Subventii

Din punct de vedere contabil, potrivit dispozitiilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1752/2006 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificarile ulterioare, în categoria subventiilor se cuprind: - subventiile aferente activelor, - subventiile aferente veniturilor. Aceste subventii pot fi primite : - de la guvern, - de la agentii guvernamentale, - alte institutii nationale si internationale. Subventiile aferente activelor reprezinta subventii pentru acordarea carora principala conditie este ca societatea beneficiara sa cumpere, sa construiasca sau achizitioneze active imobilizate. Subventiile se recunosc, pe o baza sistematica, drept venituri ale perioadelor corespunzatoare cheltuielilor aferente pe care aceste subventii urmeaza sa le compenseze. Subventiile nu se înregistreaza direct în conturile de capital si rezerve. Ele se recunosc în bilant ca un venit amânat. Venitul amânat se înregistreaza în contul de profit si pierdere pe masura înregistrarii cheltuielilor cu amortizarea sau casarea ori cedarea activelor. În cazul în care derulati fonduri nerambursabile în cadrul unor Programe de finantare externa se utilizeaza tratamentul contabil valabil pentru subventii. Este important de analizat natura contractelor de finantare si pe baza cunoasterii ei sa se coreleze corespunzator veniturile din subventii cu cheltuielile prevazute a se efectua din aceste surse. Exemplu: În cazul sumelor primite pentru stabilirea tinerilor fermieri, înregistrarea în evidenta contabila se poate face: 445 = 472 Primirea subventiei în contul curent: 5121 = 445 Pe masura realizarii cheltuielilor cu salariile sau chiriile tinerilor, în functie de prevederile din Acordul de finantare, are loc si reluarea la venituri a sumelor din ct. 472, astfel: 472 = 741 Din punct de vedere fiscal sumele sunt impozabile si se trec în Declaratia 101 privind impozitul pe profit la rd. 4 „Venituri financiare”. Cheltuielile efectuate cu stabilirea tinerilor sunt cheltuieli efectuate în scopul realizarii de venituri impozabile si se trec la rândurile de cheltuieli aferente. Exemplu 2 În ceea ce priveste subventiile de natura cupoanelor din agricultura, situatia este similara. Daca sumele reprezentând contavaloarea cupoanelor vin sa acopere niste cheltuieli deja efectuate acestea se înregistreaza direct în venituri, astfel: 445 = 741 Daca sumele reprezentând contavaloarea cupoanelor se primesc înainte de efectuarea cheltuielilor din agricultura, care se finanteaza din aceste surse, atunci înregistrarea care are loc este: 445 = 472 Subventii-Definitii Plata, finantare, de regula nerambursabila de la stat sau persoane private, acordata unor firme, grupuri industriale private, de stat, mixte sau unor persoane fizice pentru a acoperi diferenta intre costul producatorului si pretul de vanzare, in principiu, cand pretul este mai mic decat costul marginal, precum si pentru realizarea unor actiuni si obiective anume. In categoria subventiilor se cuprind subventiile aferente activelor si subventiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: - guvernul propriu-zis, - agentii guvernamentale si - alte institutii similare nationale si internationale. Subventiile aferente activelor reprezinta subventii pentru acordarea carora, principala conditie este ca persoana juridica beneficiara sa cumpere, construiasca sau achizitioneze active cu ciclu lung de fabricatie. Subventiile aferente veniturilor cuprind toate subventiile, altele decat cele pentru active. Subventiile se recunosc, pe o baza sistematica, drept venit pe perioadele corespunzatoare cheltuielilor aferente pe care aceste subventii urmeaza a le compensa. Aceste subventii nu trebuie creditate direct in conturile de capital si rezerve. Subventiile pentru active, inclusiv subventiile nemonetare la valoarea justa, se inregistreaza in contabilitate ca subventii pentru investitii si se recunosc in bilant ca venit amanat. Restituirea unei subventii se efectueaza fie prin reducerea veniturilor amanate daca exista, fie, in lipsa acestora, pe seama cheltuielilor, in masura in care suma rambursata depaseste venitul amanat sau daca nu exista un asemenea venit, surplusul, respectiv, valoarea integrala restituita se recunoaste imediat ca o cheltuiala. Restituirea unei subventii referitoare la un activ se inregistreaza prin reducerea soldului venitului amanat cu suma rambursabila.

Factura

În ceea ce priveste regimul facturilor fiscale, prevederile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 2226 din 27 decembrie 2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de catre persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, stabilesc ca, începând cu data de 1 ianuarie 2007, continutul minimal obligatoriu pentru formularul de factura este cel prevazut la art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita în continuare Codul fiscal. Formularele de factura, factura fiscala si aviz de însotire a marfii, pretiparite, înseriate si numerotate sub supravegherea Companiei Nationale "Imprimeria Nationala" - S.A. sau editate cu ajutorul tehnicii de calcul, în baza art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului finantelor nr. 1.177/1998 privind aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4) si (10) paragraful 2 din Hotarârea Guvernului nr. 831/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, au putut fi utilizate si dupa data de 1 ianuarie 2007, pâna la epuizarea stocului existent. Utilizarea formularelor cu seriile si plajele de numere alocate în cursul anului 2006 s-a efectuat în conditiile respectarii prevederilor Codului fiscal. Prefixul R din codul de înregistrare în scopuri de TVA, pretiparit pe facturile fiscale din stoc, a fost înlocuit cu prefixul RO, modificare ce s-a putut face fie manual, fie prin aplicarea unei stampile. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, formularele cu regim special prevazute în anexa nr. 1 care fac parte integranta din Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2226/2006 nu se mai tiparesc, înseriaza si numeroteaza conform prevederilor art. 1 alin. (5) din Hotarârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora, cu modificarile ulterioare. Formularele respective, existente în stoc, pot fi utilizate pâna la epuizare si dupa data de 1 ianuarie 2007, dar cele referitoare la livrari de bunuri sau prestari de servicii taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata nu mai dau dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata la cumparator, daca factura nu contine informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal. În situatiile în care bunurile circula fara sa fie însotite de factura, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însotire a marfii, cu exceptiile prevazute expres de reglementarile legale în vigoare. Continutul minim de informatii, precum si normele de întocmire si utilizare a avizului de însotire a marfii sunt prevazute în anexa nr. 2 care face parte integranta din Ordinul 2226/2006. Pentru noile facturi, tiparite dupa epuizarea celor din stoc, trebuie sa se asigure un regim intern de numerotare a facturii în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa nr. 4 care face parte integranta din Ordin. Persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii vor desemna, prin decizie interna scrisa, o persoana sau mai multe, dupa caz, care sa aiba atributii privind alocarea si gestionarea numerelor aferente facturilor emise de societate. Factura va avea un numar de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, numar ce trebuie sa fie secvential, stabilit de societate, astfel încât sa se asigure necesarul în functie de numarul de facturi emis. Anual, se stabileste numarul de la care se va emite prima factura. În alocarea numerelor se va tine cont de structura organizatorica, respectiv gestiuni, puncte de lucru, sucursale etc. Se emit proceduri proprii de stabilire si/sau alocare de numere prin care se va mentiona, pentru fiecare exercitiu financiar, care este numarul de la care se emite prima factura. Emiterea facturii se face dupa elaborarea unei proceduri interne proprii, privind alocarea de numere. Prin intermediul acestei proceduri este necesar sa precizati numarul de la care se emite primul document pentru fiecare exercitiu financiar. Pentru emiterea facturii respectati urmatoarele cerinte: - factura se întocmeste în doua sau mai multe exemplare, pentru livrari de bunuri si prestari de servicii. Daca este cazul, înscrieti pe factura numarul si data avizului de însotire a marfii. - factura se întocmeste în limba româna, dar si într-o limba straina, în functie de optiunea firmei emitente. Baza de impozitare a TVA o puteti înscrie în lei sau în valuta, însa, daca operatiunea este impozabila TVA, suma taxei colectate trebuie sa înscrisa obligatoriu si în lei. - baza de impozitare în valuta se converteste în lei la cursul de schimb valutar comunicat de BNR sau la cursul utilizat de banca prin care se efectueaza decontarile, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operatiunea realizata. Informatiile obligatorii pe care trebuie sa le contina orice factura În continutul oricarei facturi trebuie sa cuprindeti: - numarul de ordine si data emiterii facturii; - denumirea, adresa si codul de înregistrare în scopuri de TVA al firmei emitente; - denumirea, adresa si codul de înregistrare în scopuri de TVA ale reprezentantului fiscal (daca furnizorul sau prestatorul nu este stabilit în România si a desemnat un reprezentant fiscal); - denumirea, numele, adresa si codul de înregistrare în scopuri de TVA ale cumparatorului de bunuri sau servicii; - adresa exacta a locului în care au fost transferate bunurile (pentru livrari intracomunitare de bunuri); - codul de înregistrare în scopuri de TVA furnizat de client prestatorului pentru serviciile de transport intracomunitar, inclusiv pentru serviciile accesorii ale acestora, cu sau fara intermediari; - codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care se identifica cumparatorul în celalalt stat membru (pentru livrari intracomunitare); - codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care furnizorul s-a identificat în alt stat membru si sub care a efectuat achizitia intracomunitara în România; - denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate si particularitatile de identificare ale mijloacelor de transport noi, în cadrul livrarilor intracomunitare; - data livrarii bunurilor, a prestarii serviciilor sau a încasarii avansurilor; - baza de impozitare a bunurilor si serviciilor, pentru fiecare cota, scutire sau operatiune netaxabila; - pretul unitar, exclusiv taxa; - rabaturile, remizele, risturnele si alte reduceri de pret; - pentru operatiile impozabile, înscrierea sumei totale a taxei colectate, exprimata în lei; - pentru operatiile scutite, supuse masurilor de simplificare, neimpozabile sau neincluse în sfera aplicarii taxei, una dintre mentiunile: "scutit cu drept de deducere", "scutit fara drept de deducere", "taxare inversa", "neimpozabil în România", "neinclus în baza de impozitare", baza legala din Directiva a 6-a; - referiri la alte facturi sau documente emise anterior pentru aceeasi operatiune.

Declararea Impozitului la trim IV.

Impozitul pe profit. În conformitate cu prevederile art. 196 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, obligatiile declarative privind impozitul pe profit se fac conform Ordinului Ministrului finantelor publice pentru aprobarea modelului si continutului formularului 100 "Declaratie privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat",cod 14.13.01.01/a. Pentru impozitul pe profit (pozitiile 2-4 din nomenclator), formularul se completeaza trimestrial, de platitorii de impozit pe profit, astfel: Rândul 1 "Suma datorata": se înscrie suma reprezentând impozitul pe profit datorat pentru perioada de raportare, calculata ca diferenta între impozitul pe profit datorat cumulat de la începutul anului la sfârsitul perioadei de raportare si impozitul pe profit datorat cumulat de la începutul anului la sfârsitul perioadei precedente celei de raportare, în situatia în care pe cumulat, în perioada de raportare, s-a înregistrat profit impozabil. Rândul 3 "Suma de plata": se înscrie suma de la rândul 1. În situatia în care, în perioada de raportare, s-a înregistrat pierdere fiscala sau scaderea profitului impozabil, la rândurile 1 si 3 din formular se înscrie cifra 0 (zero). Formularul nu se completeaza pentru impozitul pe profit de catre organizatiile nonprofit si de catre societatile care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomicultura si viticultura. Pentru impozitul pe profit pentru trimestrul IV, conform prevederilor art. 34 alin. (10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se înregistreaza o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III al aceluiasi an fiscal. Din punct de vedere contabil nu se face nici o înregistrare deoarece nu este o cheltuiala cu impozitul ci numai o suma de plata. În luna ianuarie se înregistreaza plata, daca se face la nivelul trimestrului III prin conturile 441 = 5121. În cazul în care societatea d-voastra definitiveaza pâna la data de 15 februarie închiderea exercitiului financiar anterior trece cifra “0” în Declaratia 100 pentru trimestrul IV pentru impozitul pe profit. Obligatia este ca pâna la data de 15 februarie 20XX sa completati, sa depuneti si sa faceti plata anuala a impozitului pe profit. Numai în acest moment faceti înregistrarea 691 = 441, Important: aceasta inregistrare contabila in contul 691 priveste anul anterior !!! Nu inregistrati in exercitiul prezent! cu diferenta de plata si plata impozitului, 441 = 5121, daca faceti plata. Microintreprinderea.

În cazul în care ati fost microîntreprindere si ati realizat în cursul anului venituri mai mari decât plafonul prevazut de lege sau ponderea veniturilor realizate din consultanta si management în veniturile totale a fost de peste 50% inclusiv, potrivit art. 1071 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, aveti obligatia declararii impozitului pe profit începând cu trimestrul în care ati depasit oricare dintre limitele prevazute de lege.

La Rândul 1 "Suma datorata": înscrieti suma reprezentând diferenta dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului pâna la sfârsitul perioadei de raportare, conform legii, si impozitul pe venit declarat în cursul anului. La Rândul 3 "Suma de plata": înscrieti suma de la rândul 1. În situatia în care impozitul pe profit stabilit este mai mic decât impozitul pe venit declarat în cursul anului, la rândurile 1 si 3 din formular se înscrieti cifra 0 (zero). Daca suma platita în contul impozitului pe venit este mai mare decât cea rezultata prin calculul impozitului pe profit, în cazul în care societatea nu mai îndeplineste conditiile de microîntreprindere, atunci se va solicita organului fiscal teritorial compensarea platilor aferente celor doua impozite.

Imobilizarile corporale

Un bun poate fi recunoscut din punct de vedere contabil, în functie de politicile contabile stabilite la nivelul fiecarei societati, în categoria imobilizarilor corporale sau în categoria stocurilor. Incadrarea bunurilor se face în functie de scopul utilizarii acestora si durata detinerii: - termen lung - termen scurt Imobilizarile corporale sunt active care se caracterizeaza prin faptul ca: - sunt detinute si utilizate de catre o societate în productia proprie de bunuri sau servicii, pentru închiriere la terti sau pentru scopuri administrative; - sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Din punct de vedere fiscal, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, mijlocul fix reprezinta orice imobilizare corporala care: 1.- este detinuta pentru a fi utilizata în productia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat tertilor sau în scopuri administrative, 2.- are o durata de viata mai mare de un an, 3.- are o valoare mai mare de 1.800lei. Limita de 1.800lei a fost stabilita prin Hotarârea Guvernului nr. 106/2003 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe. Nota:exista deci posibilitatea ca în contabilitate sa se înregistreze imobilizari corporale care sa îndeplineasca din punct de vedere contabil cele doua conditii, dar sa aiba o alta valoare decât plafonul minim recunoscut de legea fiscala. Potrivit dispozitiilor legale privind amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale precum si a celor privind recunoasterea acestora în bilantul contabil, cladirile se încadreaza în grupa imobilizarilor corporale. Contabilitatea sintetica a cladirilor se tine pe categorii, iar contabilitatea analitica se tine pe fiecare obiect evidentiat, în parte. În categoria imobilizarilor corporale se încadreaza si imobilizarile în curs. La data intrarii în societate, imobilizarile sunt evaluate la: - cost de achizitie, pentru nunurile procurate cu titlu oneros, - la cost de productie, pentru bunurile produse în entitate, - la valoare de aport, stabilita în urma evaluarii, - la valoarea justa, pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit. Conform reglementarilor contabile, activele corporale se recunosc initial la costul de achizitie sau de productie. Costul de achizitie contine: - pretul de cumparare, - reducerile comerciale care se scad din pretul de cumparare, - taxele vamale si taxele nerecuperabile, - cheltuielile direct legate de punerea în functiune a activului (costuri cu amenajarea amplasamentului, de livrare si manipulare, de montaj, onorarii, cu dobânzile etc.). Reevaluarea. Ca regula alternativa de evaluare, o societate poate proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale existente la sfârsitul exercitiului financiar. Rezultatele reevaluarii se înregistreaza în contabilitate. Diferenta dintre valoarea rezultata în urma reevaluarii si valoarea la costul istoric trebuie prezentata la rezerva din reevaluare. a)In cazul în care rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea contabila neta, atunci acesta se trateaza astfel: a1- ca o crestere a rezervei din reevaluare daca nu a existat o descrestere anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ; a2 - ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscuta anterior la acel activ. In cazul în care rezultatul reevaluarii este o descrestere fata de valoarea contabila neta, atunci acesta se trateaza astfel: b1- ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrata o suma echivalenta acelui activ(surplus din reevaluare); b2- ca o scadere a rezervei din reevaluare în limita soldului creditor al rezervei din reevaluare, iar eventuala diferenta neacoperita se înregistreaza ca o cheltuiala. Amortizarea. Pe masura ce activul imobilizat este utilizat în activitate, valoarea sa contabila se reduce pentru a reflecta consumul lui. Aceasta operatiune se face prin înregistrarea unor cheltuieli cu amortizarea. Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, începând cu punerea în functiune a acestuia si pâna la recuperarea integrala a valorilor de utilizare. Din punct de vedere fiscal, cheltuielile aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii, instalarii sau îmbunatatirii mijloacelor fixe se recupereaza prin deducerea amortizarii. Valoarea de recuperat se amortizeaza pe durata normala de utilizare stabilita conform Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotarârea Guvernului nr. 2139/2004. Nota:regimul de amortizare recunoscut pentru cladiri este numai cel liniar. Investitiile efectuate la m.f. Investitiile efectuate la mijloacele fixe sub forma cheltuielilor ulterioare trebuie sa aiba ca efect imbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai acestora si sa conduca la obtinerea de beneficii economice viitoare. Obtinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin cresterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de intretinere si functionare. Particular:in cazul cladirilor, investitiile efectuate trebuie sa asigure protectia valorilor umane si materiale si imbunatatirea gradului de confort si ambient sau reabilitarea si modernizarea termica a acestora. Amortizarea acestor investii se face : -pe durata normala de utilizare ramasa, -prin majorarea duratei normale de utilizare cu pâna la 10%. Daca cheltuielile ulterioare se fac dupa expirarea duratei normale, se va stabili o noua durata normala de catre o comisie tehnica sau expert tehnic independent. Restabilirea parametrilor initiali. Spre deosebire de lucrarile de modernizare, cheltuielile care se fac la mijloacele fixe ce au ca scop restabilirea starii initiale sunt considerate cheltuieli de reparatii. Exemplul 1: Sa presupunem ca detineti în patrimoniu o cladire pe care ati amortizat-o timp de 30 de ani. Potrivit deciziei comisiei tehnice, perioada ramasa de utilizare la finele anului 2003 este de 10 ani. Valoarea cladirii la data de 31.12. 2003 este, potrivit reevaluarii efectuate conform HG nr. 1553/2003, de 350.000lei. Amortizarea se calculeaza liniar. Cheltuielile cu amortizarea sunt de 35.000lei/an. Pentru anul 2004 si 2005 cheltuielile cu amortizarea se înregistreaza astfel: 6811 = 2812 35.000lei -La sfârsitul anului 2005 s-a facut reevaluarea cladirii si s-a stabilit ca noua valoare este 550.000lei a)se stabileste valoarea contabila neta: 350.000 – 70.000 = 280.000lei b)se stabileste diferenta favorabila din reevaluare: 550.000 - 280.000 = 270.000lei Ca modalitate practica de reevaluare, se elimina mai întâi amortizarea din valoarea contabila a cladirii: a)2812 = 212 70.000lei b)se înregistreaza diferenta din reevaluare 212 = 105 270.000lei Se recalculeaza amortizarea pentru perioada ramasa de 8 ani. 550.000 : 8 = 68.750lei/an. In anul 2006 inregistrarea amortizarii se efectueaza astfel: 6811 = 2812 68.750lei În ceea ce priveste tratamentul fiscal al rezervei din reevaluare, mentionam ca pentru anii 2004, 2005 si 2006 diferenta din reevaluare nu este recunoscuta din punct de vedere fiscal. Începând cu anul 2007 valoarea reevaluata, existenta în sold la finele anului 2006 se poate recupera pe baza cheltuielilor de amortizare, recunoscute la calculul profitului impozabil. In ceea ce priveste utilizarea ct. 105 „Rezerve din reevaluare”, reglementarile contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Omfp nr. 1752/2005,stabilesc ca sumele aflate în creditul contului se diminueaza: a)- când mijlocul fix este scos din evidenta(prin vânzare, casare, donatie etc), b)- pe masura folosirii mijlocului fix (prin înregistrarea amortizarii). Exempul 2 -Modernizarile In exemplul 1, se considera ca valoarea modernizarii este de 1.000lei. Modernizarea s-a efectuat cu ajutorul unei unitati specializate care a montat centrala termica, a facut racordarile necesare si a executat lucrarile specifice. Receptia lucrarii a avut loc în luna septembrie a anului 2007. Lucrarile de modernizare se regasesc, în functie de recunoasterea lor: 1.- în conturi de active separate, daca pot fi exploatate separat, 2.- în conturi de imobilizari în curs, daca lucrarile respective sunt încorporate în valoarea activului existent. La încadrarea lor trebuie avut în vedere principiul prudentei, corespunzator caruia valoarea activului nu trebuie sa fie mai mare decât valoarea sa recuperabila(de piata). inregistrarea care are loc, este: 212 = 404 1.000lei (nu s-a tinut cont de tva) Valoarea modernizarii, adaugata la valoarea cladirii se va amortiza pe durata de utilitate ramasa, respectiv pe 6ani si 3luni(oct. 2007 – decembrie2013) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Titlul II, art. 24, reglementeaza faptul ca aceste cheltuieli de modernizare sunt recuperate din punct de vedere fiscal, prin deducerea amortizarii lor, daca sunt utilizate în scopul realizarii de venituri. Cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe sunt considerate mijloace fixe amortizabile. Recunoasterea cheltuielilor de modernizare se face pe durata normala de utilizare ramasa. Impozite locale. Cota de impozit pe cladiri se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi cuprinsa între 0,5% si 1%, inclusiv, pentru anul 2006 si între 0,25% si 1,5% inclusiv, începând cu anul 2007. Cota se aplica asupra valorii de inventar. Prin valoarea de inventar a cladirii, în scopul determinarii impozitului pe cladiri, se întelege valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi: a) costul de achizitie, pentru cladirile dobândite cu titlu oneros; b) costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica; c) valoarea actuala, estimata la înscrierea lor în activ, tinându-se seama de valoarea cladirilor cu caracteristici tehnice si economice similare sau apropiate, pentru cladirile obtinute cu titlu gratuit; d) valoarea de aport pentru cladirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii; e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei dispozitii legale. Incepând cu anul 2007, Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Codului fiscal, stabileste la art. 253, alin. 5), ca „în cazul unei cladiri care a fost reevaluata, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabila a cladirii este valoarea contabila rezultata în urma reevaluarii, înregistrata ca atare în contabilitatea proprietarului – persoana juridica”. Ca urmare a modificarii art. 253 din Codul fiscal, si a normelor metodologice date în aplicarea lui, se considera reevaluare a unei cladiri si lucrarile de reconstructie,consolodare, modernizare, modificare sau extindere, aprobate de Consiliul de administratie. In cazul 2 , noua valoare a cladirii realizata prin modernizarea efectuata, trebuie comunicata în termen de 30 de zile de la data la care s-a produs modificarea, prin depunerea unei declaratii la compartimentul de specialitate al autoritatii publice locale, situatie în care se considera si ca este reevaluata, potrivit legii.

Redeventa

Redeventa este definita la Titlul V din Codul fiscal ca fiind orice suma care trebuie platita, în bani sau în natura, pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate de natura: 1.- dreptului de autor asupra unei lucrari literare, artistice sau stiintifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum si efectuarea de înregistrari audio, video; 2.- oricarui brevet, inventie, inovatie, licenta, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, model, plan, schita, formula secreta sau procedeu de fabricasie ori softwarw; 3.- oricarei transmisiuni, inclusiv catre public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare; 4.- oricarui know-how, etc. Din punct de vedere contabil, înregistrarea cheltuielilor cu redeventa si calculul impozitul se înregistreaza succint astfel: 1.- primirea facturii de 500 Euro la cursul de 4.20 lei/euro 612 „Cheltuieli cu redeventele”= 401 „Furnizori “ 2.100 lei 2.- plata facturii la extern la cursul de 4.30 lei/euro % = 5124 „Conturi la banci în valuta”2.150 lei 401„Furnizori” 2.100 lei 665 „Cheltuieli din difer. de curs valutar” 50 lei 3.-Inregistrarea impozitului 635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe varsam. asimil.” = 446Alte impozite si taxe si varsam.varsam. asimil.” 336 lei În mod normal suma achitata furnizorului extern trebuie diminuata cu impozitul retinut la sursa. Veniturile impozabile de natura redeventelor sunt tratate la art. 116 din Codul fiscal. Incepând cu anul 2006 cota de impozit aplicabila pentru aceste venituri obtinute din România este de 16%. Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, mentine cota de 16%, cu urmatoarea modificare: - daca beneficiarul veniturilor din dobânzi si/sau redevente este o societate dintrun stat membru al Uniunii Europene si detine minim 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare la societatea din România, pe o perioada neîntrerupta de cel putin 2 ani, cota aplicabila este de 10%. Conditia este ca perioada de 2 ani sa se împlineasca la data platii redeventei. Cota de impunere de 10% se aplica pâna la data de 31 decembrie 2010. Potrivit dispozitiilor art. 115 alin. (5) din acelasi act normativ, impozitul calculat se retine în momentul platii venitului si se vireaza la bugetul de stat pâna la data de 25 inclusiv, a lunii urmatoare celei în care s-a platit venitul. Impozitul se calculeaza, se retine si se varsa, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationala a României, valabil în ziua retinerii impozitului. Dispozitiile art. 116 alin. (2) din cadrul Titlului V din Codul fiscal se aplica numai în situatia în care: - beneficiarul redeventelor realizate din România este rezident al unui stat cu care România nu are încheiata o Conventie de evitare a dublei impuneri, -beneficiarul acestor venituri realizate din România, este rezident al unui stat cu care România are incheiata Conventie de evitare a dublei impuneri, dar acesta nu prezinta certificatul de rezidenta fiscala eliberat de organul competent din statul sau de rezidenta. Certificatul de rezidenta fiscala Certificatul de rezidenta fiscala este eliberat de autoritatea fiscala din statul respectiv sau de catre o alta autoritate care are atributii în domeniul certificarii rezidentei, conform legislatiei interne a acelui stat. Certificatul de rezidenta fiscala sau documentul care atesta rezidenta trebuie tradus si legalizat de organul autorizat din România. daca sumele achitate sunt de natura redeventelor, sumele respective sunt impozitate prin retinere la sursa si cotele de impunere sunt: - 10% când certificatul de rezidenta fiscala este prezentat pâna la data platii redeventei -16% când nu este prezentat certificatul de rezidenta fiscala - daca sumele achitate sunt de natura prestarilor de servicii: - 16% când nu este prezentat certificatul de rezidenta fiscala - nu se impoziteaza în România când este prezentat certificatul de rezidenta fiscala.