Valoarea ramasa neamortizata-vanzare mijloace fixe

La art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal,cu modificarile si completarile ulterioare este definita valoarea ramasa neamortizata.

Prin valoare fiscala ramasa neamortizata se intelege diferenta dintre valoarea de intrare fiscala si valoarea amortizarii fiscale.

Daca societatea Dvs. vinde utilajul la o valoare mai mica decat valoarea ramasa neamortizata, partea din valoarea ramasa neamortizata care nu se acopera cu venitul obtinut din vanzarea utilajului este considerata cheltuiala nedeductibila la calculul profitului impozabil.

Conform prevederilor art. 21 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal,cu modificarile si completarile ulterioare, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

In situatia in care utilajul se vinde la o valoare mai mica decat valoarea ramasa neamortizata,nu aveti obligatia sa colectati TVA la nivelul TVA-ului pe care societatea l-a dedus la data achizitiei utilajului.

Ajustarea taxei deductibile se face numai pentru bunurile de capital prevazute la alin.2 lit.a) al art. 149 din Legea nr. 571/2003,cu modificarile si completarile ulterioare,achizitionate sau fabricate de la data aderarii.

Repartizare profit

Singura repartizare care se face la sfarsitul anului este 129=1061 cu suma reprezentand constituirea rezervei legale, daca nu este deja constituita. La 01 ianuarie anul urmator se face inregistrarea 121=117analitic distinct (de ex. 08). Repartizarea profitului se face in dupa constituirea AGA si aprobarea situatiilor financiare anuale, respectiv 117.08=117.xx; 457, 129. In soldul creditor al contului 117.08 poate ramane profit nerepartizat. Pierderea contabila din anii precedenti este deductibila si fiscal daca nu s-au depasit cinci ani. (cei cinci ani au devenit sapte incepand cu pierderea aferenta anului 2008). In acest sens este utila inregistrarea pierderii pe 117 analitic distinct pe fiecare an fiscal.

Comertul cu ridicata si comertul cu amanuntul

Legea 650/2002 care aplica ordonanta 99/2000 (modificata cu Legea 211/2008) stabileste diferenta dintre comertul cu ridicata si comertul cu amanuntul astfel:

a) comert cu ridicata/de gros - activitatea desfasurata de comerciantii care cumpara produse in cantitati mari in scopul revanzarii acestora in cantitati mai mici altor comercianti sau utilizatori profesionali si colectivi;

b) comert cu amanuntul/de detail - activitatea desfasurata de comerciantii care vand produse, de regula, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;

Nota:pentru a se iesi de sub incidenta Ordonantei 99/2000, trebuie sa existe gestiuni separate pentru comertul cu amanuntul si pentru cel cu ridicata si trebuie sa se asigure ca exista un cod CAEN care sa permita si practicarea comertului en gros( solicitati la Registrul Comertului).

Metoda cantitativ-valorică

Metoda cantitativ-valorică ... constă în ţinerea evidenţei cantitative pe feluri de stocuri în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate - a celei cantitativ-valorice. Conturile sintetice care reflectă stocurile de valori materiale se desfăşoară în analitic pe gestiuni. Verificarea exactităţii înregistrărilor din evidenţa de la locurile de depozitare şi din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantităţile operate în fişele de magazie şi cele din fişele de cont analitic din contabilitate.

În metoda cantitativ-valorică se pot folosi următoarele formulare comune pe economie: Fişă de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-8/a, după caz); Fişă de cont analitic pentru valori materiale (cod 14-3-10); Fişă de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22); Borderou de predare a documentelor (cod 14-3-7); Balanţa analitică a valorilor materiale (cod 14-6-30/c).

Evidenţa cantitativă a materialelor se ţine la gestiune cu ajutorul fişelor de magazie, care se ţin în ordinea fişelor de cont analitic din contabilitate. În fişele de magazie, înregistrările se fac zilnic, de gestionar sau persoana desemnată, pe baza documentelor de intrare şi de ieşire a materialelor.

După înregistrare, documentele respective se predau la contabilitate pe bază de borderou. În contabilitate, documentele se înregistrează în fişele de cont analitic pentru valori materiale şi se stabilesc stocurile şi soldurile, după ce în prealabil s-a verificat modul de emitere şi completare a documentelor privind mişcarea materialelor. De asemenea, pe baza aceloraşi documente se întocmesc situaţiile centralizatoare privind intrările şi ieşirile de materiale pentru înregistrare în contabilitatea sintetică. Controlul înregistrărilor din conturile sintetice şi cele analitice ale stocurilor se asigură cu ajutorul balanţei de verificare analitice, întocmită separat pentru fiecare cont de stoc. În vederea întocmirii balanţei de verificare este necesar să se efectueze controlul asupra concordanţei stocurilor scriptice din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitic pentru valori materiale.

REGISTRUL STOCURILOR (Cod 14-3-11 şi Cod 14-3-11/a) 1. Serveşte ca document de evaluare a stocurilor de bunuri şi de verificare a concordanţei înregistrărilor efectuate în fişele de magazie şi în contabilitate. 2. Se întocmeşte de compartimentul financiar-contabil la sfârşitul fiecărei luni, pe feluri de materiale, obiecte de inventar şi produse, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fişele de magazie şi evaluarea lor la preţurile de înregistrare. 3. Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă. 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. 5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul: - denumirea formularului; - denumirea unităţii; - numărul curent; - materialul/produsul (sortimentul, calitatea, marca, profilul, dimensiunea); U/M; preţul unitar; luna; cantitatea; valoarea; - semnături: întocmit, verificat.