Bonul fiscal sub 100 lei,a fi sau a nu fi document justificativ de cheltuieli.

Prin HG 105/2009 au fost abrogate prevederile HG 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, precum şi toate ordinele ministrului economiei şi finanţelor care au fost emise având ca temei legal hotărârea mai sus menţionată. Astfel, abrogandu-se prevderile OMFP 293/2006 – nu mai avem limitare legata de valoarea bonului fiscala – cea de 100 de lei. Insa, situatia nu este chiar atat de simpla – intrucat bonul fiscal emis de aparatele de marcat fiscale reprezinta doar document care atesta efectuarea platii – care se anexeaza Registrului de casa. Pentru a putea inregistra in contabilitate cheltuiala platita cu bonul fiscal si a deduce respectiva cheltuiala la calculul impozitului pe profit trebuie sa avem un document justificativ. În aceste condiţii au fost abrogate şi prevederile OMFP 293/2006 pentru modificarea OMFP 1714/2005 privind aplicarea prevederilor HG 831/1997. În OMFP 293/2006 se prevedea că bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale, şi anume: - bonul fiscal utilizat pentru justificarea TVA aferente carburanţilor achiziţionaţi în vederea desfăşurării activităţii - bonul fiscal emis de aparatul de marcat fiscal utilizat în activitatea de taximetrie - bonul fiscal care atestă plata prin cardurile bancare - bonul fiscal a cărui valoare totală este de până la 100 lei inclusiv, sunt documente care stau la baza înregistrării în contabilitate a cheltuielilor. Desi nu se intelege mai nimic...decat simpul fapt ca totul de mai sus si-a pierdut legalitatea prin abrogare si ca cele de mai sus NU mai sunt considerate documente justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a cheltuielilor, ce mai ramane: entităţile trebuie să aibă în vedere următoarele: - bonurile fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale în baza OUG 28/1999 sunt documente care atestă efectuarea plăţii şi se anexează la registrul de casă - înregistrarea în contabilitate a bunurilor achiziţionate sau a cheltuielilor efectuate de entitate şi achitate pe bază de bon fiscal (cu numerar sau card bancar), se poate efectua dacă: a) entitatea solicită furnizorului factura aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate, având ca anexă bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal sau b) entitatea justifică cheltuielile efectuate fie prin documente care atestă intrarea în gestiune a bunurilor achiziţionate, fie cu alte documente, cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexează bonul fiscal, documentele respective fiind avizate de persoana care aprobă efectuarea acestor cheltuieli. Deci in contabilitate pot fi inregistrate si bonurile fiscale ale caselor de marcat sub 100 lei NUMAI pe baza de justificare (ex.prin Decont de Cheltuieli ) la care se anexeaza bonul fiscal de casa. Astfel putem inregistra in evidenta contabila si putem considera deductibila la calculul impozitului pe profit cheltuiala in suma mai mica sau mai mare de 100 de lei ( intrucat limitarea a fost abrogata), achitata cu bon fiscal, daca se intocmeste un referat de necesitate, nota de intrare receptie, proces verbal de receptie, decont de cheltuieli, ordin de deplasare, in functie de fiecare situatie in parte, documente care trebuie sa fie aprobate de persoana care autorizeaza efectarea unor astfel de cheltuieli. În cazul achiziţionării carburanţilor auto pe bază de bon fiscal, în conformitate cu prevederile din Codul fiscal, aceste bonuri pot fi utilizate şi ca documente justificative care stau la baza înregistrării cheltuielilor în contabilitate, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a autovehiculului. Tratamentul deductibilitatii cheltuielii cu combustibilul este analizat prin prisma utilizarii autovehiculului in cadrul activitatilor exceptate prevazute in OUG 34/2009.

1.înregistrarea în contabilitate a bunurilor achiziţionate sau a cheltuielilor efectuate de entitate şi achitate pe bază de bon fiscal (cu numerar sau card bancar), se poate efectua dacă:
a) entitatea solicită furnizorului factura aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate, având ca anexă bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal;
sau
b) entitatea justifică cheltuielile efectuate fie prin documente care atestă intrarea în gestiune a bunurilor achiziţionate, fie cu alte documente cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexează bonul fiscal, documentele respective fiind avizate de persoana care aprobă efectuarea acestor cheltuieli.

În cazul achiziţionării carburanţilor auto pe bază de bon fiscal, în conformitate cu prevederile din Codul fiscal, aceste bonuri pot fi utilizate ca documente justificative care stau la baza înregistrării cheltuielilor în contabilitate, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a autovehiculului.

Baza legala:
Legea nr 82 / 1991, republicata, articolul 6 alin. (1) si articolul 10 alin. (4)
Ordinul ministrului economiei si finantelor nr 3512 / 2008 articolul pct. 2 din Anexa nr. 1
Ordonanta de urgenta a guvernului nr 28 / 1999, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, articolul 1 alin. (1) si (2)
Legea nr 571, cu modificările şi completările ulterioare, / 2003 articolul 155 alin. (7)

Conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se excepteaza de la obligatia de a utiliza aceste aparate doar comertul ocazional cu produse agricole efectuat de producatorii agricoli individuali in piete, targuri, oboare sau alte locuri publice autorizate.
Daca operatorii economici nu se incadreaza in categoria producatorilor agricoli care comercializeaza astfel de produse in piete, târguri, oboare sau alte locuri publice autorizate, pe baza certificatului de producator obtinut in conditiile Hotararii Guvernului nr. 661/2001 privind procedura de eliberare a certificatului de producător, cu modificarile si completarile ulterioare, au obligatia utilizarii aparatelor de marcat electronice fiscale.

Baza legala:Ordonanta de urgenta a guvernului nr 28 / 1999 articolul 1 al. 1
Hotararea guvernului nr 661 / 2001 articolul 1

In baza prevederilor art. 2 lit. h) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cabinetele medicale stomatologice, sub toate formele de organizare prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia celor organizate in baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu au obligatia utilizarii aparatelor de marcat electronice fiscale.

Baza legala:Ordonanta de urgenta a guvernului nr 28 / 1999 articolul 2 lit. h)
Ordonanta guvernului nr 124 / 1998 articolul 1-19

In conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din OUG 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, “Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.”
In conformitate cu prevederile alin. (2) al aceluiasi articol, „Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1), denumiţi în continuare utilizatori, au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le predea clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factură fiscală.”
Prin urmare, persoanele fizice autorizate impuse pe baza de norme de venit sunt obligate sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale in cazul in care desfasoara activitati ce intra in sfera de aplicare a OUG 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Baza Legala:Ordonanta de urgenta a guvernului nr 28 / 1999 articolul 1 alin.1 si 2

Potrivit prevederilor art. 2, lit. o) din Ordonanta de Urgenta nr. 28/1999, privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, operatorii economici care efectueaza lucrari de constructii, reparatii, amenajari si intretinere de locuinte, sunt exceptati de la obligatia utilizarii aparatelor de marcat electronice fiscale.

Baza legala:Ordonanta de urgenta a guvernului nr 28 / 1999 articolul 2 lit. o)

Creditul

Am sa prezint aici cateva notiuni necesare intelegerii creditului bancar. Creditul este acordat de banca, in calitate de creditor si este incasat de debitor, care poate fi o societate comerciala sau persoana fizica. Creditul poate lua mai multe forme, de exemplu: - Obligatiuni; - Imprumutul contra efecte de comert sau bilete la ordin; - Linii de credit; - Imprumuturi de la banca; - Descoperit de cont; - Reesalonarea platilor. Insa creditul nu se acorda oricum, Scopul analizei creditului este reprezentat de evitarea pierderilor din profit, sau in afaceri din cauza datoriilor nerecuperabile, adica din cauza acordarii de credite unor clienti care nu ramburseaza datoria, sau din cauza neacordarii de credite unor clienti potentiali buni. Se pun intrebarile esentiale la care este indicat sa se gandeasca analistul de credite : 1.Doreste banca mea sa faca afaceri cu acest solicitant de credit? Aceasta intrebare trimite la o apreciere a caracterului si a reputatiei respectivului solicitant . 2.Trebuie ca banca mea sa faca afaceri cu acest solicitant? Aceasta necesita o evaluare a calitatilor sale ca om de afaceri sau de manager. 3.Cat de mare sa fie creditul de care are nevoie solicitantul (si nu cat ar dori el)? Aceasta necesita o evaluare a scopului si modului de utilizare a creditului. 4.Poate societatea comerciala sa ramburseze imprumutul? Aceasta necesita o evaluare a fluxului de numerar viitor al societatii comerciale, precum si a riscului creditului. 5.Ca ultima posibilitate,din ce alte surse poate fi rambursat creditul, in cazul in care societatea comerciala nu va putea sa faca acest lucru? Aceasta necesita o evaluare a garantiei. Sistemul de gestionare al creditelor pune accentul pe analiza profesionala a cererilor pentru credite si determinarea solvabilitatii debitorului. Analiza solvabilitatii are trei functii importante: - sa contribuie la dezvoltarea intreprinderii prin gasirea unor clienti solvabili; - sa evalueze cererile pentru noi credite; - sa ajute debitorii existenti sa isi mentina sau sa isi imbunatateasca solvabilitatea. Analiza sistematica si obiectiva a solvabilitatii are trei elemente principale: 1.Folosirea unor concepte contabile obiective si intelese de cat mai multi oameni, pentru: - a elimina riscurile excesive si necuantificate care il afecteaza pe creditor; - a stabili conditii de creditare realiste pe baza fluxului de lichiditati actual; - a evalua si a intelege care este solvabilitatea clientului; - a permite creditorului sa stabileasca termene pentru credite pe baza evaluarii riscurilor la zi. 2.O analiza financiara comprehensiva care cuprinde: - analiza performantelor financiare, a indatorarii si alichiditatilor clientului; - identificarea si interpretarea tendintelor financiare ale intreprinderii clientului; - un raport realist intre valoarea creditului si fluxul de lichiditati al clientului; - structurarea facilitatilor de creditare pentru a realiza o corelare intre necesitatile intreprinderii clientului si intrarile si iesirile de lichiditati. 3.Folosirea tehnicilor consacrate pentru identificarea si evaluarea riscurilor, precum si pentru evaluarea si organizarea facilitatilor de creditare, si anume: - o forma comuna de organizare a sistemului de informatii financiare pentru a face analiza mai usoara; - o analiza standard a indicatorilor financiari si a tendintelor; - un sistem de corelare directa a valorii si atermenelor creditelor cu nevoile actuale ale clientului si proiectiile fluxului de lichiditati; - o structura pentru credite care sa protejeze banca impotriva riscurilor principale si care sa stabileasca o corelatie intre intrarile si iesirile posibile de lichiditati. Foile de calcul financiare sunt instrumente folosite de analistii de credite pentru a evalua solvabilitatea si pentru a stabili facilitatile de creditare. Ele permit analistului de credite sa analizeze fluxurile viitoare de numerar dupa criterii uniforme si sa identifice informatiile si indicatorii critici. Principalele cinci componente ale foilor de calcul standard pentru analiza creditelor sunt: 1. – situatia profiturilor si pierderilor dintr-o perioada data; 2. – bilantul, care indica activele, pasivele si valoarea neta la o data anume; 3. – situatia fluxului de numerar; 4. – corelarea activului net cu imobilizarile corporale si financiare; 5. – fise cu principalii indicatori financiari. Foile de calcul se bazeaza pe date si informatii furnizate de client, iar proiectiile financiare ale acestuia vor acoperi circa trei ani si vor cuprinde urmatoarele: 1. – situatia profiturilor si pierderilor; 2. – bilantul; 3. – situatia fluxului de numerar; 4. – conturile sau notele financiare relevante pentru activitatea firmei. Indicatorii financiari sunt instrumente utile pentru compararea performantelor firmelor concurente din cadrul aceleiasi industrii.Acesti indicatori ajuta analistii de credite sa aprecieze solvabilitatea clientului. Cei patru indicatori esentiali in determinarea gradului de solvabilitate al unui potential client sunt: - 1.RENTABILITATE; - 2.EFICIENTA; - 3.INDATORARE; - 4.LICHIDITATE. Cele patru tipuri esentiale de indicatori enumerati mai sus reunesc in acelasi cadru financiar masura in care o societate a realizat vanzari ce depasesc costul activitatii respective, eficienta unei societati comerciale in administrarea resurselor si a activitatilor sale, masura in care fondurile folosite de o societate comerciala provin de la creditori si nu de la proprietarii sai (indatorarea reprezinta un indicator principal al capacitatii societatii comerciale de a face fata unor situatii dificile si de a absorbi pierderile), lichiditatile si alte active de care dispune o societate comerciala pentru indeplinirea obligatiilor sale, inclusiv plata dobanzii si a creantei. De remarcat este faptul ca indicatorii financiari sunt extrem de importanti pentru analiza eficienta a cresitelor. In acest context nu trebuie sa uitam ca indicatorii sunt siguri numai daca situatiile financiare din care sunt preluati sunt sigure. In acelasi timp, indicatorii sunt foarte utili daca sunt luati in considerare in ansamblul lor si nu izolat, precum si indicatorii suplimentari din cadrul fiecarei “familii” mai sus mentionate. Folosirea unui singur indicator, izolat de ceilalti, poate duce la erori; Indicatorii multipli ajuta, in mod normal, la identificarea tendintelor, care sunt factori importanti pentru determinarea solvabilitatii. RENTABILITATEA – Reprezinta masura in care o societate comerciala realizeaza vanzari care depasesc costul activitatilor. EFICIENTA – Reprezinta eficacitatea unei societati comerciale in ceea ce priveste administrarea resurselor si conducerea activitatilor. INDATORAREA – Reprezinta masura in care fondurile folosite de o societate comerciala sunt asigurate de creditori si nu de proprietari. LICHIDITAEA – Reprezinta numerarul si alte active la dispozitia societatii comerciale pentru a-si indeplini obligatiile, iclusiv plata dobanzii pentru imprumuturile acordate de creditori.