Am sa prezint aici cateva notiuni necesare intelegerii creditului bancar.
Creditul este acordat de banca, in calitate de creditor si este incasat de debitor, care poate fi o societate comerciala sau persoana fizica.
Creditul poate lua mai multe forme, de exemplu:
- Obligatiuni;
- Imprumutul contra efecte de comert sau bilete la ordin;
- Linii de credit;
- Imprumuturi de la banca;
- Descoperit de cont;
- Reesalonarea platilor.
Insa creditul nu se acorda oricum,
Scopul analizei creditului este reprezentat de evitarea pierderilor din profit, sau in afaceri din cauza datoriilor nerecuperabile, adica din cauza acordarii de credite unor clienti care nu ramburseaza datoria, sau din cauza neacordarii de credite unor clienti potentiali buni.
Se pun intrebarile esentiale la care este indicat sa se gandeasca analistul de credite :
1.Doreste banca mea sa faca afaceri cu acest solicitant de credit?
Aceasta intrebare trimite la o apreciere a caracterului si a reputatiei respectivului solicitant .
2.Trebuie ca banca mea sa faca afaceri cu acest solicitant?
Aceasta necesita o evaluare a calitatilor sale ca om de afaceri sau de manager.
3.Cat de mare sa fie creditul de care are nevoie solicitantul (si nu cat ar dori el)?
Aceasta necesita o evaluare a scopului si modului de utilizare a creditului.
4.Poate societatea comerciala sa ramburseze imprumutul?
Aceasta necesita o evaluare a fluxului de numerar viitor al societatii comerciale, precum si a riscului creditului.
5.Ca ultima posibilitate,din ce alte surse poate fi rambursat creditul, in cazul in care societatea comerciala nu va putea sa faca acest lucru?
Aceasta necesita o evaluare a garantiei.
Sistemul de gestionare al creditelor pune accentul pe analiza profesionala a cererilor pentru credite si determinarea solvabilitatii debitorului.
Analiza solvabilitatii are trei functii importante:
- sa contribuie la dezvoltarea intreprinderii prin gasirea unor clienti solvabili;
- sa evalueze cererile pentru noi credite;
- sa ajute debitorii existenti sa isi mentina sau sa isi imbunatateasca solvabilitatea.
Analiza sistematica si obiectiva a solvabilitatii are trei elemente principale:
1.Folosirea unor concepte contabile obiective si intelese de cat mai multi oameni, pentru:
- a elimina riscurile excesive si necuantificate care il afecteaza pe creditor;
- a stabili conditii de creditare realiste pe baza fluxului de lichiditati actual;
- a evalua si a intelege care este solvabilitatea clientului;
- a permite creditorului sa stabileasca termene pentru credite pe baza evaluarii riscurilor la zi.
2.O analiza financiara comprehensiva care cuprinde:
- analiza performantelor financiare, a indatorarii si alichiditatilor clientului;
- identificarea si interpretarea tendintelor financiare ale intreprinderii clientului;
- un raport realist intre valoarea creditului si fluxul de lichiditati al clientului;
- structurarea facilitatilor de creditare pentru a realiza o corelare intre necesitatile intreprinderii clientului si intrarile si iesirile de lichiditati.
3.Folosirea tehnicilor consacrate pentru identificarea si evaluarea riscurilor, precum si pentru evaluarea si organizarea facilitatilor de creditare, si anume:
- o forma comuna de organizare a sistemului de informatii financiare pentru a face analiza mai usoara;
- o analiza standard a indicatorilor financiari si a tendintelor;
- un sistem de corelare directa a valorii si atermenelor creditelor cu nevoile actuale ale clientului si proiectiile fluxului de lichiditati;
- o structura pentru credite care sa protejeze banca impotriva riscurilor principale si care sa stabileasca o corelatie intre intrarile si iesirile posibile de lichiditati.
Foile de calcul financiare sunt instrumente folosite de analistii de credite pentru a evalua solvabilitatea si pentru a stabili facilitatile de creditare. Ele permit analistului de credite sa analizeze fluxurile viitoare de numerar dupa criterii uniforme si sa identifice informatiile si indicatorii critici.
Principalele cinci componente ale foilor de calcul standard pentru analiza creditelor sunt:
1. – situatia profiturilor si pierderilor dintr-o perioada data;
2. – bilantul, care indica activele, pasivele si valoarea neta la o data anume;
3. – situatia fluxului de numerar;
4. – corelarea activului net cu imobilizarile corporale si financiare;
5. – fise cu principalii indicatori financiari.
Foile de calcul se bazeaza pe date si informatii furnizate de client, iar proiectiile financiare ale acestuia vor acoperi circa trei ani si vor cuprinde urmatoarele:
1. – situatia profiturilor si pierderilor;
2. – bilantul;
3. – situatia fluxului de numerar;
4. – conturile sau notele financiare relevante pentru activitatea firmei.
Indicatorii financiari sunt instrumente utile pentru compararea performantelor firmelor concurente din cadrul aceleiasi industrii.Acesti indicatori ajuta analistii de credite sa aprecieze solvabilitatea clientului.
Cei patru indicatori esentiali in determinarea gradului de solvabilitate al unui potential client sunt:
- 1.RENTABILITATE;
- 2.EFICIENTA;
- 3.INDATORARE;
- 4.LICHIDITATE.
Cele patru tipuri esentiale de indicatori enumerati mai sus reunesc in acelasi cadru financiar masura in care o societate a realizat vanzari ce depasesc costul activitatii respective, eficienta unei societati comerciale in administrarea resurselor si a activitatilor sale, masura in care fondurile folosite de o societate comerciala provin de la creditori si nu de la proprietarii sai (indatorarea reprezinta un indicator principal al capacitatii societatii comerciale de a face fata unor situatii dificile si de a absorbi pierderile), lichiditatile si alte active de care dispune o societate comerciala pentru indeplinirea obligatiilor sale, inclusiv plata dobanzii si a creantei.
De remarcat este faptul ca indicatorii financiari sunt extrem de importanti pentru analiza eficienta a cresitelor. In acest context nu trebuie sa uitam ca indicatorii sunt siguri numai daca situatiile financiare din care sunt preluati sunt sigure. In acelasi timp, indicatorii sunt foarte utili daca sunt luati in considerare in ansamblul lor si nu izolat, precum si indicatorii suplimentari din cadrul fiecarei “familii” mai sus mentionate.
Folosirea unui singur indicator, izolat de ceilalti, poate duce la erori; Indicatorii multipli ajuta, in mod normal, la identificarea tendintelor, care sunt factori importanti pentru determinarea solvabilitatii.
RENTABILITATEA – Reprezinta masura in care o societate comerciala realizeaza vanzari care depasesc costul activitatilor.
EFICIENTA – Reprezinta eficacitatea unei societati comerciale in ceea ce priveste administrarea resurselor si conducerea activitatilor.
INDATORAREA – Reprezinta masura in care fondurile folosite de o societate comerciala sunt asigurate de creditori si nu de proprietari.
LICHIDITAEA – Reprezinta numerarul si alte active la dispozitia societatii comerciale pentru a-si indeplini obligatiile, iclusiv plata dobanzii pentru imprumuturile acordate de creditori.
marți, 30 iunie 2009
Creditul
Am sa prezint aici cateva notiuni necesare intelegerii creditului bancar.
Creditul este acordat de banca, in calitate de creditor si este incasat de debitor, care poate fi o societate comerciala sau persoana fizica.
Creditul poate lua mai multe forme, de exemplu:
- Obligatiuni;
- Imprumutul contra efecte de comert sau bilete la ordin;
- Linii de credit;
- Imprumuturi de la banca;
- Descoperit de cont;
- Reesalonarea platilor.
Insa creditul nu se acorda oricum,
Scopul analizei creditului este reprezentat de evitarea pierderilor din profit, sau in afaceri din cauza datoriilor nerecuperabile, adica din cauza acordarii de credite unor clienti care nu ramburseaza datoria, sau din cauza neacordarii de credite unor clienti potentiali buni.
Se pun intrebarile esentiale la care este indicat sa se gandeasca analistul de credite :
1.Doreste banca mea sa faca afaceri cu acest solicitant de credit?
Aceasta intrebare trimite la o apreciere a caracterului si a reputatiei respectivului solicitant .
2.Trebuie ca banca mea sa faca afaceri cu acest solicitant?
Aceasta necesita o evaluare a calitatilor sale ca om de afaceri sau de manager.
3.Cat de mare sa fie creditul de care are nevoie solicitantul (si nu cat ar dori el)?
Aceasta necesita o evaluare a scopului si modului de utilizare a creditului.
4.Poate societatea comerciala sa ramburseze imprumutul?
Aceasta necesita o evaluare a fluxului de numerar viitor al societatii comerciale, precum si a riscului creditului.
5.Ca ultima posibilitate,din ce alte surse poate fi rambursat creditul, in cazul in care societatea comerciala nu va putea sa faca acest lucru?
Aceasta necesita o evaluare a garantiei.
Sistemul de gestionare al creditelor pune accentul pe analiza profesionala a cererilor pentru credite si determinarea solvabilitatii debitorului.
Analiza solvabilitatii are trei functii importante:
- sa contribuie la dezvoltarea intreprinderii prin gasirea unor clienti solvabili;
- sa evalueze cererile pentru noi credite;
- sa ajute debitorii existenti sa isi mentina sau sa isi imbunatateasca solvabilitatea.
Analiza sistematica si obiectiva a solvabilitatii are trei elemente principale:
1.Folosirea unor concepte contabile obiective si intelese de cat mai multi oameni, pentru:
- a elimina riscurile excesive si necuantificate care il afecteaza pe creditor;
- a stabili conditii de creditare realiste pe baza fluxului de lichiditati actual;
- a evalua si a intelege care este solvabilitatea clientului;
- a permite creditorului sa stabileasca termene pentru credite pe baza evaluarii riscurilor la zi.
2.O analiza financiara comprehensiva care cuprinde:
- analiza performantelor financiare, a indatorarii si alichiditatilor clientului;
- identificarea si interpretarea tendintelor financiare ale intreprinderii clientului;
- un raport realist intre valoarea creditului si fluxul de lichiditati al clientului;
- structurarea facilitatilor de creditare pentru a realiza o corelare intre necesitatile intreprinderii clientului si intrarile si iesirile de lichiditati.
3.Folosirea tehnicilor consacrate pentru identificarea si evaluarea riscurilor, precum si pentru evaluarea si organizarea facilitatilor de creditare, si anume:
- o forma comuna de organizare a sistemului de informatii financiare pentru a face analiza mai usoara;
- o analiza standard a indicatorilor financiari si a tendintelor;
- un sistem de corelare directa a valorii si atermenelor creditelor cu nevoile actuale ale clientului si proiectiile fluxului de lichiditati;
- o structura pentru credite care sa protejeze banca impotriva riscurilor principale si care sa stabileasca o corelatie intre intrarile si iesirile posibile de lichiditati.
Foile de calcul financiare sunt instrumente folosite de analistii de credite pentru a evalua solvabilitatea si pentru a stabili facilitatile de creditare. Ele permit analistului de credite sa analizeze fluxurile viitoare de numerar dupa criterii uniforme si sa identifice informatiile si indicatorii critici.
Principalele cinci componente ale foilor de calcul standard pentru analiza creditelor sunt:
1. – situatia profiturilor si pierderilor dintr-o perioada data;
2. – bilantul, care indica activele, pasivele si valoarea neta la o data anume;
3. – situatia fluxului de numerar;
4. – corelarea activului net cu imobilizarile corporale si financiare;
5. – fise cu principalii indicatori financiari.
Foile de calcul se bazeaza pe date si informatii furnizate de client, iar proiectiile financiare ale acestuia vor acoperi circa trei ani si vor cuprinde urmatoarele:
1. – situatia profiturilor si pierderilor;
2. – bilantul;
3. – situatia fluxului de numerar;
4. – conturile sau notele financiare relevante pentru activitatea firmei.
Indicatorii financiari sunt instrumente utile pentru compararea performantelor firmelor concurente din cadrul aceleiasi industrii.Acesti indicatori ajuta analistii de credite sa aprecieze solvabilitatea clientului.
Cei patru indicatori esentiali in determinarea gradului de solvabilitate al unui potential client sunt:
- 1.RENTABILITATE;
- 2.EFICIENTA;
- 3.INDATORARE;
- 4.LICHIDITATE.
Cele patru tipuri esentiale de indicatori enumerati mai sus reunesc in acelasi cadru financiar masura in care o societate a realizat vanzari ce depasesc costul activitatii respective, eficienta unei societati comerciale in administrarea resurselor si a activitatilor sale, masura in care fondurile folosite de o societate comerciala provin de la creditori si nu de la proprietarii sai (indatorarea reprezinta un indicator principal al capacitatii societatii comerciale de a face fata unor situatii dificile si de a absorbi pierderile), lichiditatile si alte active de care dispune o societate comerciala pentru indeplinirea obligatiilor sale, inclusiv plata dobanzii si a creantei.
De remarcat este faptul ca indicatorii financiari sunt extrem de importanti pentru analiza eficienta a cresitelor. In acest context nu trebuie sa uitam ca indicatorii sunt siguri numai daca situatiile financiare din care sunt preluati sunt sigure. In acelasi timp, indicatorii sunt foarte utili daca sunt luati in considerare in ansamblul lor si nu izolat, precum si indicatorii suplimentari din cadrul fiecarei “familii” mai sus mentionate.
Folosirea unui singur indicator, izolat de ceilalti, poate duce la erori; Indicatorii multipli ajuta, in mod normal, la identificarea tendintelor, care sunt factori importanti pentru determinarea solvabilitatii.
RENTABILITATEA – Reprezinta masura in care o societate comerciala realizeaza vanzari care depasesc costul activitatilor.
EFICIENTA – Reprezinta eficacitatea unei societati comerciale in ceea ce priveste administrarea resurselor si conducerea activitatilor.
INDATORAREA – Reprezinta masura in care fondurile folosite de o societate comerciala sunt asigurate de creditori si nu de proprietari.
LICHIDITAEA – Reprezinta numerarul si alte active la dispozitia societatii comerciale pentru a-si indeplini obligatiile, iclusiv plata dobanzii pentru imprumuturile acordate de creditori.
