joi, 26 noiembrie 2009

Bilantul functional

Bilantul functional (restructurat) prezinta cumulul fluxurilor de resurse si de alocari (utilizari). Continutul si structura bilanturilor functionale nu sunt definite printr-un act normativ. Ele sunt rezultatul cercetarilor financiare ale analistilor economici. Potrivit unor autori se disting doua familii de bilanturi functionale: a)bilanturi functionale traditionale b)bilanturile “pool de fonduri”. Aceste doua forme de bilanturi functionale (restructurate) sunt reprezentate astfel: La bilanturile functionale traditionale, resursele stabile din partea superioara a pasivului sunt considerate a finanta cu prioritate alocarile stabile din partea superioara a activului; aceasta forma de bilanturi este denumita si orizontala. La bilanturile “pool” de fonduri masele de resurse formeaza un ansamblu care finanteaza indistinct ansamblul alocarilor. Prin “pool” in limba engleza se intelege “fonduri comune” sau “masa comuna”. Caracteristica principala a bilantului traditional orizontal o constituie faptul ca are la baza diferentierea dintre ciclurile lungi si scurte. Corespunzator acestor doua cicluri, bilantul functional este impartit in patru mari mase: - doua dintre ele corespund ciclurilor lungi; acestea sunt resursele stabile si alocarile stabile; Activ imobilizat(Alocari stabile)=Pasiv-capital permanent(surse stabile) - alte doua corespund ciclului de exploatare; acestea sunt activul circulant si datoriile circulante. Activ circulant(activ circulant)=Datorii comerciale(datorii circulante) Resursele si alocarile stabile Resursele stabile rezulta din deciziile de finantare care au angajat intreprinderea pe termen lung. Ele cuprind: - resursele proprii (capitaluri proprii, amortismente si provizioane); - datoriile financiare. Resursele si alocarile stabile figureaza in partea superioara a pasivului bilantului functional. Alocarile stabile rezulta din deciziile de investitii. Ele corespund activului imobilizat brut si figureaza in partea superioara a activului bilantului functional. Elementele circulante Elementele circulante rezulta din ciclul de exploatare. Se disting printre ele: - activul circulant (valoarea bruta a stocurilor, creantelor si disponibilitatilor); - datoriile pasivului care nu sunt financiare (datorii furnizori, datorii diverse). Se pot califica, eventual, drept “datorii circulante” in absenta unei denumiri oficiale. Pornind de la bilantul normalizat, intocmit potrivit reglementarilor Ministerului Finantelor, se procedeaza la retratari ale conturilor, obtinandu-se bilantul functional restructurat. Societatile bancare procedeaza la analiza si prelucrarea acestor date, avand ca punct de plecare balanta de verificare lunara. Aceasta analiza permite determinarea valorii reale a patrimoniului societatii comerciale, precum si stabilirea cat mai exacta a marimii riscului asumat de client, in comparatie cu cel al bancii. Pentru aceasta, elementele de activ si de pasiv ale bilantului se regrupeaza in trei mari capitole, utilizandu-se programe informative performante, astfel: ACTIV: I. Active imobilizate – cuprind imobilizarile necorporale, corporale, financiare si creditele comerciale cu scadenta mai mare de un 1 an. II. Activele realizabile – cuprind stocuri, creante mai mici de 1 an, conturile de regularizare si asimilate si primele privind rambursarea obligatiunilor. III. Trezoreria pozitiva – cuprinde titlurile de plasament si disponibilitatile (conturi in lei si devize, cecuri, acreditive), respectiv acele active existente sub forma de lichiditati sau susceptibile de a fi transformate rapid in disponibilitati. Activele circulante cuprind stocurile, creantele cu vechime mai mica de un an si trezoreria pozitiva. PASIV: I. Pasive pe termen lung. II. Datorii curente cu scadenta sub un an. III. Trezoreria negativa. Pasivele pe termen lung cuprind acele surse de finantare cu caracter permanent sau de durata: - capitaluri proprii in sens larg; - provizioane pentru riscuri si cheltuieli; - datorii cu scadenta peste un an. Capitalurile proprii in sens larg cuprind, pe langa elementele de capital propriu-zis, si diferentele din reevaluare, subventiile pentru investitii, care prin natura lor nu pot fi considerate strict ca o parte a capitalului propriu, deoarece sunt rezultatul unor decizii de politica economica, independente de activitatea clientului. In consecinta, prin deducerea diferentelor de reevaluare, a subventiilor pentru investitii si a provizioanelor reglementate, se determina capitalurile proprii in sens strict. Valoarea tuturor activelor si pasivelor trebuie reconsiderata pentru a se determina valoarea reala a acestora. Este necesar sa se ia in considerare valoarea reala a activelor, iar acolo unde exista pasiv cu valoare incerta, sa se utilizeze in calcule pozitia financiara reala a clientului. De exemplu, cand un activ este introdus in afacere, valoarea reala a acelui activ si valoarea pasivului rezultat trebuie sa fie analizata pentru a se determina efectul unei valori reale. Aceste capitaluri proprii, cu valoare reala poarta denumirea de capitaluri proprii nete in sens strict si reprezinta valoarea investitiilor facute de clienti, respectiv valoarea pe care ei o risca in aceasta afacere. De aceea, din punct de vedere al clientului, capitalul propriu reprezinta cea mai ieftina sursa de finantare a activitatii. Din punct de vedere al bancii, capitalurile proprii nete in sens strict au o importanta deosebita, deoarece reprezinta acele fonduri proprii cu adevarat disponibile in cazul in care firma va fi lichidata. Capitalurile proprii nete in sens strict se determina prin diminuarea capitalurilor proprii in sens strict cu acele elemente de activ cu valoare necunoscuta sau chiar sub zero, denumite elemente de activ fictiv, si prin majorarea cu unele elemente de pasiv cu valoare cunoscuta. Elementele de activ cu valoare necunoscuta sau chiar zero sunt: 1. Imobilizarile necorporale care sunt formate din: -Cheltuieli de constituire (cont 201) reprezinta un cont de activ fictiv, deoarece ele reprezinta cheltuieli ocazionate de infiintarea societatii si care se vor recupera in anii urmatori printr-o cota anuala de amortizare. -Cheltuieli de cercetare-dezvoltare (cont 203) reprezinta costul cercetarilor actuale in vederea elaborarii unor proiecte de viitor. Avand in vedere caracterul improbabil al rezultatelor cercetarilor stiintifice, probabilitatea recuperarii acestor cheltuieli este incerta. -Concesiuni, brevete si alte drepturi si valori similare (cont 205) reprezinta costul de achizitie al acestor active intangibile si ale caror rezultate prin aplicarea lor in practica nu pot fi cunoscute cu certitudine. - Fondul comercial (cont 207) este un element de activ necorporal, care concura la mentinerea si dezvoltarea potentialului economic cum ar fi: vadul, clientela, debuseele, reputatia, competenta. Valoarea fondului comercial este foarte greu de apreciat, de aceea poate fi considerat un element de activ fictiv, incert. - Alte imobilizari necorporale (cont 208) care cuprind programele informatice create de firma sau achizitionate de la terti. 2. Decontari si operatiuni in curs de clarificare (cont 473) reprezinta sume care nu pot fi inregistrate pe cheltuieli si deci in rezultatele financiare ale firmei (amenzi, locatii, cheltuieli de judecata etc.). 3. Clienti incerti (cont 418) reprezinta acele creante cu posibilitati improbabile de recuperare ca, de exemplu, clienti rau platnici, dubiosi, aflati in litigiu. In aceasta categorie a clientilor incerti inregistrati contabil trebuie incluse si acele creante incerte cu o vechime mai mare de 180 de zile determinate de banca in verificarile efectuate. 4. Primele privind rambursarea obligatiunilor (cont 169) care reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea de rambursare. Este dificil de evaluat care va fi valoarea de rambursare a obligatiunilor. 5. Stocuri nevalorificabile reprezinta acele stocuri de materii prime, materiale, produse finite etc. degradate sau fara perspectiva certa de desfacere. Valoarea acestor stocuri se determina de catre inspectorul bancii in procesul de analiza a creditului. Din punct de vedere al bancii, cunoasterea volumului de stocuri nevalorificabile are o importanta deosebita deoarece permite cunoasterea valorii reale a activelor circulante, fiind necesara determinarea exacta a situatiei lor. 6. Decontari cu asociatii privind capitalul (cont 456) reprezinta aportul la capitalul subscris si nevarsat de catre actionari. Acest aport urmeaza a fi varsat in perioada urmatoare la datele prevazute in documentele constitutive ale societatii sau de adunarile generale ale actionarilor, in cazul in care se decide o majorare a capitalului. 7. Alte active incerte pot fi active corporale (masini, instalatii, utilaje degradate) sau unele cheltuieli inregistrate in contul 471 “Cheltuieli inregistrate in avans”, cum ar fi: dobanzi neplatite aferente creditelor pe termen mediu si lung, cheltuieli efectuate pentru imobilizari corporale achizitionate sau realizate pe cont propriu, pentru care nu exista surse acoperitoare din amortizare, din repartizarea profitului sau din alte surse. Datoriile cu scadente mai mari de un an cuprind atat datoriile financiare cu scadenta mai mare de un an (partea mai mare de un an), cat si datoriile nefinanciare cu scadenta mai mare de un an (partea mai mare de un an). Datorii curente cu scadenta mai mica de un an cuprind partea mai mica de un an a datoriilor nefinanciare cu scadenta mai mare de un an, datoriile nefinanciare cu scadenta mai mica de un an, avansuri primite, alte datorii, precum si veniturile inregistrate in avans si din diferentele de conversie pasiv.
Contul 408 Furnizori facturi nesosite si contul 418 Clienti facturi de intocmit Aceste doua conturi sunt foarte importante datorita necesitatii faptului ca trebuie respectate principiile contabilitatii de angajamente, adica inregistrarea operatiunilor economico-financiare trebuie realizata in momentul efectuarii lor si nu in momentul in care se deconteaza tranzactiile (asa cum este in cazul contabilitatii pe baza de cash flow,de ex.cazul contabiliatii in partida simpla la PFA) Contul 408 “ Furnizori – facturi nesosite” este un cont de datorii pe termen scurt in care se inregistreaza contravaloarea bunurilor sau serviciilor primite dar pentru care inca nu s-au intocmit facturi. Contul 418 “ Clienti- facturi de intocmit “ este un cont de creante in care se inregistreaza contravaloarea bunurilor sau serviciilor livrate/ efectuate pentru care inca nu s-au emis facturi. Exemple : • firma livreaza produse finite in valoare de 100 ron plus TVA pe baza de aviz de insotire a marfii. factura este intocmita ulterior. a) In contabilitatea furnziorului se fac urmatoarele inregistrari : - livrarea pe baza de aviz : 418 “Clienti- facturi de intocmit “ = % 119 lei 701 “ Venituri din vanzarea produselor finite “ 100 lei 4428 “ Tva neexigibila “ 19 lei - emiterea facturii : 4111 “ Clienti “ = 418 “Clienti- facturi de intocmit “ 119 lei - Tva devine exigibila 4428 “ Tva neexigibila “ = 4427 “ Tva colectata” 19 lei b) in contabilitatea clientului se fac urmatoarele inregsitrari : - preluarea in gestiune a bunurilor (presupunem ca pentru client sunt obiecte de inventar ) % = 408 “ Furnizori – facturi nesosite” 119 lei 303 “ Materiale de natura obiectelor de inventar “ 100 lei 4428 “ TVA neexigibila “ 19 lei - primirea facturii: 408 “ Furnizori – facturi nesosite” = 401 “ Furnizori” 119 lei - TVA devine exigibila 4426 “ TVA deductibila “ = 4428 “ Tva neexigibila “ 19 lei

Contul 581

Contul 581 este utlilizat in momentul in care se efectueaza transferuri intre conturi de trezorerie , de exemplu intre conturile de banca si cele de casa sau intre conturile de banca. De regula, functia acestui cont este de control, ajutand la prevenirea unor inregistrari contabile eronate (practic transforma o nota in doua note contabile distincte, soldul sau fiind o cheie de control a efectuarii tuturor operatiunilor) Exemple : 1. Se ridica o suma de 600 ron din casierie si se depune la banca : a) ridicare sumei din casierie: 581 “ Viramente interne” = 5311 “ Casa in lei “ 600 ron b) depunerea sumei in banca : 5121” Conturi la banci in lei “ = 581 “ Viramente interne “ 600 ron 2. Se ridica o suma de 1000 ron din banca si se depune in casieria unitatii: a) ridicarea sumei din banca : 581 “ Viramente interne “ = 5121 “ Conturi la banci in lei “ 1000 ron b) depunerea la banca : 5311 “ Casa in lei “ = 581 “ Viramente interne “ 1000 ron Operatiunile 1.a) si 2. b) se inregistreaza in registrul de casa in timp ce 1.b) si 2.a) sunt operatiuni ce se consemneaza in registrul de banca.

Contul 4551

Cont 4551 ” Actionari/asociati – conturi curente “ Contul 4551 este un cont de pasiv in care se inregistreaza datoriile entitatii catre actionari/asociati, sub forma unor sume puse la dispozitia entitatii de catre acestia. De regula acest cont este utilizat in perioada imediat urmatoare deschiderii unei firme, moment in care datorita faptului ca inca nu exista incasari, asociatii trebuie sa finanteze firma in vederea efectuarii unor plati necesare functionarii acesteia. Exemplu: -un asociat imprumuta societatea cu 1.000 ron in vederea achitarii facturii de energie electrica aferente sediului in care societea functioneaza. Incasarea sumei de catre casier in baza dispozitiei de incasare.Se elibereaza chitanta. 5311 ” Casa in lei ” = 4551 ” Actionari/ Asociati – conturi curente ” 1.000 ron Restituirea sumei catre asociat: Plata de catre casier in baza dispozitiei de plata 4551 “Actionari/ Asociati – conturi curente ” = 5311 ” Casa in lei ” 1.000 ron Acestor imprumuturi ale asociatilor li se pot asocia dobanzi pe intreaga perioada a finantarii, caz in care se utilizeaza contul 4558 – “Actionari/ Asociati – dobanzi la conturi curente “. Pornind de la exemplul de mai sus, presupunem ca la suma de 1.000 ron, se percepe o dobanda de 200 ron. Inregistrarile contabile in acest caz sunt: - inregistrarea datoriei privind dobanda: 666 ” Cheltuieli privind dobanzile ” = 4558 ” Actionari/asociati – conturi curente ” 200 ron; - la scadenta, achitarea dobanzii catre asociati/actionari: 4558 ” Actionari/asociati – conturi curente ” = 5311 ” Casa in lei “

Bilanţul financiar

Inflaţia este un fenomen structural şi mondial care poate să perturbe gestiunea întreprinderii în măsura în care ea este durabilă şi însoţită de o stagnare relativă a activităţii economice (stagflaţie). Efectul deformat determinat de inflaţie se exercită deodată asupra patrimoniului, asupra fluxurilor financiare şi indicatorilor de performanţă. Inflaţia provoacă efecte de iluzie monetară putând conduce la erori de gestiune la nivelul aprecierii performanţelor, politicii de amortizare, politicii de îndatorare şi previziunii de trezorerie. Performanţele reale ale întreprinderii sunt dublu falsificate în măsura în care se compară beneficiul aparent (supraevaluat) cu capitalul propriu (subestimat). Faţă de perturbaţiile profunde caracteristice crizei şi multiplele aspecte ale cuplului inflaţie - incertitudine este de primă importanţă ca, conducătorul de întreprindere să găsească în controlul de gestiune o unealta ce testeaza de o manieră permanentă fiabilitatea sistemului de informaţii . Informaţia trebuie să fie obţinută la timp, ca o condiţie esenţială a unei bune conduceri. Bilanţul contabil răspunde unor multiple cerinţe de ordin juridic, contabil şi fiscal, dar nu răspunde exact la exigenţele analizei financiare. De aceea este necesar ca plecând de la bilanţul contabil să se efectueze o serie de regrupări a datelor pentru a se obţine bilanţul financiar. Bilanţul financiar grupează datele contabile după criterii financiar-contabile de lichiditate şi exigibilitate. În construcţia bilanţului financiar “clasamentul posturilor de activ şi de pasiv se face exclusiv după criteriile de lichiditate şi exigibilitate”. Se procedează în acest scop la o serie de corecţii atât în activul cât şi în pasivul bilanţului, obţinând mărimi semnificative în analiza financiară. Corecţiile care se aduc activului bilanţului au ca scop obţinerea unor mărimi financiare semnificative pentru analiza financiară, şi anume: - Imobilizări nete; - Stocuri şi producţie în curs; - Alte active circulante. Imobilizările nete cuprind: - imobilizări necorporale; - imobilizări corporale; - imobilizări financiare mai mari de un an; - creanţe mai mari de un an; - cheltuieli constatate în avans ce afectează o perioadă mai mare de un an; - prime de rambursare a obligaţiunilor. Corecţiile care se aduc pasivului bilanţului, plecând de la situaţia după repartizarea rezultatelor, au ca scop constituirea a trei mărimi financiare semnificative pentru analiza financiară şi anume: - capitalurile proprii; - datoriile pe termen lung şi mediu; - datorii pe termen scurt. Pentru a stabili datoriile pe termen lung şi mediu şi datoriile pe termen scurt, posturile de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, datorii şi conturi de regularizare şi asimilate se vor separa în funcţie de perioada de timp la care se referă şi anume, mai mare de un an sau mai mică de un an. Datoriile pe termen lung şi mediu astfel determinate şi suma capitalurilor proprii constituie capitalurile permanente
Bilanţ financiar
Activ
Imobilizări nete Stocuri şi producţia în curs Alte active circulante Pasiv
Capitaluri proprii Datorii pe termen mediu şi lung Datorii pe termen scurt
Plecând de la bilanţul financiar se pot calcula indicatorii de structură ai activului şi ai pasivului .
1.ponderea imobilizărilor în totalul activului
Imobilizari/Activ*100
2.ponderea stocurilor şi producţiei în curs în totalul activului
Stocuri si productie in curs/Activ*100
3.ponderea altor active circulante în totalul activului
ponderea altor active circulante /Activ*100
4.ponderea capitalurilor proprii în total pasiv
capitalurilor proprii /Pasiv*100
5.ponderea datoriilor pe termen mediu şi lung în total pasiv
datoriilor pe termen mediu şi lung/Pasiv *100
6.ponderea datoriilor pe termen scurt în total pasiv
datoriilor pe termen scu/Pasiv*100
Contul de Profit si Pierderi
Dacă bilanţul contabil descrie situaţia patrimonială a unei întreprinderi la un moment dat, indicând şi mărimea rezultatului “este necesară prezenţa unui alt instrument care să explice modul de constituire a rezultatului şi să permită desprinderea unor concluzii legate de performanţele activităţii întreprinderii”.
Acest instrument este contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate. El grupează fluxurile reale şi financiare şi pune în evidenţă operaţiunile realizate de întreprindere în cursul exerciţiului.
Contul de profit şi pierdere, prin conţinutul său, oferă informaţii asupra activităţii industriale, comerciale sau financiare a întreprinderii şi despre modul cum aceasta îşi gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor pe care le generează.
Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
Contul de profit şi pierdere este divizat în trei mari grupe, care delimitează activităţile generatoare: - cheltuieli şi venituri de exploatare; - cheltuieli şi venituri financiare; - cheltuieli şi venituri excepţionale.
Analiza rezultatelor activităţii întreprinderilor presupune analiza formării rezultatului şi analiza repartizării lui.
Echilibrele financiare sunt calculate plecând de la bilanţul financiar al întreprinderii, concretizându-se în special în 3 indicatori, pe care ne permitem să-i analizăm în continuare: - fondul de rulment; - necesarul de fond de rulment; - trezoreria.
Rezultatul unei întreprinderi este influenţat de factorii care intervin în activitatea de aprovizionare, producţie şi desfacere.
Rentabilitatea trebuie apreciată în funcţie de riscul suportat iar întreprinderile nu-şi asumă un risc decât în funcţie de rentabilitatea pe care ele o speră .
Analiza riscului.
- analiza riscului activităţii economice (de exploatare); - analiza riscului financiar; - analiza riscului de faliment.