Casarea

Casarea - este procedura fizica de dezmembrare a unui activ - mijloc fix ori obiect de inventar,in urma careia rezulta ori nu bunuri reciclabile sau materiale refolosibile (si care apreciate la o anumita valoare reprezinta o recuperare din valoarea activelor casate). Scoaterea din functiune a unui activ este de competenta administratorului - la societatile comerciale - a persoanei responsabile de gestiunea patrimoniului la entitatile patrimoniale lucrative, ori a ordonatorului de credite pentru institutiile publice. In vederea scoaterii din functiune un activ trebuie sa indeplineasca cel putin una din urmatoarele conditii: - sa fie cu durata normata epuizata; - sa fie uzat din punct de vedere moral; - sa fie inutilizabil si nevandabil. In cazul in care Administratorul ori persoana careia i s-a incredintat gestiunea patrimoniului este fizic vorbind o singura persoana, aprobarea scoaterii din functiune trebuie sa rezulte dintr-un act de consemnare a unei sedinte a administratorului la care sunt prezenti si cenzorii. Baza legala pentru aprobarea scoaterii din functiune a unui activ si apoi a casarii acestuia este Hotararea Consiliului de Administratie ori a Administratorului unic. In cauza trebuiesc cunoscuta Legea nr.15/1994 cu modificarile si completarile la zi valabile , precum si normele emise pentru aplicarea acestei legi. Procedurile de urmat pentru activele de natura obiectelor de inventar sunt similare cu cele pentru mijloace fixe, dar tinindu-se cont de durata de utilizare specifica adoptata de CA sau de Administrator. iar cazul in care nu exista astfel de durata aprobata, lista obiectelor de inventar cu mentionarea datei punerii in functiune, pentru care Comisia de Inventariere, ori alta persoana propune scoaterea din inventar se analizeaza in sedinta CA(AU) si se aproba ori nu dupa analiza situatiei ficarui obiect mentionat. In cazul in care societatea nu are cenzori: SRL sub 15 asociati; SNC, similare , atunci toti asociatii trebuie sa fie prezenti si sa semneze hotarirea de scoatere din functiune.

Poveste de succes: Ingvar Kamprad (Ikea)

Ingvar Feodor Kamprad (născut pe 30 martie, 1926) este un antreprenor suedez ,fondator al lanţului de magazine de mobilier IKEA. Din 2009 el este cea mai bogată persoană din Europa şi a 5-a din lume conform Forbes magazine, cu o valoare estimată de aproximativ US $ 22 miliarde. Kamprad a intrat in afaceri inca din adolescenta: cumpara chibrituri en-gros din Stockholm si le vindea en-detail, cu un profit frumusel. S-a extins apoi si la alte produse (seminte, decoratiuni de Craciun, creioane, stilouri), iar la 17 ani a infiintat IKEA, diversificandu-si constant gama de articole comercializate: portofele, ceasuri, bijuterii, ciorapi de dama etc. In 1947 a introdus si mobila, la un pret redus, lucru posibil gratie colaborarii cu diversi producatori locali. Mobila s-a dovedit un succes si Kamprad a decis sa se concentreze doar pe aceasta directie. In 1953 a deschis primul showroom unde oamenii puteau vedea si studia pe indelete marfa, convingandu-se astfel de calitatea acesteia. IKEA a devenit fabricant de mobila datorita imprejurarilor: competitorii faceau presiuni asupra producatorilor care aprovizionau firma, ca urmare Kamprad a decis sa nu mai depinda de altii. Designerii sai au proiectat o mobila inovativa, formata din piese care se putea impacheta foarte economicos, in cutii de dimensiuni reduse, si pe care clientii o puteau asambla acasa, foarte usor. Aceasta forma de impachetare elimina si necesitatea unui serviciu de transport la domiciliu (clientii isi transportau singuri mobila), plus ca IKEA putea depozita cantitati mari de marfa in spatii reduse. In ciuda averii sale considerabile, Ingvar Kamprad este cunoscut ca o persoana foarte zgarcita. Prefera sa mearga cu metroul la lucru, iar masina pe care o conduce este un Volvo vechi. Se zvoneste chiar ca atunci cand sta la hotel nu consuma deloc bauturi din mini-barul camerei, iar daca o face totusi, inlocuieste bautura consumata cu una identica achizitionata (mai ieftin) de la vreun magazin din apropiere.