Contabilitatea rezultatului reportat

Contabilitatea rezultatului reportat. In categoria capitalurilor proprii se include si rezultatele reportate din exercitiile precedente a caror decizie de repartizare a fost amanata de Adunarea generala a asociatilor.

Profitul figureaza ca sursa proprie de finantare pana in momentul distribuirii sale pe destinatiile stabilite prin lege si statutul intreprinderii societare, iar pierderea pana la acoperirea sa din rezultatul exercitiului urmator sau din rezervele destinate in acest sens.

Rezultatul sub forma de profit sau pierdere obtinut in exercitiile anterioare a carui decizie de repartizare a fost amanata pentru exercitiile urmatoare se inregistreaza in contul 117 “rezultatul reportat”.

Se crediteaza cu rezultatul reportat sub forma de profit, se debiteaza cu rezultatul reportat sub forma de pierdere.

Ulterior, cu ocazia admiterii deciziei de repartizare a rezultatului, contul se crediteaza cu acoperirea pierderii din profitul realizat in perioada curenta, din rezervele constituite sau prin decontare asupra capitalului social.

Se debiteaza cu profitul reportat destinat prin repartizare cresterii rezervelor sau capitaluilui social. Soldul debitor reprezinta pierderea nerepartizata, iar soldul creditor, profitul nerepartizat.

Tipurile de inregistrari contabile privind rezultatul reportat sunt:

a). inregistrarea profitului nerepartizat la inchiderea exercitiului financiar, inregistrare la dechiderea exercitiului urmator: 121 = 117 b). inregistrarea profitului repartizat pentru dividende, varsaminte la buget si participarea salariatilor la profit, distribuiri propuse sau declarate dupa data bilantului: 129 = 117 Urmand ca dupa aprobarea de catre Adunarea generala a actionarilor, aceste distribuiri sa fie reflectate in conturile de datorii, respectiv: 117 = 457,424 si respectiv: 121 = 129

c). pierderile contabile ale exercitiilor precedente acoperite din profitul exercitiului curent: 129 = 117 Iar pentru pierderile contabile realizate in exercitiul precedent raportate in bilant ca sold debitor al contului 121 “profit si pierdere”. 117 = 121 d). pierderile exercitiilor precedente acoperite din rezerve: 106 = 117 iar daca sunt acoperite din capitalul social: 1012 = 117 e). rezultatul favorabil provenit din schimbarea politicilor contabile si corectarea erorilor contabile se inregistreaza in debitul conturilor de active si datorii si in creditul contului 117 “rezultatul reportat”, iar cele nefavorabile in debitul aceluiasi cont.

Inchiderea exercitiului financiar

Lucrari contabile de inchidere a exercitiului financiar Definire si ierarhizare Intocmirea bilantului cu intreaga sa formatie de documente de sinteza reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute. Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului.

Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari contabile de inchidere a exercitiului, fiind structurate astfel: 1) Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere; 2) Inventarierea generala a patrimoniului; 3) Contabilitatea operatiilor de regularizare privind: a) diferentele de inventar; b) amortizarile; c) provizioanele pentru depreciere; d) provizioanele pentru riscuri si cheltuieli; e) delimitarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor; 4) Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere; 5) Determinarea profitului sau finantarea pierderii; 6) Redactarea bilantului contabil.

In cazul determinarii lunare a rezultatului contabil, nu se poate ridica problema realizarii tuturor lucrarilor de inchidere a exercitiului financiar. Din spectrul lucrarilor prezentate mai inainte, lipsesc cele privind inventarierea patrimoniului, regularizarea operatiilor privind diferentele de inventar, contabilizarea regularizarilor privind provizioanele pentru deprecieri, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor. Aceleasi lucrari lipsesc si in cazul in care bilantul contabil se intocmeste trimestrial.

O alta problema se refera la nevoia inchiderii lunare a conturilor de cheltuieli si venituri prin contul de profit si pierdere. O asemenea lucrare contabila se justifica deoarece profitul impozabil se calculeaza lunar cumulat de la inceputul anului. Intocmirea balantei conturilor inainte de inventariere

Pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi se intocmeste balanta de verificare inainte de inventariere a patrimoniului. Balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic. Balanta conturilor inainte de inventariere poate fi abordata ca un inventar contabil.

Relatiile de control proprii balantei sunt cele dintre debitul si creditul conturilor, inregistrarea cronologica si sistematica, inregistrarea sintetica si analitica. Dintre acestea, cea care ofera informatia de control privind inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative este aceea ca: -totalul rulajelui debitor sau creditor din balanta trebuie sa fie egal cu totalul rulajului calculat in registrul-jurnal general Inventarierea generala a patrimoniului

Nota: a se vedea si Inventarierea generala a patrimoniului Aceasta reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului. Determinativul real se refera atat la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale, cat si la evaluarea lor la nivelul valorii actuale, care devine valoare de inventar.

Nu se poate concepe un bilant, adica nu se poate determina patrimoniul situatiei financiare si rezultatele intreprinderii la un anumit moment si pe o anumita perioada de timp, fara sa se alcatuiasca in prealabil inventarul. Numai printr-un bilant alcatuit pe baze reale, intreprinzatorul se poate orienta si mentine intr-o economie insotita de variatia preturilor si a puterii de cumparare a banului.

Relatia proprie a inventarului prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat este de forma: Situatia neta a patrimoniului = Activul inventariat la valoarea actuala – Datoriile inventariate la valoarea actuala

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (prin numarare, cantarire, masurare, cubare si calcule tehnice dupa caz) pentru bunurile corporale (materiale), pe baza de registre sau de documente justificative (extrase de cont) confirmate de terti pentru bunurile incorporale (nemateriale), creante si datorii.

In ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se face la nivelul valorii actuale, denumita valoarea de inventar.

Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere, care poate fi distincte sau reprezinta prima parte a registrului de inventar, diferentiate in raport de felul si natura activelor si pasivelor constatate efectiv pe teren (active imobilizate, stocuri, productie in curs de fabricatie etc.).

Rezultatele inventarierii si modul lor de regularizare se consemneaza intr-un proces-verbal de inventariere, in care se inscriu, in principal: perioada de gestiune inventariata; persoanele care au facut inventarierea; plusurile si minusurile constatate; compensarile efectuate; bunurile depreciate; creantele si datoriile incerte si in litigii; creantele; datoriile si lichiditatile in devize; constituirea si regularizarea provizioanelor; regularizarea amortizarilor; alte elemente specifice inventarierii.

Listele de inventariere pot fi tratate si ca documente distincte de registrul-inventar, urmand ca prin continutul sau acesta sa fie circumscris numai la recapitulatia elementelor inventariate.

Registrul-inventar reprezinta o recapitulatie a elementelor inventariate grupate in functie de natura lor, conform postului din bilantul contabil. In cadrul registrului-inventar fiecare pozitie de activ si pasiv se dezvolta la nivelul posturilor bilantiere.

_______________________________________ Contabilitatea operatiilor de regularizare

Operatii privind regularizarea plusurilor si a minusurilor de inventar

O data stabilite rezultatele inventarierii, plusurile si minusurile de inventar, se procedeaza la inregistrarea si decontarea lor gestionara. A efectua aceasta operatie inseamna a regulariza rezultatul inventarierii.

In principiu, plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar minusurile se imputa. Daca lipsurile constatate la inventariere nu se datoresc vinei cuiva, se deconteaza, dupa caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii.

De asemenea, se pot admite compensari cantitative ale lispsurilor cu plusurile, in cazurile in care exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea se admite, de regula, numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar.

Pentru bunurile materiale la care sunt prevazute norme legale de pierderi, se acorda scazaminte fara a depasi valoarea constatata in minus.

De asemenea, pentru aceste valori, in cazul compensarii lispurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai in situatia cand cantitatile lipsa sunt mai mari decat cantitatile in plus. Diferenta stabilita in minus in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor legale de perisabilitate, reprezentand un prejudiciu pentru patrimoniu se recupereaza de la persoanele vinovate, in conformitate cu dispozitiile legale.

_______________________________________ Amortizarea activelor imobilizate reprezinta in principiu, o cheltuiala calculata si inregistrata la inchiderea exercitiului financiar. In acest scop, amortizarea calculata in planul de amortizare sau fisa mijloacelor fixe se compara cu deprecierea determinata in listele de inventariere ca diferenta intre valoarea contabila de intrare si valoarea de inventar. Cele doua marimi sunt, in principiu, egale.

______________________________________

Operatii privind provizioanele pentru depreciere

Provizioanele pentru depreciere vizeaza acele elemente de activ neamortizabile a caror valoare de inventar la data inchiderii exercitiului este mai mica decat valoarea contabila de intrare.

In principiu, inregistrarea provizioanelor este tratata ca o crestere a cheltuielilor (+A) si concomitent, o crestere a posturilor rectificative de pasiv denumite provizioane pentru deprecierea valorii activelor (+P). Intrucat aceste micsorari de valoare au un caracter reversibil, in consecinta ele sunt regularizate la inchiderea exercitiului.

In acest scop, se procedeaza astfel: a) In situatia in care deprecierea calculata pe baza inventarului (valoarea contabila – valoarea de inventar) este superioara provizionului constituit (soldul creditor al conturilor de provizioane pentru deprecieri), se constituie un provizion suplimentar, iar inregistrarea de principiu este:

„Conturile de cheltuieli cu amortizarile si = „Conturile de provizioanele" provizioane pentru deprecieri”

(+A) =(+P)

b) In cazul in care deprecierea constatata pe baza inventarului este inferioara provizionului constituit, se diminueaza provizionul constituit cu diferenta corespunzatoare facandu-se inregistrarea de principiu: „Conturile de provizioane pentru depreciere” = „Conturile de venituri din provizioane”

(-P)=(+)P

b) Prin creditul conturilor de venituri, cand provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv acesta devine total sau partial fara obiect: „Provizioanele pentru riscuri si = „Conturile de venituri cheltuieli" din provizioane” (-P)= (+P) Operatii privind delimitarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor

Pentru a stabili corect rezultatul exercitiului este necesar separarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor inregistrate in cursul exercitiului sau preluate ca sold din exercitiul precedent. Operatiile de regularizare a cheltuielilor si a veniturilor genereaza urmatoarele tipuri de inregistrari contabile:

a) Cheltuieli constatate la inchiderea exercitiului ca fiind aferente exercitiului urmator sau de repartizat pe parcursul mai multor exercitiii: „Cheltuieli inregistrate in avans” = „Conturi de cheltuieli” (+A) = (-A)

b) Cota scadenta de cheltuieli preluate in exercitiul curent din exercitiul precedent, inregistrate efectuate pe baza scadentelor: „Conturile de cheltuieli” = „Cheltuieli inregistrate in avans” (+A) = (-A)

c) Veniturile inregistrate in avans direct in conturile de venituri si transferate la incheierea exercitiului asupra conturilor de regularizare: „Conturile de venituri” = „Venituri inregistrate in avans” (-P) = (+P)

d) Cota scadenta de venituri preluate in exercitiul curent din exercitiul precedent, inregistrare efectuata pe baza de scadenta: „Veniturile inregistrate in avans” = „Conturile de venituri” (-P)= (+P)

In sfera delimitarilor in timp mai intra si contabilizarea diferentelor de conversie la cursul zilei (31.XII N) a creantelor si datoriilor in devize, diferentele de curs valutar favorabile sau nefavorabile privind lichiditatile in devize calculate la cursul zilei (31.XII N). Intocmirea balantei conturilor dupa inventariere

Pentru a pregati informatia necesara inchiderii conturilor de bilant si a celor de venituri si cheltuieli, se intocmeste balanta conturilor dupa inventariere. Aceeasi balanta furnizeaza si informatia necesara completarii bilantului contabil.