimoniul,adica atat Activul cat si Pasivul ,concomitent ,cu aceeasi valoare. Activ+X=Pasiv+X Ca si in geometrie,unde figurile geometrice sunt trasate dupa anumite principii(totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline)si in contabilitate exista principii fara de care aceasta din urma nu exista.Principiile contabile delimiteaza particularitatile si esenta contabilitatii. Enumar cateva: 1.Principiul dublei reprezentari. 2.Principiul dublei înregistrari . Aceste principii stau la baza contabilitatii în partida dubla. Principiile contabile prevazute explicit în reglementarile contabile din România: 1. Principiul continuitatii activitatii. se bazeaza pe presupunerea ca, într-un viitor previzibil, persoana juridica îsi continua în mod normal activitatea, fara sa intre în starea de faliment, de lichidare sau de reducere sensibila a activitii 2. Principiul permanentei metodelor -acesta presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si norme 3.Independenta exercitiului -independenta exercitiului presupune delimitarea în timp a veniturilor si cheltuielilor (o sa scriu mai tarziu despre ele)fara a se lua în considerare data platilor sau a încasarilor.De regula 365 de zile (anul calendaristic in Romania) Sigur ele sunt mult mai multe,dar ma rezum la atat,arat ca aceste principii exista peste tot in lume in vederea stabilirii unui "limbaj comun"si a unei certitudini,altfel NU vorbim de o contabilitate ci de o evidenta arbitrara,personala a unor bunuri. Cu alte cuvinte nu orice evidenta a bunurilor (economice) constituie o evidenta contabila,chiar daca aplica acelasi metode,tehnici si procedee. Mai pe scurt: ceeace ne arata bilantul contabil este o certitudine dincolo de indoiala,asta le face sa fie comparabile si insumabile pana la nivel de contabilitatea statului. Statul are nevoie de certitudini in actul sau de gospodarire a nevoilor societatii.Aceste certitudini vin din bilant(un bilant al tuturor bilanturilor).Fara bilant,Statul este un orb intr-o padure. Prima carte de contabilitate,in partida dubla, a fost publicata in anul 1494 de catre Luca Paciolo.Acesta defineste contabilitatea ca un ansamblu de principii si reguli privind inregistrarea in partida dubla a averii unui comerciant, precum si toate afacerile acestuia in ordinea in care s-au produs.Sigur,pana la Paciolo contabilitatea exista de sute si sute de ani. Ps:Domn' Profesor,NU trage .... eu sunt.... Voi contiua...povestea

Fondul comercial - Generalitati

(1) Fondul comercial apare, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate. (2) Fondul comercial poate apare în situaţiile financiare anuale individuale numai în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active şi, după caz, şi de datorii şi capitaluri proprii, indiferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor operaţiuni de fuziune. Pentru recunoaştererea în contabilitate a activelor şi datoriilor primite cu ocazia transferului, entităţile trebuie să procedeze la evaluarea de către un evaluator, pentru determinarea valorii individuale a elementelor primite. (3) Fondul comercial generat intern nu se recunoaşte ca activ deoarece nu este o resursă identificabilă (adică nu este separabil şi nici nu decurge din drepturi legale contractuale sau de altă natură) controlată de entitate, care să poată fi evaluată credibil la cost. (4) În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, se au în vedere următoarele prevederi: a) fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani; b) totuşi, entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească durata de utilizare economică a activului şi să fie prezentată şi justificată în notele explicative.

Imobilizari Necorporale - Generalitati

(1) O imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative. (2) O imobilizare necorporală îndeplineşte criteriul de a fi identificabil când: a) este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de entitate şi vândută, transferată, autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract corespunzător, un activ identificabil sau o datorie identificabilă; b) decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii. (3) O entitate controlează o imobilizare dacă entitatea are capacitatea de a obţine beneficii economice viitoare de pe urma resursei şi de a restricţiona accesul altora la acele beneficii. Beneficiile economice viitoare care decurg dintro imobilizare necorporală pot include venitul din vânzarea produselor sau serviciilor, economisiri de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea imobilizării de către entitate. (4) Anumite imobilizări necorporale pot fi păstrate în sau pe un obiect fizic, cum ar fi un compact-disc (în cazul unui software), documentaţie legală (în cazul unei licenţe sau al unui brevet) sau peliculă. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât şi necorporale ar trebui tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate evaluează care element este mai semnificativ. De exemplu, software-ul pentru un utilaj computerizat care nu poate opera fără acel software specific se include în valoarea acelei imobilizări corporale. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul de operare al unui computer. Atunci când software-ul nu este parte integrantă a hardware-ului respectiv, software-ul este tratat ca imobilizare necorporală. Listele de clienţi nu se recunosc ca imobilizări necorporale. (1) O imobilizare necorporală trebuie recunoscută în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil. (2) Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile de recunoaştere, o entitate clasifică generarea imobilizării într-o fază de cercetare şi o fază de dezvoltare. Dacă o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel proiect ca şi cum ar fi determinate doar de faza de cercetare. (3) Nicio imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu se recunoaşte. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială atunci când sunt generate, deoarece în faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că o imobilizare necorporală există şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare. (4) Cercetarea este investigaţia originală şi planificată întreprinsă în scopul câştigării unor cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice ori tehnice noi. Exemple de activităţi de cercetare sunt: a) activităţile al căror scop este acela de a obţine cunoştinţe noi ; b) identificarea, evaluarea şi selecţia finală a aplicaţiilor descoperirilor făcute prin cercetare sau a altor cunoştinţe; c) căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii; şi d) formularea, elaborarea, evaluarea şi selecţia finală a alternativelor posibile pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite. - În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind: - cheltuielile de constituire; - cheltuielile de dezvoltare; - concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate; - fondul comercial; - alte imobilizări necorporale; - avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale; şi - imobilizările necorporale în curs de execuţie. Active de natura cheltuielilor de constituire - Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii). (1) O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani. (2) În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nici o distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate. - Sumele prezentate în bilanţ la elementul "Cheltuieli de constituire" trebuie explicate în note.