Decontari-Bon de casa

Pentru ca bonurile caselor de marcat cu valoare sub 100 lei sunt deductibile(nu si TVA-ul) numai in conditiile date de lege(HG 205/2009) si anume "entitatea justifică cheltuielile efectuate fie prin documente care atestă intrarea în gestiune a bunurilor achiziţionate, fie cu alte documente, cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexează bonul fiscal, documentele respective fiind avizate de persoana care aprobă efectuarea acestor cheltuieli",consider ca este necesar sa ne aducem aminte : Avansurile spre decontare se acorda pe baza referatului de avans spre decontare. In cadrul societatii fiecare compartiment functional isi intocmeste periodic necesarul de aprovizionat. Acest necesar se inainteaza la compartimentul de aprovizionare.Cei raspunzatori de aprovizionarea cu materii prime,materiale,isi intocmesc referatele de avans. In limita plafoanelor privind platile ce se pot face in numerar se elibereaza numerar de la casierie avand la baza referatele de avans spre decontare. Fiecare referat contine scopul pentru care a fost acordat avansul(deplasari,cumparari de marfuri,etc.) Avansurile acordate trebuie justificate cu documente astfel: - cumpararea de marfuri se justifica cu factura - deplasarile se justifica cu ordin de deplasare. Avansul neutilizat este restituit la casierie.Nu se acorda un nou avans pana nu se justifica avansul precedent. Evidenta avansurilor se tine pe fiecare titular de avans. Justificarea avansului spre decontare se face in functie de cheltuielile care s-au efectuat astfel: 1.-acordare avans pe baza referatului de avans spre decontare: 542"Avansuri de trezorerie" = 5311"Casa in lei" 2.-cumparare de marfuri pe baza de Factura: % = 542"Avansuri de trezorie" 371"Marfuri" 4426"TVA deductibil" 3.-plati pentru servicii executate de terti pe baza de factura si chitanta: 628"Alte cheltuieli cu serviciile executate de terti"= 542"Avansuri de trezorerie" 4.-restituirea avansului neutilizat: 5311"Casa in lei" = 542"Avansuri de trezorerie" 5.-acordarea avansului pe baza de ordin de deplasare:542"Avansuri de trezorerie" = 5311"Casa in lei" 6.-justificarea avansului pe baza de documente (factura,tichete,bon,etc)chitanta: 625"Cheltuieli cu deplasari,detasari si transferari" = 542"Avansuri de trezorerie" 7.-restituirea diferentei (in acest caz trebuie restituita suma de...lei) 5311"Casa in lei" = 542"Avansuri de trezorerie"

Cheltuielile si Veniturile

Cheltuielile(in general) sunt diminuari deliberat luate, in trecut sau in prezent, de avantaje economice pentru a se obtine cresteri de vanataje economice in viitor, prin intermediul unui proces economic oarecare care are ca motor munca sau creatia. Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului. Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge: - cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc. - pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii. Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de intreprindere in cursul exercitiului. Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului. In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc) Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune. In general fluxurile economice se transforma in fluxuri de trezorerie prin intermediul pietei dominata de cerere si oferta.Fluxurile economice au sens contrar fluxurilor de trezorerie.(+Marfa -Bani-Marfa+Bani)

David Pogue-Simplitatea vinde

Jurnalist al New York Times, David Pogue, vorbeste despre cum tehnologia are o interfata si un design groaznic si ofera cateva solutii de produse care functioneaza. Pentru a amuza publicul, acesta incepe sa cante.

Stocuri

Contabilitatea sintetică a fluxurilor de stocuri se poate organiza prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. Metoda inventarului permanent se utilizează de către unităţile mari şi constă în folosirea conturilor de stocuri (materii prime, materiale consumabile, mărfuri). Prin utilizarea acestei metode se pot urmări în permanenţă stocurile scriptice după fiecare operaţie de intrare sau ieşire. Ca atare, contabilitatea sintetică va reflecta: - stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă şi care nu poate fi decât debitor; - intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocurilor, ce se vor înregistra în debitul conturilor corespunzătoare; - ieşirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieşire a stocurilor care vor forma rulajul creditor al conturilor de stocuri; - în baza elementelor menţionate mai sus se va stabili în permanenţă stocul scriptic al bunurilor. Metoda inventarului intermitent poate fi utilizată de unităţi patrimoniale mici şi mijlocii şi se caracterizează prin faptul că în contabilitatea sintetică nu se urmăresc stocurile intrate şi ieşite în cursul perioadei de gestiune. Conturile de stocuri se utilizează numai la sfârşitul perioadelor de gestiune, când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de consum sau de depozitare stabilite prin inventariere, după ce în prealabil aceleaşi conturi de stocuri au fost diminuate cu stocurile intrate. Mişcările de stocuri nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli şi venituri. Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurilor procurate din afară faţă de cele provenite din producţie proprie. Pentru stocurile aprovizionate din afara unităţii se procedează astfel: - se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început; - achiziţiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli, - la finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate ori provenite din perioada precedentă, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri. Ieşirile de stocuri se determină astfel: Ieşiri = Stoc iniţial + Intrări – Stoc final Pentru stocurile provenite din producţie proprie se procedează astfel: - se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente; - bunurile obţinute din producţie proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci numai în evidenţa operativă de la locurile de depozitare; - pe măsura vânzării sau a ieşirii lor se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fără să fie necesară destocarea lor; - la finele perioadei se inventariază bunurile obţinute din producţie proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedentă dar nevândute, şi se înregistrează asupra conturilor de variaţia stocurilor. Relaţia matematică de determinare a acestor stocuri este următoarea: Intrări = Stoc iniţial + Vânzări - Stoc final Pentru producţia în curs de execuţie, determinarea se face numai la sfârşitul perioadei prin metode diferite şi se înregistrează în contabilitate ca stocuri în conturile corespunzătoare, dar la începutul perioadei următoare operaţia respectivă se stornează. Metoda inventarului intermitent nu permite un control riguros al gestionării stocurilor şi al asigurării integrităţii lor. Preţurile utilizate la evaluarea diferitelor categorii de stocuri poartă numele de preţuri de înregistrare. În cazul materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, ambalajelor achiziţionate din afara unităţii, acestea pot fi reflectate în contabilitate la: Costul de achiziţie este format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Costul de achiziţie poate fi considerat cost istoric şi poate fi luat în considerare la eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare. Potrivit IAS 2 „costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare, inclusiv taxele de transport şi celelalte taxe de cumpărare, costurile de transport şi manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse pentru a determina achiziţie.” Preţul standard este un preţ prestabilit care constă în evaluarea şi înregistrarea stocurilor în preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada precedentă. El devine preţ de înregistrare şi presupune evidenţierea distinctă a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie. În cazul utilizării preţului standard, se impune actualizarea periodică a acestuia. Diferenţele de preţ pot fi favorabile, când preţul standard este mai mare decât costul efectiv, şi se înscriu în roşu sau nefavorabile, când preţul standard este mai mic decât costul efectiv şi se înscriu în negru. Repartizarea diferenţelor de preţ se face asupra bunurilor ieşite şi asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel: Coeficient de repartizare = Soldul iniţial al diferenţelor de preţ +Diferenţe de preţ aferente intrărilor în cursul anului / Soldul iniţial al stocurilor la preţ standard +Valoarea intrată la preţ standard Coeficientul astfel determinat se ponderează cu valoarea bunurilor ieşite, la preţ standard. Preţul de facturare al furnizorului este preţul indicat în factura acestuia. Preţurile de facturare devin preţuri de înregistrare în contabilitate dacă diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie se evidenţiază distinct. Costul de producţie este valoarea alocată bunurilor obţinute din producţia proprie şi el cuprinde cheltuielile directe şi cheltuielile indirecte. În afara cheltuielilor care intră în costul de producţie, apar unele cheltuieli care nu sunt incluse în costul de producţie şi care se numesc cheltuieli ale perioadei. Astfel de cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manoperă, cheltuieli de administraţie care nu participă la finalizarea bunurilor, cheltuieli de desfacere. Referitor la cheltuielile indirecte de producţie, trebuie reţinute următoarele aspecte prevăzute de IAS 2: - cheltuielile indirecte cuprind regia de producţie, fixă şi variabilă. Regia fixă de producţie include costurile indirecte care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor ş.a. Regia variabilă include costurile indirecte de producţie care variază direct proporţional cu volumul producţiei, cum sunt: costurile indirecte cu materialele şi forţa de muncă; - alocarea regiei fixe asupra costului de producţie se face pe baza capacităţii normale de producţie. în cazul unei producţii scăzute sub capacitatea normală, valoarea regiei fixe pe unitatea de produs nu se majorează. Regia nealocată este contabilizată ca o cheltuială a perioadei. în schimb, în cazul unei producţii peste capacitatea normală, valoarea regiei fixe pe unitatea de produs este diminuată; - alocarea regiei variabile asupra costului de producţie se face pe baza folosirii reale a capacităţii de producţie. Valoarea de aport este valoarea alocată bunurilor aduse ca aport în natură, fie în cazul constituirii unei societăţi comerciale, fie în cazul fuziunii unor societăţi comerciale, fie în situaţia majorării de capital. Această valoare se determină prin expertize tehnice sau prin evaluare. Valoarea justă este valoarea alocată bunurilor dobândite cu titlu gratuit sau prin donaţie. Valoare justă sau valoarea de utilitate se poate determina în funcţie de preţul pieţei, starea sau amplasarea bunurilor. „Valoarea realizabilă netă” reprezintă preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii utilizatorului stocurilor, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunurilor şi a costurilor necesare revânzării. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune Evaluarea ieşirilor din stoc, respectiv din gestiune, se face cel mai adesea ţinând cont de valoarea de intrare în stoc. Datorită faptului că bunurile stocabile pot fi interschimbabile şi fungibile, în activitatea practică este greu să se identifice în cazul ieşirilor lotul din care se face ieşirea. Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune în situaţia utilizării costului efectiv de înregistrare în contabilitate sunt: - metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO); Metoda primului intrat, primului ieşit FIFO „First in, first out”, are la bază ideea că primele loturi de bunuri cumpărate sunt primele care se dau în consum sau sunt vândute la valoarea de intrare a primei intrări aferente unui lot. Ca urmare, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primei intrări aferente unui lot. În condiţiile creşterii preţurilor, folosirea metodei are ca efect: - evaluarea ieşirilor la costurile mai scăzute; - evaluarea stocurilor finale la preţurile mai mari; - majorarea profitului din exploatare şi a impozitului aferent. În condiţiile scăderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect: - ieşirile sunt evaluate la preţurile mai mari; - stocurile sunt evaluate la preţurile mai mici; - reducerea profitului, a impozitului pe profit şi afectarea nesemnificativă a trezoreriei. Evaluarea ieşirilor în metoda FIFO la cele mai vechi, adică la cele mai mici costuri, conduce la o majorare a rezultatului exerciţiului (profitului) şi a impozitului pe profit. Ca urmare, în perioadele de creştere susţinută a preţurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exerciţiului (profitului), iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului la momentul când aceste stocuri au intrat în gestiune. In perioadele de descreştere a preţurilor efectele sunt inverse. Metoda ultimul intrat, primul ieşit (LIFO) „Last in, first out.” Presupune că, elementele din stoc se vor contabiliza ca ieşiri din stoc în ordinea celor mai recente intrări. Pe măsură epuizării succesive a fiecărui lot, stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul lotului anterior. Evaluarea ieşirilor prin metoda LIFO la cele mai recente, adică la cele mai mari costuri, micşorează rezultatul exerciţiului financiar. Efectele sunt accentuate în perioadele de inflaţie, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune. Utilizarea acestei metode conduce la: - reducerea profitului brut; - scăderea impozitului pe profit şi neafectarea în mod semnificativ a trezoreriei; - descreşterea volumului fizic al activelor la sfârşitul perioadei contabile; - subevaluarea soldurilor la finele perioadei. Evaluarea ieşirilor în metoda LIFO la cele mai recente, adică la cele mai mari costuri, micşorează rezultatul exerciţiului şi impozitul pe profit. Efectele sunt accentuate în perioadele de inflaţie, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune. Metoda costului mediu ponderat, se poate aplica în activitatea practică în doi versiuni, şi anume: - metoda costului mediu ponderat al ultimei intrări(CMPUI) - metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrărilor dintr-o perioadă (CMPTI). Metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrărilor dintr-o perioadă, este aplicabilă în situaţia combinării inventarului permanent cu inventarul intermitent. La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exerciţiului, stocurile evaluează la valoarea actuală sau de utilitate, denumită valoare de inventar. Cu această ocazie se stabilesc diferenţele între scriptic şi faptic care pot fi diferenţe în plus sau în minus. Diferenţele favorabile nu se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferenţele nefavorabile se vor constitui provizioane. Acest mod de înregistrare corespunde principiului prudenţei şi independenţei exerciţiului. La închiderea exerciţiului, stocurile sunt inventariate, iar în condiţiile în valoarea estimată de recuperare, adică preţul la care vor putea fi valorificate este mic decât costul, stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Operatiuni cu Clientii(Customer Operations)

Contul 411 este un cont de activ. Contul 411 „Clienţi” ţine evidenţa decontărilor cu clienţi interni şi externi pentru produsele, semifabricatele , materialelor mărfurilor etc, vândute, lucrări executate şi servicii prestate pe bază de facturi. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea la preţ de vânzare a bunurilor livrate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe valoare adăugată aferentă. Se creditează cu sumele încasate de la clienţi. Soldul contului este debitor şi reprezintă sumele datorate de clienţi. (Account 411 "Clients" keep settlements with internal and external customers for products, semi, materials etc. goods sold, work performed and services provided on the basis of invoices. It is an asset. Is debited with the price of sale of goods and services and value added tax related. Shall be credited with amounts received from customers. Debtor account balance is and represents amounts due from customers.) Monografie: a) la livrarea produselor, cu facturi 411 = % 701 4427 b) la livrarea produselor fãrã facturi 418 = % 701 4428 Şi ulterior la întocmirea facturii 411 = 418 4428 = 4427 c) diferenţele favorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului 411 = 477 d) reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului 411 = 476 e) valoarea creanţelor reactive 411 = 754 f) valoare care circulã în regim de restituire, facturate clienţilor 411 = 419 2. Scăderea ( micşorare ) creanţelor a) cu sumele încasate prin contul curent şi prin casã 5121 = 411 5311 = 411 b) diferenţa nefavorabilã de curs valutar la încheierea exerciţiului 476 = 411 c) diferenţe de curs valutar aferente creanţelor, exprimatã în devize 665 = 411 d) valoarea cecurilor cu limitã de sume acceptate 5112 = 411 e) valoarea efectelor comerciale (cambii ) acceptate 413 = 411 f) valoarea sconturilor acordate clienţilor cu ocazia încasării clienţilor 667 = 441 g) valoarea clienţilor incerţi, insolvabili, dubioşi şi în litigii 416 = 411 h) reluare diferenţelor favorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului 477 = 411 i) valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, primite de la clienţi 419 = 411 j) decontarea avansurilor încasate de la clienţi 419 = 411 Alte operaţii cu codul 411- „Clienţi”: 1. Evidenţierea unor vânzări de mărfuri, pe credit comercial, cu facturã, pe piaţa internã sau externã. 411 = % 707 4427 2. Evidenţierea diferenţei dintre valoarea CIF şi FOB a mărfurilor exportate, respectiv cheltuielile de asigurare şi cele de transport extern. 411 = 708 3. Dobânda calculatã de încasat la mărfurile exportate pe credit comercial pe termen scurt sau / şi mediu. 411 = 766 4. Comisionul cuvenit întreprinderii de comerţ exterior, la facturarea mărfurilor exportate în comision. 411 = 704 5. Valoarea cuvenitã unităţilor producătoare din ţarã, înscrise în facturile pentru exportul de mărfuri în comision. 411 = 401 6. Reflectarea în contabilitatea furnizorului de bunuri la export a comisionului reţinut de intermediar -Facturarea bunurilor. 411 = % 704 4427 -La încasarea creanţei comision 10% % = 411 5121 622 7. Evidenţierea unor reduceri comerciale de preţuri acordate ulterior facturării (rabaturi, risturnuri, bonificaţii, remize) la servicii, lucrări, livrările de produse finite, semifabricate, mărfuri. % = 411 704 4427 % = 411 702 4427 % = 411 707 4427 8. Sconturi acordate clienţilor. 667 = 411 9. La agentul economic care a efectuat conversia creanţelor în acţiuni sau pãrţi sociale cu valoarea acestor titluri obţinute în urma conversiei (OG 10/97 pentru blocajul financiar). % = 411 261 262 503 10. Pentru diferenţele între valoarea negociatã a creanţei şi valoarea contabilã a acestora -când diferenţa este negativã 668 = 411 -când diferenţa este pozitivã 5121 = 768 11. Taxa forfetarã reţinutã din valoarea creanţei vândute 668 = 411 Contul 418. "Clienţi facturi de întocmit " cont de activ Contul 418 Clienţi facturi de întocmit evidenţiază livrările de bunuri, prestările de servicii sau executările de lucrări, inclusiv taxa pe valoare adăugată, pentru care nu s-au întocmit facturi. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea livrărilor către clienţi, aferente exerciţiului financiar în curs, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoare adăugată aferentă. Se creditează cu valoarea facturilor întocmite către clienţi. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate, pentru care nu s-au întocmit facturi. Monografie: a) Creşterea creanţelor 1. Reluare diferenţelor de curs valutar, aferente creanţelor în devize, pentru care nu s-au întocmit facturi la închiderea exerciţiului. 418 = 476 2. Valoarea livrărilor de mărfuri 418 = % 707 4428 şi la întocmirea facturii 411 = 418 4428 4427 3. Diferenţele favorabile de curs valutar, la închiderea exerciţiului 418 = 477 b) Micşorarea creanţelor 1. Cu valoarea facturilor întocmite (pct.2) 411 = 418 2. Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor 665 = 418 3. Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize la închiderea exerciţiului 476 = 418 4. Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, înregistrate la închiderea exerciţiului 477 = 418 Contul 413 „efecte de primit” Contul 413 „Efecte de primit” ţine evidenţa drepturilor de creanţă stabilită pe bază de efecte comerciale. Este un cont de activ. Se debitează cu sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate. Se creditează cu valoarea efectelor comerciale primite de la clienţi şi cu sumele primite de la clienţi prin conturile curente. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit. Monografie: a) Creşterea creanţelor 1. Acceptarea unor efecte comerciale prezentate de clienţi la platã 413 = 411 2. Diferenţele favorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului 413 = 477 3. Reluarea diferenţelor de curs valutar nefavorabile de la închiderea exerciţiului 413 = 476 b) Micşorarea creanţelor 1. Cu efectele comerciale primite de la clienţi, respectiv la avalizarea cambiilor şi biletelor de ordin. 5113 = 413 2. Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar 477 = 413 3. Diferenţele nefavorabile de curs valutar la lichidarea efectelor de primit în devize 665 = 413 4. Diferenţele nefavorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului 476 = 413 5. Sumele încasate de la clienţi prin contul curent. 5121 = 413 Contul 4118 „ Clienţi incerţi ” Contul 4118 „Clienţi incerţi” ţine evidenţa clienţilor incerţi, rău platnici dubioşi sau aflaţi în litigiu. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea bunurilor livrate, prestaţiilor efectuate sau a lucrărilor executate clienţilor care se dovedesc rău platnici, dubioşi, incerţi sau în litigiu. Se creditează cu sumele încasate de la clienţi incerţi sau în litigiu sau cu sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderi din evidenţă a clienţilor incerţi sau în litigiu, inclusiv taxa pe valoare adăugată aferentă. Soldul debitor al contului reprezintă sumele datorate de clienţi incerţi sau în litigiu. Monografie: a) Creşterea creanţelor 1. Clienţi rãi platnici, dubioşi, etc. 4118 = 411 2. Reluarea diferenţelor de curs valutar la închiderea exerciţiului 4118 = 476 b) Micşorarea creanţelor 1. Diferenţele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului 477 = 4118 2. Diferenţelor nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor incerţi 665 = 4118 3. Diferenţelor nefavorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului 476 = 4118 4. Sumele încasate prin contul curent şi prin casã 5121 = 4118 5311 = 4118 5. Sumele trecute pe pierderi, inclusiv TVA aferentã % = 4118 654 4427 Contul 419 „ Clienţi – creditori” - cont de pasiv Contul 419 „ Clienţi – creditori” este un cont de pasiv care exprimă obligaţiile unităţilor patrimoniale faţa de clienţi lor pentru avansurile sau aconturile încasate de la aceştia. Aceştia se vor lichida apoi prin decontarea lor, pe seama facturări livrărilor sau prestaţiilor ulterioare, urmând a se încasa doar diferenţa între nivelul total al facturări şi avansul sau acontul deja primit. Se creditează cu sumele încasate de la clienţi reprezentând avansurile pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări şi se debitează cu decontarea avansurilor încasate de la clienţi. Soldul contului este creditor şi reprezintă sumele datorate clienţilor. Monografie: a) Creşterea obligaţiilor ( datoriilor ) 1. Sumele încasate de la clienţi (avans) prin contul curent sau prin casã 5121 = 419 5311 419 2. Valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, facturate clienţilor 411 = 419 3. Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansului în devize de la clienţi, la închiderea exerciţiului 476 = 419 4. Reluarea diferenţelor de curs valutar la închiderea exerciţiului 477 = 419 b) Scăderea obligaţiilor ( datoriilor ) 1) Diferenţele favorabile de curs valutar, aferente avansurilor în devize de la clienţi 419 = 765 2) Diferenţele favorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului 419 = 477 3) Valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, primire de la clienţi 419 = 411 4) Reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar 419 = 476 5) Valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire – nerestituite de clienţi. 419 = 708

Decontarea cheltuielilor de delegare si detasare(The settlement costs of delegation and deployment)

Decontarea cheltuielilor de delegare si detasare in alta localitate decat cea in care isi are sediul firmei dvs., se efectueaza in conformitate cu prevederile H.G. nr. 1860 din 21 decembrie 2006, publicata in M.Of. nr. 1046 din 29 decembrie 2006. (Settlement costs and deployment of delegation to another location than where the company your will be done in accordance with H.G. no. 1860 of 21 December 2006, published in M.Of. no. 1046 of 29 December 2006.) Conditii: 1.Salariatii au dreptul la decontarea cheltuielilor efectuate cu cazarea numai daca sunt delegati sau detasati intr-o localitate amplasata la o distanta mai mare de 5 km de localitatea in care isi are locul permanent de munca, caz in care nu se pot inapoia la sfarsitul zilei de lucru. Decontarea acestor cheltuieli se face numai pe baza documentelor justificative: facturi si alte documente similare. 2.In situatia in care salariatii delegati sau detasati se deplaseaza cu autoturismul proprietate personala, se accepta pentru decontare contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcursi pe distanta cea mai scurta. Decontarea se efectueaza de asemenea pe baza documentelor justificative: factura sau bonurile fiscale emise de casa de marcat. 3.De cele mai multe ori, inainte de plecarea in deplasare, pentru achitarea contravalorii cheltuielilor de cazare si transport, pe baza ordinului de deplasare/detasare salariatii primesc un avans in numerar. Avansul acordat nu este nelimitat: acesta trebuie sa fie limitat la numarul zilelor de deplasare, dar fara a depasi un interval mai mare de 30 de zile calendaristice. Firma are posibilitatea sa isi exercite dreptul de deducere a TVA evidentiata in astfel de documente numai daca indeplineste conditiile impuse prin articolul 146, alineatul 1, litera a din Codul fiscal si prin punctul 46 din normele de aplicare ale acestui act normativ. pentru cheltuielile de cazare si alte cheltuieli permise la decontare: exemplarul original al facturii completat cu toate informatiile obligatorii precizate la art. 155 alin. (5). Pentru justificarea cheltuielilor privind transportul sau cazarea in hoteluri sau alte unitati similare, factura poate fi emisa si pe numele salariatilor aflati in deplasare in interesul serviciului. - pentru carburantii auto achizitionati: bonurile fiscale emise conform O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, stampilate si cu inscrierea numelui cumparatorului si a numarului de inmatriculare a autovehiculului.