Elementele componente ale situatiilor financiare

Cadrul contabil american defineste zece elemente componente ale situatiilor financiare. Aceste elemente sunt definite dupa cum urmeaza:
• Active – avantaje economice viitoare probabile, detinute sau controlate de o entitate ca
rezultat al unor tranzactii sau evenimente trecute;
• Datorii – diminuari de avantaje economice viitoare probabile ce rezulta din obligatiile
prezente ale unei entitati, ca urmare a unor tranzactii si evenimente trecute;
*Capitaluri proprii (activ net) – interesul rezidual care exista in valoarea activelor dupa
deducerea datoriilor. Intr-o intrerindere, capitalurile proprii reprezinta interesul
actionarilor;
• Venituri – cresterile de active ale unei entitati sau diminuarile de datorii (ori o combinatie a acestora doua), ce deriva din productia de bunuri sau din prestarile de servicii sau din alte activitati ce decurg din activitatea normala sau principala a unei entitati;
• Cheltuileli – diminuarile de active sau cresteri de datorii (ori o combinatie a acestora
doua) ce deriva din productia de bunuri, din prestarile de servicii sau din alte activitati
considerate ca apartin activitatii normale sau principale a intreprinderii;
• Cistiguri – cresteri de capitaluri proprii (active nete) ce rezulta din activitati periferice
sau accidentale (neobisnuite) sau din orice alte tranzactii, evenimente sau circumstante
ce afecteaza entitatea, cu exceptia celor din care rezulta venituri sau investitii ale
proprietarilor;
• Pierderi – descresteri ale capitalurilor proprii (ative nete), ce rezulta din activitati
periferice sau accidentale, precum si din alte tranzactii, evenimente sau circumstante
ce afecteaza entitatea cu exceptia celor din care rezulta cheltuieli sau distribuiri in
folosul proprietarilor;
• Rezultatul economic, global (comprehensive income) – variatia capitalurilor proprii
ale unei entitati ce survine in timpul unei perioade, ca urmare a tranzactiilor si a altor
evenimente si circumstante, altele decit cele produse in legatura cu actionarii;
• Investitiile proprietarilor – cresteri ale capitalurilor proprii ce rezulta din transferuri ale
proprietarilor cu scopul de a-si creste participatiile;
• Distribuirile in favoarea proprietarilor – descresteri ale capitalurilor proprii ce rezulta din transferul de active, prestari de servicii in favoarea proprietarilor sau din datorii contractate fata de acestia;

In afara elementelor ce compun situatiile financiare, se defineste o serie de termeni uzuali des intilniti in limbajul de specialitate american si anume:
• Eveniment – consecinta anumitor acte din viata intreprinderii. Un eveniment poate fi intern (utilizarea materiilor prime) sau extern (avantajul tehnologic al unui concurent);
• Tranzactie – este un caz particular al evenimentului in sensul ca presupune un transfer de valoare altei entitati;
• Circumstanta – reprezinta o anumita conditie sau set de conditii care genereaza situatii care ar fi putut sa nu apara sau sa nu fie anticipate;
• Contabilitatea de angajamente – isi propune sa inregistreze efectele financiare ale tranzactiilor unei entitati, precum si evenimentele si circumstantele care au consecinte asupra entitatii in momentele in care aceste tranzactii, evenimente sau circumstante se produc si nu in momentul in care o anumita suma de bani este incasata sau platita de unitate. In acest fel, contabilitatea de angajamente se bazeaza nu doar pe tranzactiile ce implica numerarul, ci si pe alte tipuri de tranzactii cum ar fi : tranzactii de credit,barter, schimbari de preturi, modificarea activelor si datoriilor, si alte tranzactii,circumstante si evenimente care nu implica transferuri de numerar, dar care vor avea consecinte asupra fluxurilor de numerar in viitor;
• Angajament (accrual) – reprezinta procedeul contabil prin care sunt recunoscute in
perioada curenta efectele viitoarelor incasari si plati;
• Amanare (deferral) – este procedeul contabil prin care se recunoaste o datorie ce
rezulta dintr-o incasare curenta, sau un activ dintr-o plata curenta;
• Realizarea (realization) – procesul prin care elementele nemonetare sunt convertibile in numerar;
• Recunoasterea (recognition) – procesul prin care o tranzactie si efectele acesteia sunt incorporate in situatiile financiare;
• Conectarea (matching) – reprezinta recunoasterea simultana a veniturilor si cheltuilelilor care sunt generate de aceeasi tranzactie, eveniment sau circumstanta;
• Alocarea (allocation) – procesul prin care o cheltuiala este repartizata unor perioade viitoare, in situatia in care este dificil de stabilit cu exactitate intervalul de timp in care apar beneficiile determinate de anumite evenimente sau tranzactii.

Obiectul si rolul gestiunii fiscale in conducerea societatilor comerciale

Pentru a gestiona eficient resursele economice si financiare ale intreprinderilor trebuie sa se ia in calcul DIMENSIUNEA FISCALA a afacerilor.
Contabilitatea si fiscalitatea constituie doua discipline INDEPENDENTE una fata de cealalta.
Societatile comerciale,regiile autonome,si alte institutii de stat prezinta un ansamblu de documente contabile si fiscale care trebuie analizate
in ANSAMBLU si NU independent unele de altele.

Unul din interesele informationale onorate de contabilitate este cel fiscal.

PRINCIPIILE FISCALE urmaresc fie STIMULAEREA fie INHIBAREA unor activitati.
Interactivitatea intre DREPTUL CONTABIL si DREPTUL FISCAL este realizata prin  " Gestiunea Fiscala a Intreprinderii "

Obiectul de studiu al gestiunii fiscale il constituie analiza DISTORSIUNILOR sau a ABATERILOR provocate de incompatibilitatea intre REGULA FISCALA (ca norma) si cea CONTABILA,COVERGENTA dintre fiscalitate si contabilitateprecum si stabilirea pe baza
analizei a STRATEGIEI RISCULUI FISCAL si EFICIENTEI FISCALE a intreprinderilor.
Gestiunea fiscala se adreseaza tuturor intreprinderilor care au ca obiect de activitate ACTE DE COMERT ,OPERATII ECONOMICE si FINANCIARE destinate obtinerii de profit.

Fiscaliatea are la baza DREPTUL FISCAL pentru a determina REGIMUL DE IMPOZITARE privind beneficiile,tva-ul,impozitele si taxele locale,contributii pentru asigurarile sociale,accizele,etc.

Contabilitatea are un rol esential in economie in a furniza situatii financiare.

Aceste SITUATII FINANCIARE trebuie sa prezinte :
-Credibilitate
-Inteligibilitate (intelese de diversi utilizatori ai informatiei)
-Pertinenta (in raport cu luarea unor DECIZII )
-Corectitudine
-Comparabilitate in TIMP si SPATIU.

Dezvoltarea fiscalitatii genereaza necesitatea crearii unui SISTEM INFORMATIONAL pentru a tine cont de multimea regulilor fiscale din cauza PENALITATILOR aplicabile in momentul punerii in evidenta a neregurilor.

OBLIGATIILE,RISCUL,CONTROLUL si SANCTIUNILE au fost asociate fiscalitatii in timp,conferindu-i acesteia o imagine de CONSTRANGERE greu acceptata de Conducerea intreprinderilor dar si de cetateni

Intreprinderea a fost orientata sa acorde mai multa atentie PARAMETRILOR FISCALI.
De cele mai multe ori fiecare tranzactie economica genereaza obligatii fiscale si din acest motiv trebuie sa se tina cont de numarul mare de reguli aplicabile si de problemele de armonizare ale fiscalitatii cu contabilitatea.

Statul primeste informatia contabila de la profesionistii in domeniu iar recunoasterea unei informatii FIABILE bazata peNORME ,PRINCIPII,REGULI,si POSTULATE cuprinse in Legea Contabilitatii (82/1991),constituie un pas important in realizarea unui drept contabil autonom ce trebuie respectat si de catre fiscalitate.

Modelul de contabilitate,continutul,este bazat pe MACROECONOMIE unde predomina interventia guvernamentala si influienta regulilor fiscale in materie de NORMALIAZARE contabila.

Astfel informatia contabila trebuie sa devina credibila iar situatiile financiare prezentate de catre intreprinderi care aplica IAS si IFRS trebuie sa raspunda INVESTIRORILOR DE CAPITAL
Aceasta implica ca Impozitul (in genere) sa devina NEUTRU asupra contabilitatii.

Fiscaliatea are propriile reguli ,principii care NU converg intotdeauna cu cele contabile.In acest sens CODUL FISCAL( romanesc) se apropie in mare masura de REGULILE GENERALE EUROPENE

Gestiunea fiscala ,Eficacitatea Fiscala, Strategia Intreprinderii.

Reglementarile de natura fiscala vin sa influenteze DIRECT sau INDIRECT activitatea unei unitati economice ce are calitatea de contribuabil.

Specialistii definesc FISCUL ca fiind administratorul ce are in atributiile sale CALCULUL,PERCEPEREA,URMARIREA PLATII impozitelor,taxelor, contributiile datorate de contribuabil statului.
Obiectivele fiscalitatii deci constau in calculul,perceperea,asezarea,urmarirea PLATII impozitelor,taxelor,si contributii datorate de unitatile economice statului.

Obiectivele Gestiunii Fiscale ale Intrprinderii au in vedere asigurarea securitatii si eficacitatii fiscale prin intermediul cercetarii PRESCRIPTIILOR de forma si fond cum ar fi:
*amanari
*esalonari
*scutiri
toate impuse de dreptul fiscal.
Miza financiara a controlului fiscal este rareori neglijata in masura in care redresarile facute sunt insotite de SANCTIUNI si PENALITATI de o importanta variabila dar deseori determinanta.
Consecintele financiare ale unei proceduri de unificare pot fi extrem de dificile pentru o intreprindere si pot conduce la o IMAGINE defavorabila a sa sau de compromis a echilibrului financiar.
Pentru acest motiv intreprinderile sunt tentate a se indrepta spre un comportament mai putin curativ fata de fiscaliate si mai mult orientat spre depistarea si prevenirea riscului fiscal.

In afara activitatii curente realizarea de operatiuni importante impuse mai ales de dezvoltarea sa(fuziuni,consolidari) solicita punerea in aplicare a regulilor financiare pe care intreprinderea NU le practicase pana la acel moment.Aceasta confruntare cu NOI reguli fiscale implica un anumit GRAD DE RISC.

Din acest motiv se impune aplicarea unor proceduri de control intern specifice regulilor fiscale.
Eficacitatea fiscala se constituie ca element esential al gestiunii fiscale,firma trebuie sa-si conceapa o POLITICA FISCALA autonoma ,detasata de restul intreprinderii si dotata cu un OBIECTIV unic si independent si anume CERCETAREA CAILOR LEGALE MAI PUTIN IMPOZATE.

Gestiunea fiscala ca si gestiunea comerciala (de productie) se integreaza in gestiunea intreprinderii si deci trebuie definita in functie de obiectivele politicii generale a intreprinderii sau in raport cu strategia adoptata.
Eficacitatea fiscala a intreprinderii poate fi atinsa direct sa indirect .
Cea DIRECTA poate fi realizata prin intermediul dreptului fiscal ce cuprinde * MASURI DE AJUTOR si INCITARE FISCALA.
Este cert ca intreprinderea care utilizeaza masurile de incitare fiscala atrage un AVANTAJ FINANCIAR imediat.
Obtinerea de avantaje fiscale legale presupune ca intreprinderea cunoaste ansamblul de masuri in vigoare ceea ce NU tine de caracterul temporar al regulilor fiscale,de frcventele modificari legislative si de publicitate care reuneste traditional masurile speculative ,lasand in umbra celelalte dispozitii mai exacte dar uneori la fel de avantajoase.

Practica a dovedit ca cea mai buna solutie posibila fiscala este aceea care tine seama de obiectivele si strategiile intreprinderii.
Strategia fiscala a intreprinderii trebuie privita ca o substrategie a dezvoltarii de ansamblu a firmei.

Dintre mijloacele eficacitatii fiscale se mentioneaza

Utilizarea de o maniera optima a masurilor de AJUTOR si INCITARE fiscala si este o eficaciate fiscala directa care poate fi exemplificata
prin folosirea unor metode de AMORTIZARE ACCELERATA ,utilizarea unor metode de EVALUARE A STOCURILOR la iesire in functie de INFLATIE.(CMP)

O alta metoda este APORTUL de CAPITAL SOCIAL in NATURA si devoltarea firmei prin reutilizarea profitului pentru INVESTITII PRODUCTIVE cu
consecinte favorabile asupra diminuarii impozitelor sau scutirii totale da a fi achitate.

Reducerea profitului impozabil cu parti din  din pretul de achizitie al echipamentelor tehnologice,etc

Eficacitatea fiscala INDIRECTA este posibila in conditiile in care sistemul de impozite,taxe,si contributii ofera o serie de DEDUCERI fiscale a unor cheltuieli si ACOPERIREA pierderilor din exercitiile anterioare ,limita unor cheltuieli deductibile partial in functie de masa bruta a profitului.

Eficacitatea fiscala este un element motor al gestiunii fiscale a intreprinderii.
Trebuie conceputa o politica fiscala autonoma detasata de restul intreprinderii ce urmareste cercetarea si atingerea unui cost fiscal optim.

Eficacitatea fiscala NU este totdeauna COMPATIBILA cu cautarea de CAI si SOLUTII mai putin IMPUSE,ea trebuie abordata ca un SACRIFICIU FISCAL sau COST FISCAL.
Acest sacrificiu poate fi EVALUAT prin raportarea si integrarea dimensiunii fiscale in DECIZIILE de gestiune fiscala a intreprinderii.

Scoaterea din functiune a unui mijloc fix

Scoatera din functiune - este o precedura anterioara casarii.

Casarea - este procedura fizica de dezmembrare a unui activ - mijloc fix ori obiect deinventar , in urma careaia rezulta ori nu bunuri reciclabile sau materiale de dus la groapa de gunoi ori la crematoriu.

Scoaterea din functiune a unui activ este de competenta administratorului - la societatile comerciale - a persoanei responsabile de gestiunea patrimoniului la entitatile patrimoniale lucrative, ori a ordonatorului de credite pentru institutiile publice si nu presupune casarea sau casarea imediata.

In vederea scoaterii din functiune un activ trebuie sa se indeplineasca cel putin una din urmatoarele conditii:
- sa fie cu durata normata epuizata;
- sa fie uzat din punct de vedere moral;
- sa fie inutilizabil si nevandabil.

In cazul in care administratorul ori persoana careia i s-a incredintat gestiunea patrimoniului este fizic vorbind o singura persoana, aprobarea scoaterii din functiune trebuie sa rezulte dintr-un act de consemnare a unei sedinte a administratiei la care sunt prezenti si cenzorii.

Baza legala pentru aprobarea scoaterii din functiune a unui activ si apoi a casarii acestuia este Hotararea Consiliului de Administratie(CA) ori a administratorului unic.

In cauza trebuiesc cunoscute Legea nr.15/1994 cu modificarile si completarile la zi , precum si normele emise pentru aplicarea acestei legi.

Procedurile de urmat pentru activele de natura obiectelor de inventar sunt similare cu cele pentru mijloace fixe, dar tinindu-se cont de durata de utilizare specifica adoptata de CA - Administrator.

In cazul in care nu exista astfel de durate aprobate, lista obiectelor de inventar cu mentionarea datei punerii in functiune, pentru care comisia de inventariere, ori alta persoana propune scoaterea din inventar se analizeaza in sedinta CA(AU) si se aproba ori nu dupa analiza situatiei ficarui obiect mentionat.

In cazul in care societatea nu are cenzori - SRL sub 15 asociati; SNC similare - atunci toti asociatii trebuie sa fie prezenti si sa semneze hotarirea de scoatere din functiune.