Planul de conturi românesc

Planul de conturi românesc se bazează pe clasificarea zecimală a conturilor şi se prezintă sub forma unei liste de conturi sintetice.
În planul de conturi regăsim trei elemente:
a ) Clasele de conturi. Sunt simbolizate cu o cifră de la 1 la 9.
● Clasele 1-8 aparţin contabilităţii financiare, fiind grupate în:
▪ Conturi bilanţiere (clasele 1-5);
▪ Conturi de rezultate (clasele 6-7);
▪ Conturi speciale (clasa 8).
● Clasa 9 aparţine contabilităţii de gestiune.
b ) Grupele de conturi. Sunt formate din două cifre, din care prima cifră aparţine clasei în care se încadrează grupa. Ele nu sunt operaţionale în sensul că nu se folosesc la contarea operaţiilor care fac obiectul înregistrărilor în contabilitate.
c ) Conturile sintetice. Sunt operaţionale, adică se folosesc în contabilitatea curentă pentru contarea şi înregistrarea operaţiilor economice. Se prezintă în două forme şi anume:
▪ conturi sintetice de gradul I, care sunt simbolizate cu trei cifre.
▪ conturi sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu patru cifre şi provin din detalierea conturilor cu trei cifre. Unele cifre din simbol au semnificaţii deosebite cum ar fi:
▫ Cifra 9 în poziţia a 3-a a conturilor cu trei cifre ce fac parte din aceeaşi grupă schimbă funcţia contabilă a contului respectiv faţă de celelalte conturi. De exemplu, din grupa 26 „Imobilizări financiare” fac parte următoarele conturi: 261, 262, 267 şi 269. Primele patru conturi au funcţia contabilă de activ, iar ultimul, care are cifra 9 în poziţia a 3-a, are funcţia contabilă de pasiv.
- Cifra 9 în poziţia a 2-a pentru conturile din clasele 2-5 se referă la ajustări pentru depreciere aferente activelor care fac obiectul acestor clase. Aşa este cazul conturilor din grupele 29, 39, 49, 59, toate fiind conturi cu funcţie contabilă de pasiv.
- Între conturile de cheltuieli şi venituri există o anumită relaţie în ce priveşte simbolizarea lor. A doua cifră din simbolul lor este identică, atât pentru cheltuieli cât şi pentru venituri. Astfel: - Grupele 60-65 reprezintă grupele de conturi de cheltuieli din activitatea de exploatare, iar grupele 70-75 reprezintă grupele de conturi de venituri din activitatea de exploatare.
- Grupa 66, reprezintă conturi de cheltuieli financiare, în timp ce grupa 76 reprezintă conturi de venituri financiare.
- Grupa 67 indică conturile cheltuielilor extraordinare, iar grupa 77 reprezintă conturile de venituri extraordinare.
- Grupa 68 cuprinde conturile de cheltuieli cu amortizările şi provizioanele, iar grupa 78 cuprinde conturile veniturilor din provizioane.
Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice se face de către fiecare entitate economică în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii.

Contabilitatea financiară

Contabilitatea financiară – oferă informaţii publice având ca obiect înregistrarea operaţiunilor economice ce afectează patrimoniul (poziţia financiară) întreprinderii şi care este destinată, în principal, determinării rezultatului financiar, motive pentru care nu sunt diferenţieri de substanţă în organizarea şi conducerea acesteia de la o unitate la alta, şi prin urmare, are caracter unitar şi obligatoriu.
Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici:
1. se realizează după o schemă normalizată;
2. Furnizează, în principal, informaţii despre patrimoniu (poziţia financiară) organismelor şi persoanelor externe întreprinderii;
3. Prezintă patrimoniul (poziţia financiară) întreprinderii într-o versiune globală, fără a oferi informaţii de detaliu;
4. Rezultatul financiar prezentat prin situaţiile financiare are în vedere, în mod curent, un ciclu de un an, numit şi exerciţiu financiar

Elementele extrapatrimoniale

Elementele extrapatrimoniale – obiect al reflectării contabile speciale
Întreprinderile se pot afla în situaţia în care unele drepturi şi obligaţii, precum şi unele bunuri să nu poată fi integrate în activul şi pasivul entităţii economice, fiind considerate extrapatrimoniale. În această categorie se cuprind:
- angajamente (giruri, cauţiuni, garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii;
- mijloace fixe luate cu chirie;
- valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie;
- debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare;
- redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate;
- stocuri de natura obiectelor de inventar;
- efecte scontate neajunse la scadenţă;
- alte valori extrapatrimoniale.
Contabilitatea acestor elemente extrapatrimoniale se realizează cu ajutorul conturilor în afara bilanţului, denumite şi conturi de ordine şi evidenţă.Clasa 8.