Sucursala(punctul de lucru) Nu detine Registrul de Casa.

Sucursala nu poate tine Registrul de Casa deoarece: 1. Registrul de Casa este tinut de un singur contribuabil iar sucursala nu este un contribuabil ci parte a unui contribuabil 2. Sucursala este un dezmembramant fara personalitate juridica a societatii si poate tine doar o contabilitate primara (incaseaza bani, emite facturi. etc) In ceea ce priveste depasirea plafonului de casa ptr plati in numerar (acel plafon valoric in limita caruia societatea poate face plati prin casa), eu n-as recomanda ca societatea sa faca plati prin sucursale pt a putea astfel sa justifice depasirea plafonului pentru ca obligatia de a nu depasi plafonul NU este stabilita doar pentru sediul principal ci pentru societate, INTREAGA SOCIETATE comerciala privita ca un singur contribuabil.

Cheltuielile nedeductibile la calculul impozitului pe profit

• lista cuprinde nu mai putin de 17 categorii de cheltuieli care nu pot fi deduse fiscal, dar care sint inevitabile si sint facute cu scopul evident de a obtine profit A obtine profit este scopul oricarui intreprinzator care s-a decis sa-si ia soarta in propriile miini. Dar pentru mai bine de jumatate din firmele romanesti care activeaza, acest scop ramine doar un ideal, ele mergind in pierdere, asa cum reiese din raportarile lor contabile. Iar o buna parte dintre cele care au trecut stacheta liniei rosii raporteaza profituri infime, demonstrind cit de dificil le este sa supravietuiasca in actualul climat economic. In principiu, profitul impozabil anual se calculeaza ca diferenta intre veniturile obtinute din livrarea si vinzarea de bunuri mobile sau imobile, din prestarea de servicii ori executarea de lucrari, inclusiv din cistigurile obtinute din orice sursa, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. Dar lista cheltuielilor nedeductibile fiscal, adica a celor pe care statul nu le accepta ca ar fi aferente realizarii veniturilor, este imensa, demonstrind inca o data grija statului pentru ca propriul buget sa nu aiba de suferit. De partea cealalta, intreprinzatorii considera ca multe dintre aceste cheltuieli sint absolut necesare, ele contribuind indirect la obtinerea de profit, dar ca statul nu intelege acest lucru. • Cheltuielile mai mari cu protocolul, diurna sau sponsorizarile nu sint deductibile • In categoria cheltuielilor nedeductibile pot fi incluse cele de protocol, cele cu diurna, precum si cheltuielile de sponsorizare si mecenat ce depasesc cotele sau limitele impuse prin lege. • De exemplu, statul considera nedeductibile cheltuielile ocazionate de acordarea de cadouri, atentii si tratatii efectuate in scopul afacerii si care depasesc limita de 1 la suta aplicata asupra diferentei rezultate dintre profit, mai putin impozitul pe profit, si cheltuielile de protocol inregistrate in cursul anului,desi aceastea a fost facute pentru a putea stabili contacte cu alte firme, necesare incheierii unei afaceri. O situatie asemanatoare se constata si in cazul diurnei, sumele ce depasesc valorile stabilite de lege fiind considerate nedeductibile. * Sumele pentru plata politelor de asigurare de viata pentru angajati nu se deduc De asemenea, statul roman considera ca sint deductibile doar cheltuielile facute de firme pentru a asigura activele corporale si necorporale, dar nu si cele pentru asigurarea vietii oamenilor, intrucit politele de asigurare de acest tip, care au ca obiect economisirea pura, sint nedeductibile la nivelul contribuabilului. Or, incheierea unei astfel de asigurari de catre angajator are drept scop protejarea salariatilor si legarea acestora de firma, facilitate care ii poate impulsiona pe angajati sa munceasca mai bine si, in final, firma sa obtina un profit mai mare. * Atentie la cheltuielile facute cu asociatii sau actionarii! Sint nedeductibile si cheltuielile efectuate de o firma in favoarea actionarilor sau asociatilor, daca acestea nu sint impozitate la persoana fizica. In special firmele mici unde exista doar un actionar sau asociat unic, care nu are contract individual de munca, sint afectate de aceasta prevedere. In viziunea statului, urmatoarele cheltuieli sint nedeductibile: * cele cu amortizarea, intretinerea si cu repararea mijloacelor de transport utilizate de actionari sau asociati; * cele de transport, cazare si diurna efectuate de actionarul sau asociatul care nu are calitatea de angajat; * bunurile, marfurile si serviciile acordate asociatilor sau actionarilor, lucrarile si cheltuielile cu chiria efectuate in favoarea acestora; * alte cheltuieli efectuate in favoarea actionarilor sau a asociatilor, care nu se refera la activitatea desfasurata de contribuabil. * Amenzile, majorarile si cheltuielile cu marfurile degradate nu se deduc O alta categorie de cheltuieli nedeductibile sint amenzile, confiscarile, majorarile de intirziere si penalitatile datorate catre autoritatile romane altele decit cele prevazute in contractele economice. Cum in rindul organelor de ordine romanesti a devenit o traditie ca o firma verificata de inspectorii fiscali, comisarii Garzii Financiare ori politisti sa fie neaparat si amendata, mergindu-se pe principiul ca "agentul economic intotdeauna greseste", la final, intreprinzatorului i se refuza dreptul de a trece aceste amenzi pe cheltuieli deductibile, ca nu cumva profitul impozabil (daca exista), si respectiv impozitul pe profit sa fie diminuate. De asemenea, sint nedeductibile cheltuielile cu marfurile sau stocurile constatate lipsa din gestiune, sau degradabile si neimputabile, precum si ale activelor necorporale pentru care nu s-au incheiat contracte de asigurare, dar si pentru TVA aferenta acestora. Nu se deduce fiscal nici TVA calculata pentru bunurile cumparate de firme si acordate salariatilor sub forma unor avantaje in natura. * Contractul scris ii fereste de emotii pe agentii economici Nu se pot deduce fiscal nici cheltuielile cu serviciile, inclusiv cele de consultanta si management, pentru care firma nu a incheiat un contract scris, in baza caruia prestatorii acestor servicii sa poata fi verificati. Acest contract trebuie sa cuprinda date referitoare la prestatori, termenele de executie, precizarea serviciilor prestate, a tarifelor si valoarea totala a contractului. Nu intra sub incidenta acestor prevederi serviciile ocazionale prestate de persoane fizice sau firme care participa la repararea sau intretinerea activelor, ofera servicii postale si de copiere. Sint nedeductibile si serviciile facturate de persoane fizice si juridice nerezidente, in situatia in care plata acestora determina firmei pierderi anuale sau cind serviciile nu sint aferente activitatii firmei romanesti. * Nu toate documentele sint justificative Guvernantii au decis ca sint nedeductibile si cheltuielile inregistrate in contabilitate in baza unor documente care nu indeplinesc, potrivit Legii contabilitatii, conditiile de document justificativ. Aceste cuprind o serie de elemente obligatorii care trebuie sa se regaseasca pe fiecare document de acest fel. Un astfel de document este si bonul fiscal emis de casele de marcat cu memorie fiscala, pe baza caruia agentii economici pot deduce TVA aferenta achizitionarii de carburanti auto. * Alte cheltuieli nedeductibile Pe lunga lista a cheltuielilor nedeductibile se inscriu si pierderile determinate de diferentele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare la diverse societati. In schimb, statul este mai intelegator daca aceste titluri se vind, desi tot in pierdere, intrucit aceste diferente se pot deduce fiscal. Nedeductibile sint si sumele angajate la nivelul contractului de asociere in participatiune in favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decit cele rezultate pe baza decontului intocmit. Tot in aceasta categorie sint incluse si cheltuielile de administrare si inregistrare apartinind unui sediu permanent deschis in Romania de o persoana fizica sau juridica straina, care depasesc 10 la suta din salariile impozabile acordate celor care activeaza in acest sediu. De asemenea, sint nedeductibile la calculul impozitului pe profit si cheltuielile pentru constituirea provizioanelor si a rezervelor peste limitele impuse de lege. In aceeasi categorie intra si cheltuielile ce depasesc cuantumul cheltuielilor deductibile stabilite prin bugetul anual, cele cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentind diferente de recuperat din anii trecuti, si impozitele retinute la sursa in numele persoanelor fizice sau juridice nerezidente pentru veniturile obtinute de acestea in Romania. Nu au scapat nici societatile agricole, care nu pot deduce cheltuielile efectuate pentru dreptul de folosinta a terenului agricol adus de membrii asociati peste cota de distributie din productia realizata din folosinta acestuia, prevazuta in contract. De asemenea, agentii economici care contracteaza un imprumut de la o alta firma, nu de la banci sau persoane juridice autorizate in acest scop, si care trebuie sa achite pentru acesta o dobinda mai mare decit cea medie de pe piata bancara, nu vor putea deduce fiscal aceste dobinzi, chiar daca imprumutul a fost utilizat pentru obtinerea de profit. La o sumara contabilizare, se constata ca exista nu mai putin de 17 categorii de cheltuieli pe care agentul economic nu le poate include in rindul celor deductibile, chiar daca multe dintre ele sint inevitabile si sint efectuate cu scopul evident de a obtine profit.

2 cuvinte despre Evaluare

Intalnim doua tipuri de abordari: evaluarea activelor si evaluarea afacerii. Potrivit abordarii activelor, intreprinderii i se atribuie o valoare pornind de la suma valorii tuturor activelor pe care aceasta le detine, mobile sau imobile, bunuri fizice,titluri de valoare sau bani , bunuri tangibile sau intangibile.Astfel, obiectul ipoteticei tranzactii il constituie o anumita proprietate, fara a se lua in considerare utilizarea ce poate fi data ansamblului bunurilor respective. Valorile mai frecvent utilizate sunt urmatoarele: - valoarea activului net contabil Se determina pe baza bilantului contabil prin scaderea valorii datoriilor din valoarea curenta de inventar a activelor.Valoarea activului net contabil este influentata de conventiile contabile folosite, de efectele inflatiei, de masura diferita in care uzura contabila aproximeaza uzura fizica si morala a activelor fizice. Valoarea activului net contabil constituie o componenta a studiului de evaluaresi deseori este considerata cea mai importanta referinta pentru valoarea intreprinderii. - valoarea activului la pretul de inlocuire nou Este utilizat in situatia in care un cumparator potential, poate alege intre a investi in constructia de la zero a unei capacitati noi, sau achizitia unei capacitati existente. Astfel, activele existente sunt evaluate in echivalentul cheltuielilor pe care le-ar presupune replicarea, din nou, respectivei capacitati. - valoarea activului la pret de lichidare Se stabileste prin estimarea valorii care s-ar putea obtine prin vanzarea fara negociere, catre cumparatori care si-ar putea manifesta interesul intr-un interval scurt de timp, la cel mai bun pret oferit de acestia, a activelor intreprinderii. Valoarea de lichidare este cea mai mica evaluare care se poate face unei intreprinderi. Valoarea de lichidare se foloseste si pentru estimarea valorii reziduale, ca parte in procesul de evaluare prin metoda fluxului de numerar.

Capitalul social

Capitalul social reprezinta limita gajului general al creditorilor, care este fix pe toata durata societatii. In anumite situatii este necesar sa se reduca capitalul social al societatii. In cazul in care valoarea activului net al patrimoniului societatii se micsoreaza fata de capitalul social nominal al societatii, se impune reintregirea activului patrimoniului la nivelul capitalului social sau reducerea capitalului social la nivelul activului existent. In ceea ce priveste societatea pe actiuni, in cazul unei pierderi de jumatate din capitalul social, administratorii sunt obligati sa convoace Adunarea Generala Extraordinara in vederea reconstituirii capitalului social, limitarea lui la suma ramasa sau dizolvarea societatii. O alta situatie care determina reducerea capitalului social este aceea cand capitalul social avut in vedere la constituirea societatii este prea mare pentru nevoile societatii. De asemenea, reducerea capitalului social este necesara si atunci cand nu se efectueaza varsamintele pentru actiunile subscrise. Reducerea capitalului social se impune si in cazul retragerii sau excluderii unui asociat din societate. Atunci cand un asociat se retrage din societate, acesta are dreptul la contravaloarea actiunilor sau a partilor sociale, ceea ce determina micsorarea capitalului social. Reducerea capitalului social nu este necesara in situatia in care plata drepturilor asociatului retras sau exclus din societate se face din activul patrimoniului societatii fara afectarea capitalului social nominal, atunci cand activul patrimoniului este mai mare decat capitalul social.

Registrele contabile

a - Noţiunea şi clasificarea registrelor Registrele contabile sunt documente specifice cu ajutorul cărora se realizează înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi şi furnizarea, pe această bază, de informaţii privind situaţia şi mişcarea patrimoniului. Ele se prezintă sub forma unor caiete, foi volante, fişe sau documente informatice cu conţinutul şi structura adecvate scopului pentru care s-au deschis. Teoria şi practica contabilă au generat o diversitate de forme privind conţinutul registrelor. Astfel, din punct de vedere al modului de înregistrare a operaţiilor economice şi financiare în cadrul sistemului de conturi, registrele pot fi pentru: - evidenţa cronologică; - evidenţa sistematică; - realizarea combinată a celor două feluri de evidenţe. Evidenţa cronologică, organizată cu ajutorul registrelor, se realizează prin intermediul unui jurnal, ce serveşte la înregistrarea operaţiilor în ordinea în care au fost efectuate în timp. În practică, în acest scop se utilizează documentul numit "Registrul jurnal", precum şi "Nota de contabilitate". Evidenţa sistematică, prin intermediul registrelor, înseamnă înregistrarea operaţiilor economico-financiare în funcţie de natura lor, pe elemente patrimoniale de activ, de pasiv sau procese economice sub formă de cheltuieli şi venituri. În asemenea registre se înscriu operaţiile care au fost deja înregistrate, cronologic, în registrul jurnal. În categoria acestor registre sunt incluse: - fişele de conturi fără dezvoltare pe conturi corespondente a rulajului debitor pe conturi creditoare şi, respectiv a rulajului creditor pe conturi corespondente debitoare. În activitatea practică sunt denumite "fişe de cont pentru operaţii diverse" (care sunt numai fişe valorice, pentru debit, credit, sold). În cazul evidenţei bunurilor de natura stocurilor, aceste fişe conţin în plus, pe lângă coloanele valorice, coloane pentru cantitate (intrată, ieşită, stoc) şi sunt denumite "fişe de cont pentru valori materiale". - jurnalele pentru creditul conturilor, în care documentele justificative, în care sunt consemnate operaţiile patrimoniale se înscriu în ordine cronologică. Registrele pentru evidenţa combinată se utilizează la unităţile mici, care nu folosesc multe conturi şi în care se efectuează înregistrările, atât în ordine cronologică, cât şi în mod sistematic (Exemplu: Jurnal - Cartea mare). După sfera de cuprindere a datelor, registrele de evidenţă contabilă se împart în: - registre pentru evidenţa sintetică, care se pot prezenta concret sub forma jurnalelor pentru creditul conturilor sau Cartea mare-şah, în funcţie de forma de înregistrare contabilă folosită de unitate; - registre pentru evidenţa analitică ce se pot concretiza sub formă de fişe valorice sau cantitativ valorice sau diferite situaţii al căror conţinut informaţional se stabileşte de unitatea patrimonială; - registre pentru realizarea combinată a celor două forme de evidenţă. b - Conţinutul, completarea şi gestionarea registrelor Normele legale din ţara noastră prevăd ca principale registre de contabilitate: Registrul - jurnal; Registrul inventar şi Registrul "cartea mare". Registrele de contabilitate reprezintă, alături de bilanţ şi contul de profit şi pierdere, principalele documente pe care le produce contabilitatea. Registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii în care unităţile patrimoniale înregistrează, periodic, cronologic şi sistematic, operaţiunile economico-financiare, consemnate în documente justificative, care produc modificări în patrimoniul acestora. Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează, zilnic sau lunar, în mod cronologic, operaţiune cu operaţiune, fără spaţii libere, fără ştersături, toate operaţiile privind mişcările patrimoniului. Este un document tipizat format A4, ce se întocmeşte într-un singur exemplar, de către regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice, după ce a fost numerotat, şnuruit, certificat şi parafat. Acest registru se parafează de către organele în drept, la începerea activităţii unităţii, precum şi ori de câte ori este cazul. Operaţiunile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate (atelier, secţie, etc.) şi în cursul aceleiaşi zile, pot fi înregistrate într-un document centralizator care, la rândul său, stă la baza înregistrării în registrul jurnal. Registrul jurnal se poate prezenta sub două forme: •registrul - jurnal general; •registrul - jurnal auxiliar, pentru operaţiunile de casă şi bancă, decontările cu furnizorii, situaţia încasării - achitării facturilor, situaţia avansurilor spre decontare; toate acestea sunt folosite de unităţile patrimoniale care au un volum mare de operaţiuni de înregistrat. Acest registru serveşte pentru înregistrarea cronologică a mişcării elementelor patrimoniale şi ca probă în soluţionarea litigiilor. De asemenea, prin intermediul lui se face o primă verificare cu balanţa sintetică, în sensul că totalul registrului jurnal trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanţa conturilor sintetice, întocmită pentru luna curentă. În situaţia în care unitatea foloseşte registre auxiliare, totalul acestora se înscrie în registrul jurnal general, periodic, de regulă lunar. Fiind un document de înregistrare contabilă el nu circulă între compartimente, sau în afara unităţii. Se arhivează temporar, pe timp de un an, către serviciul, biroul sau compartimentul de contabilitate, după care se depune la arhiva unităţii patrimoniale împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui. Registrul - jurnal de încasări şi plăţi se întocmeşte de către agenţii economici, persoane fizice (meseriaşi, etc.) şi asociaţiile familiale. El serveşte ca document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor pe baza actelor justificative şi ca document de stabilire a situaţiei financiare a agentului economic respectiv. În registrul de încasări şi plăţi se înregistrează nu numai operaţiunile în numerar, ci şi cele efectuate prin contul de decontare de la bancă (indiferent dacă a avut loc încasarea sau plata efectivă). Acest registru se numerotează şi se şnuruieşte, se vizează de către organul fiscal la începerea activităţii, precum şi ori de câte ori este cazul. Registrul inventar se întocmeşte la sfârşitul anului, într-un singur exemplar, în vederea stabilirii rezultatelor inventarierii patrimoniului. În el se înregistrează toate elementele patrimoniale, de activ şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, conform posturilor din bilanţul contabil, inventariate conform normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în registrul inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. Se parafează de organul fiscal teritorial la începerea activităţii, în cazul epuizării filelor, când este necesară deschiderea unui registru nou, precum şi la încetarea activităţii. Registrul cartea - mare, în principal, serveşte la înregistrarea operaţiilor (în evidenţa sistematică), la stabilirea rulajelor lunare şi a soldului final (debitor sau creditor) pentru fiecare cont sintetic. Acest registru se întocmeşte la sfârşitul lunii în cadrul compartimentului financiar-contabil şi serveşte în următoarele scopuri: - stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice, la unităţile patrimoniale care aplică această formă de înregistrare contabilă; - verificarea înregistrărilor contabile efectuate; - furnizarea de date pentru efectuarea analizei activităţii economice şi financiare a unităţii patrimoniale; - întocmirea balanţei de verificare. Pentru întocmirea acestui registru, se procedează astfel: - suma rulajului creditor se preia din jurnalul de credit al contului respectiv, fără dezvoltarea acestui rulaj pe conturi corespondente debitoare; - rulajul debitor desfăşurat pe conturi corespondente creditoare, se preia din jurnalele de credit calculându-se (extracontabil) sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diverse jurnale de credit; - soldul final debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în cadrul formularului cartea mare, ţinându-se seama de soldul iniţial de la începutul anului şi de rulajele debitoare, respectiv creditoare din cursul lunii curente; Fiind un document de înregistrare contabilă cronologică şi sistematică nu circulă între compartimente şi se arhivează la biroul contabilitate. - Cartea - mare (şah), cod 14-1-3/a, utilizată în cadrul formei de înregistrare contabilă maestru şah. Acest registru se întocmeşte într-un singur exemplar, este tipărit pe ambele feţe, format A4 şi serveşte la: - organizarea contabilităţii sintetice a operaţiunilor patrimoniale. În acest scop se deschid câte două fişe: una pentru debit şi alta pentru credit; - întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice, scop în care la începutul anului, la deschiderea fişelor, pe primul rând al coloanei "suma", se înscrie soldul iniţial; în cursul lunii se înregistrează operaţiile la baza documentelor justificative; la sfârşitul lunii se stabilesc rulajele debitoare, respectiv creditoare, totalul sumelor de la începutul exerciţiului şi soldul final. - furnizarea de date pentru analiza economico-financiară. - Fişa de cont pentru operaţii diverse, care nu dezvoltă pe conturi corespondente rulajul debitor, respectiv creditor al contului. Acest formular (registru) se foloseşte pentru organizarea contabilităţii sintetice la unităţile mici, care aplică forma de înregistrare contabilă clasică sau jurnalul unic. La modul general, fişa de cont pentru operaţii diverse (codul din nomenclatorul formularelor tipizate 14 - 6 - 22), constituie, cu alte cuvinte, o formă a registrului cartea - mare anual, ce se deschide pe fişe volante pentru conturile sintetice, precum şi pentru conturile analitice (clienţi, furnizori, casa etc.). În cadrul acestui formular operaţiile se înregistrează zilnic, sau periodic, pe baza documentelor justificative, stabilindu-se operativ, după fiecare operaţie, soldul contului (debitor sau creditor), după caz. La sfârşitul lunii, trimestrului, semestrului, respectiv anului, în cadrul fişelor se stabilesc subtotaluri care servesc la întocmirea balanţei de verificare. Modelele registrelor de contabilitate sunt stabilite de Ministerul Finanţelor. Registrele de contabilitate se utilizează în strânsă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat completate, astfel încât să permită în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate. Registrele se completează zilnic, sau periodic, în funcţie de frecvenţa operaţiilor şi de necesităţile informaţionale ale compartimentelor interesate. Sunt gestionate de către compartimentele de profil, de exemplu: registrul jurnal de încasări şi plăţi se ţine la casieria subordonată compartimentului financiar şi a contabilului şef, registrul "cartea mare" se întocmeşte şi se gestionează de compartimentul contabilitate generală. Ele se păstrează în unitate timp de 10 ani, de la data închiderii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere sau distrugere, trebuie să fie reconstituite în termen de maxim 30 zile de la constatare. Registrele de contabilitate numerotate, şnuruite, parafate,conduse regulat pot fi admise ca probe în cazul litigiilor patrimoniale, în caz de faliment, precum şi în alte situaţii.

Evenimente ulterioare datei bilanţului

1. Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 10 (IAS 10) - Evenimente ulterioare datei bilanţului A. Obiectiv Obiectivul acestui standard este de a stabili următoarele: a) Momentul în care o entitate trebuie să-şi ajusteze situaţiile financiare pentru evenimente ulterioare datei bilanţului; b) Informaţiile pe care o entitate trebuie să le prezinte referitoare la data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru publicare, precum şi la evenimentele ulterioare datei bilanţului. De asemenea, acest standard solicită ca o entitate să nu îşi pregătească situaţiile financiare pe baza principiului continuităţii activităţii atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului indică faptul că acest principiu nu mai este valabil în cazul entităţii respective. B. Aria de aplicabilitate IAS 10 se aplică în contabilizarea şi prezentarea informaţiilor referitoare la evenimentele ulterioare datei bilanţului. C. Definiţii Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, atât favorabile cât şi nefavorabile, care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru publicare. Sunt identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanţului, după cum urmează: • care fac dovada unor condiţii / circumstanţe existente la data bilanţului (evenimente ulterioare datei bilanţului care necesită ajustare); • care indică circumstanţe ce au apărut ulterior datei bilanţului (evenimente ulterioare datei bilanţului care nu necesită ajustare). Exemplu referitor la data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru publicare: O societate pregăteşte situaţii financiare anuale pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie 2006. Consiliul de Administraţie al societăţii aprobă aceste situaţii financiare pe data de 22 februarie 2007. Pe 23 februarie sunt făcute publice anumite informaţii din aceste situaţii financiare (inclusiv profitul obţinut în 2006). Situaţiile financiare sunt apoi distribuite acţionarilor începând cu 3 martie 2007 şi sunt aprobate în Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) din data de 28 martie 2007. Situaţiile financiare aprobate de AGA, însoţite de decizia de aprobare, sunt depuse la Administraţia Financiară pe 15 aprilie 2007. În acest caz, data autorizării pentru publicare este 22 februarie 2007. Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente survenite între 31 decembrie 2006 şi 22 februarie 2007. D. Aspecte principale a. Evenimente ulterioare datei bilanţului care necesită ajustare Entitatea va ajusta sumele recunoscute în situaţiile financiare pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanţului care necesită ajustare. Exemple de evenimente care necesită ajustare: - soluţionarea la un moment ulterior datei bilanţului a unui litigiu, care confirmă că entitatea avea o obligaţie la data bilanţului; - obţinerea ulterior datei bilanţului a unor informaţii care indică faptul că anumite elemente de activ trebuiau depreciate la data bilanţului; Exemple: - falimentul unui client, survenit ulterior datei bilanţului, dar care confirmă existenţa la data bilanţului a unei pierderi aferente creanţei faţă de clientul respectiv, şi care astfel necesită ajustare la data bilanţului, - vânzarea stocurilor ulterior datei bilanţului poate fi o probă a valorii realizabile nete de la data bilanţului. - descoperirea de fraude sau erori ce arată ca situaţiile financiare sunt incorecte; - determinarea, ulterioară datei bilanţului, a costului unor active achiziţionate înainte de data bilanţului, pentru care costul de achiziţie nu a putut fi determinat cu suficientă exactitate până la data bilanţului. b. Evenimente ulterioare datei bilanţului care nu necesită ajustare Entitatea nu va ajusta sumele recunoscute în situaţiile financiare care reflectă evenimentele ulterioare datei bilanţului care nu necesită ajustare. Exemplu de evenimente ce nu necesită ajustarea: declinul în valoarea de piaţă a participaţiilor în intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru publicare. Entitatea nu va ajusta valoarea investiţiilor prezentate în bilanţ deoarece scăderea valorii de piaţă nu se referă la condiţiile în care s-au făcut investiţiile la data bilanţului, ci reflectă circumstanţe ce au apărut în perioada următoare. c. Dividende Dacă dividendele deţinătorilor de instrumente de capital sunt declarate după data bilanţului, o entitate nu trebuie să recunoască acele dividende ca datorie la data bilanţului. Notă: Terminologia folosită anterior în legătură cu dividendele „propuse sau declarate” după data bilanţului ca evenimente non-ajustabile a fost revizuită în dividende „declarate”, în scopul alinierii acestui standard cu standardul revizuit IAS 37 – „Provizioane, angajamente şi obligaţii potenţiale”, care prevede că se vor ajusta numai obligaţiile prezente (legale sau implicite) la data sfârşitului perioadei de raportare. Valoarea dividendelor ce au fost declarate după data bilanţului contabil, dar înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru depunere, trebuie prezentate în conformitate cu IAS 1 (în notele la situaţiile financiare). d. Continuitatea activităţii O entitate nu trebuie să-şi întocmească situaţiile financiare pe baza principiului continuităţii activităţii dacă managementul determină după data bilanţului: • fie că intenţionează din proprie iniţiativă să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, • fie că este forţat să recurgă la una din aceste două soluţii pentru că nu are nici o altă variantă realistă în afara acestora. În acest caz, prezentarea în situaţiile financiare se va face conform prevederilor IAS 1. Prezentarea informaţiilor Entitatea trebuie să prezinte data la care situaţiile financiare au fost autorizate pentru publicare, precum şi cine a dat această autorizare. Comunicarea acestei date este foarte importantă pentru utilizatorii situaţiilor financiare, pentru că ea indică şi faptul că evenimentele ulterioare acestei date nu sunt reflectate în respectivele situaţii financiare. În cazul în care entitatea primeşte după data bilanţului informaţii despre circumstanţe care existau la data bilanţului, va trebui sa actualizeze prezentarea acestor circumstanţe în situaţiile financiare conform noilor informaţii. În cazul în care evenimentele ulterioare datei bilanţului care nu necesită ajustare au o importanţă semnificativă, neprezentarea lor ar putea afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a lua decizii corecte pe baza acestor situaţii. O entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de evenimente ulterioare datei bilanţului care nu necesită ajustare: • natura evenimentului; şi • o estimare a efectului financiar sau o declaraţie conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută. Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului care nu necesită ajustare, ce pot avea o asemenea importanţă încât neprezentarea lor ar afecta capacitatea utilizatorilor de situaţii financiare de a face evaluări sau de a lua decizii: - modificări neobişnuit de mari în preţurile activelor sau în cursurile de schimb valutar; - modificări ale ratelor de impozitare sau ale legislaţiei fiscale care au un impact semnificativ asupra creanţelor sau datoriilor privind impozitul amânat sau pe cel curent (IAS 12); - emiterea de garanţii semnificative; - combinarea de societăţi (fuziuni/achiziţii) sau înstrăinarea unei filiale importante; - anunţarea unui plan de întrerupere a unei activităţi; - achiziţionări sau cedări majore de active sau exproprierea de către guvern a unor active importante; - distrugerea unei secţii de producţie în urma unui incendiu / cutremur survenit ulterior datei bilanţului; - anunţarea sau începerea implementării unei restructurări majore (IAS 37); - tranzacţii importante sau potenţiale cu acţiunile entităţii; - începerea unui litigiu major generat în exclusivitate de evenimentele ulterioare datei bilanţului. E. Data aplicării Acest standard se aplică situaţiilor financiare care acoperă perioade începând cu 1 ianuarie 2005.

Compensarea facturilor intre doua societati

1. Reglementare Compensarea creantelor reciproce ale unei societati comerciale romane si ale unei persoane juridice straine nu este sub nici o forma restrictionata prin legislatia in vigoare fiind supusa in masura in care raporturile juridice sunt supuse legii romane dispozitiilor cu caracter general prevazute de art. 1091, 1143 – 1153 Cod civil. De asemenea trebuie subliniat ca nu este necesara utilizarea vreunui model tip de proces verbal de compensare ci, pentru a fi utilizat ca document justificativ in evidentele contabile, poate fi intocmit un inscris bilateral in care sa se consemneze titlurile (contracte, note de comanda, etc.) care au generat obligatiile reciproce si modul in care se face stingerea obligatiilor in urma compensarii. 2. In contabilitate ● se vor stinge obligatiile reciproce, pe baza inscrisului bilateral, prin formula contabila: 401 ”Furnizori” = 4111 ”Clienti” 3. Raportari Compensarile de creante dintre un partener roman si un nerezident sunt reglementate de Norma B.N.R. nr. 26/2006 privind raportarea statistica a datelor pentru elaborarea balantei de plati. Aceste compensari sunt operatiuni nemonetare de natura balantei de plati, care se desfasoara fara transferarea de fonduri, in totalitate sau partial. Balanta de plati reprezinta sinteza statistica a tranzactiilor economice si financiare ale unei tari cu restul lumii, pe o perioada de timp determinata, tranzactii ce se refera la bunuri, servicii, venituri, transferuri fara contraprestatie (donatii, ajutoare, cadouri si altele asemenea), precum si la creante si obligatii financiare. Rezidentii care realizeaza operatiuni nemonetare cu nerezidentii direct si nu prin intermediul unei institutii financiare, au obligatia de a raporta aceste tranzactii la Banca Nationala a Romaniei - Directia Statistica. Operatiunile nemonetare se desfasoara fara transferarea de fonduri, in totalitate sau partial, cum ar fi bartere, compensari ( ), aranjamente de cliring etc. In situatia in care un rezident efectueaza in perioada de raportare operatiuni nemonetare atat ocazionale cat si sistematice, acesta va completa cate un formular pentru fiecare gen de operatiune. Sold initial: Soldul la inceputul lunii de raportare, al contului in care compania raportoare tine evidenta compensarilor. Incasari/plati: In formular se completeaza toate operatiunile nemonetare in aceeasi moneda, pe care le-a derulat raportorul cu nerezidentii, in luna calendaristica respectiva. Exemple de operatiuni nemonetare: - compensarea unui export de marfa cu un import de marfa sau invers; - achitarea unui credit cu marfuri; - compensarea unui export de marfa prin majorare de capital la o firma nerezidenta sau a unui import de marfa prin majorare de capital la o firma rezidenta; - conversia unui imprumut in actiuni; - conversia dividendelor in credite; - schimbul de actiuni sau alte valori mobiliare; - furnizarea unor servicii nerezidentilor ca plata pentru comisioane de procesare datorate acestora etc.; - plati efectuate in natura pentru servicii: taxe de procesare compensate cu bunuri; - furnizarea unor servicii nerezidentilor ca plata pentru comisioane de procesare datorate acestora. Operatiuni nemonetare sistematice in cadrul unei compensari "netting": - vanzari de bilete, alimentari cu combustibil, catering, reparatii, in contul altor operatiuni. Tara nerezidentului: Pentru fiecare tranzactie se va inregistra tara de destinatie/provenienta a platii/incasarii ce se compenseaza. Transfer bancar pentru lichidare sold: In situatia in care, dupa realizarea compensarilor in perioada de raportare ramane un sold ce se lichideaza printr-o incasare sau plata in bani, suma respectiva se va completa la aceasta rubrica; in functie de natura transferului bancar - incasare sau plata - se va marca casuta corespunzatoare. Daca in luna respectiva nu s-au facut compensari sau in urma compensarilor mai ramane un sold ce va fi lichidat in viitor, rubrica se va completa cu valoarea acestuia. Sold final: Sold initial + Incasari - Plati ± Transfer bancar pentru lichidare sold = Sold final Soldul final al perioadei curente devine soldul initial al perioadei urmatoare de raportare.