Un bun poate fi recunoscut din punct de vedere contabil, în functie de politicile
contabile stabilite la nivelul fiecarei societati, în categoria imobilizarilor corporale sau în categoria stocurilor. Incadrarea bunurilor se face în functie de scopul utilizarii acestora si durata detinerii:
- termen lung
- termen scurt
Imobilizarile corporale sunt active care se caracterizeaza prin faptul ca:
- sunt detinute si utilizate de catre o societate în productia proprie de bunuri sau
servicii, pentru închiriere la terti sau pentru scopuri administrative;
- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Din punct de vedere fiscal, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, mijlocul fix reprezinta orice imobilizare
corporala care:
1.- este detinuta pentru a fi utilizata în productia sau livrarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, pentru a fi închiriat tertilor sau în scopuri administrative,
2.- are o durata de viata mai mare de un an,
3.- are o valoare mai mare de 1.800lei.
Limita de 1.800lei a fost stabilita prin Hotarârea Guvernului nr. 106/2003 privind
reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Nota:exista deci posibilitatea ca în contabilitate sa se înregistreze imobilizari corporale
care sa îndeplineasca din punct de vedere contabil cele doua conditii, dar sa aiba o alta
valoare decât plafonul minim recunoscut de legea fiscala.
Potrivit dispozitiilor legale privind amortizarea imobilizarilor corporale si
necorporale precum si a celor privind recunoasterea acestora în bilantul contabil,
cladirile se încadreaza în grupa imobilizarilor corporale.
Contabilitatea sintetica a cladirilor se tine pe categorii, iar contabilitatea analitica se tine pe fiecare obiect evidentiat, în parte.
În categoria imobilizarilor corporale se încadreaza si imobilizarile în curs.
La data intrarii în societate, imobilizarile sunt evaluate la:
- cost de achizitie, pentru nunurile procurate cu titlu oneros,
- la cost de productie, pentru bunurile produse în entitate,
- la valoare de aport, stabilita în urma evaluarii,
- la valoarea justa, pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.
Conform reglementarilor contabile, activele corporale se recunosc initial la costul
de achizitie sau de productie. Costul de achizitie contine:
- pretul de cumparare,
- reducerile comerciale care se scad din pretul de cumparare,
- taxele vamale si taxele nerecuperabile,
- cheltuielile direct legate de punerea în functiune a activului (costuri cu
amenajarea amplasamentului, de livrare si manipulare, de montaj, onorarii, cu
dobânzile etc.).
Reevaluarea.
Ca regula alternativa de evaluare, o societate poate proceda la reevaluarea
imobilizarilor corporale existente la sfârsitul exercitiului financiar. Rezultatele reevaluarii
se înregistreaza în contabilitate.
Diferenta dintre valoarea rezultata în urma reevaluarii si valoarea la costul istoric trebuie prezentata la rezerva din reevaluare.
a)In cazul în care rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea contabila
neta, atunci acesta se trateaza astfel:
a1- ca o crestere a rezervei din reevaluare daca nu a existat o descrestere
anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ;
a2 - ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscuta
anterior la acel activ.
In cazul în care rezultatul reevaluarii este o descrestere fata de valoarea
contabila neta, atunci acesta se trateaza astfel:
b1- ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din
reevaluare nu este înregistrata o suma echivalenta acelui activ(surplus din reevaluare);
b2- ca o scadere a rezervei din reevaluare în limita soldului creditor al rezervei
din reevaluare, iar eventuala diferenta neacoperita se înregistreaza ca o cheltuiala.
Amortizarea.
Pe masura ce activul imobilizat este utilizat în activitate, valoarea sa contabila se
reduce pentru a reflecta consumul lui. Aceasta operatiune se face prin înregistrarea
unor cheltuieli cu amortizarea.
Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de
amortizare, începând cu punerea în functiune a acestuia si pâna la recuperarea
integrala a valorilor de utilizare.
Din punct de vedere fiscal, cheltuielile aferente achizitionarii, producerii,
construirii, asamblarii, instalarii sau îmbunatatirii mijloacelor fixe se recupereaza prin
deducerea amortizarii.
Valoarea de recuperat se amortizeaza pe durata normala de utilizare stabilita
conform Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor
fixe, aprobat prin Hotarârea Guvernului nr. 2139/2004.
Nota:regimul de amortizare recunoscut pentru cladiri este numai cel liniar.
Investitiile efectuate la m.f.
Investitiile efectuate la mijloacele fixe sub forma cheltuielilor ulterioare trebuie sa
aiba ca efect imbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai acestora si sa conduca la obtinerea de beneficii economice viitoare.
Obtinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin cresterea veniturilor, fie
indirect prin reducerea cheltuielilor de intretinere si functionare.
Particular:in cazul cladirilor, investitiile efectuate trebuie sa asigure protectia valorilor
umane si materiale si imbunatatirea gradului de confort si ambient sau reabilitarea si
modernizarea termica a acestora.
Amortizarea acestor investii se face :
-pe durata normala de utilizare ramasa,
-prin majorarea duratei normale de utilizare cu pâna la 10%.
Daca cheltuielile ulterioare se fac dupa expirarea duratei normale, se va stabili o
noua durata normala de catre o comisie tehnica sau expert tehnic independent.
Restabilirea parametrilor initiali.
Spre deosebire de lucrarile de modernizare, cheltuielile care se fac la mijloacele
fixe ce au ca scop restabilirea starii initiale sunt considerate cheltuieli de reparatii.
Exemplul 1:
Sa presupunem ca detineti în patrimoniu o cladire pe care ati amortizat-o timp de
30 de ani. Potrivit deciziei comisiei tehnice, perioada ramasa de utilizare la finele anului
2003 este de 10 ani.
Valoarea cladirii la data de 31.12. 2003 este, potrivit reevaluarii efectuate conform HG nr. 1553/2003, de 350.000lei.
Amortizarea se calculeaza liniar. Cheltuielile cu amortizarea sunt de 35.000lei/an.
Pentru anul 2004 si 2005 cheltuielile cu amortizarea se înregistreaza
astfel:
6811 = 2812 35.000lei
-La sfârsitul anului 2005 s-a facut reevaluarea cladirii si s-a stabilit ca noua
valoare este 550.000lei
a)se stabileste valoarea contabila neta: 350.000 – 70.000 = 280.000lei
b)se stabileste diferenta favorabila din reevaluare: 550.000 - 280.000 = 270.000lei
Ca modalitate practica de reevaluare, se elimina mai întâi amortizarea din
valoarea contabila a cladirii:
a)2812 = 212 70.000lei
b)se înregistreaza diferenta din reevaluare
212 = 105 270.000lei
Se recalculeaza amortizarea pentru perioada ramasa de 8 ani.
550.000 : 8 = 68.750lei/an.
In anul 2006 inregistrarea amortizarii se efectueaza astfel:
6811 = 2812 68.750lei
În ceea ce priveste tratamentul fiscal al rezervei din reevaluare, mentionam ca
pentru anii 2004, 2005 si 2006 diferenta din reevaluare nu este recunoscuta din punct
de vedere fiscal.
Începând cu anul 2007 valoarea reevaluata, existenta în sold la finele anului
2006 se poate recupera pe baza cheltuielilor de amortizare, recunoscute la calculul profitului impozabil.
In ceea ce priveste utilizarea ct. 105 „Rezerve din reevaluare”, reglementarile contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Omfp nr. 1752/2005,stabilesc ca sumele aflate în creditul contului se diminueaza:
a)- când mijlocul fix este scos din evidenta(prin vânzare, casare, donatie etc),
b)- pe masura folosirii mijlocului fix (prin înregistrarea amortizarii).
Exempul 2 -Modernizarile
In exemplul 1, se considera ca valoarea modernizarii este de 1.000lei.
Modernizarea s-a efectuat cu ajutorul unei unitati specializate care a montat centrala
termica, a facut racordarile necesare si a executat lucrarile specifice. Receptia lucrarii a
avut loc în luna septembrie a anului 2007.
Lucrarile de modernizare se regasesc, în functie de recunoasterea lor:
1.- în conturi de active separate, daca pot fi exploatate separat,
2.- în conturi de imobilizari în curs, daca lucrarile respective sunt încorporate
în valoarea activului existent.
La încadrarea lor trebuie avut în vedere principiul prudentei, corespunzator
caruia valoarea activului nu trebuie sa fie mai mare decât valoarea sa recuperabila(de
piata).
inregistrarea care are loc, este:
212 = 404 1.000lei
(nu s-a tinut cont de tva)
Valoarea modernizarii, adaugata la valoarea cladirii se va amortiza pe durata de
utilitate ramasa, respectiv pe 6ani si 3luni(oct. 2007 – decembrie2013)
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare,
Titlul II, art. 24, reglementeaza faptul ca aceste cheltuieli de modernizare sunt
recuperate din punct de vedere fiscal, prin deducerea amortizarii lor, daca sunt utilizate în scopul realizarii de venituri.
Cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe sunt considerate mijloace fixe amortizabile.
Recunoasterea cheltuielilor de modernizare se face pe durata normala de
utilizare ramasa.
Impozite locale.
Cota de impozit pe cladiri se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi
cuprinsa între 0,5% si 1%, inclusiv, pentru anul 2006 si între 0,25% si 1,5% inclusiv,
începând cu anul 2007. Cota se aplica asupra valorii de inventar.
Prin valoarea de inventar a cladirii, în scopul determinarii impozitului pe cladiri,
se întelege valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea
proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi:
a) costul de achizitie, pentru cladirile dobândite cu titlu oneros;
b) costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica;
c) valoarea actuala, estimata la înscrierea lor în activ, tinându-se seama de valoarea
cladirilor cu caracteristici tehnice si economice similare sau apropiate, pentru cladirile
obtinute cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport pentru cladirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii,
determinata prin expertiza, potrivit legii;
e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei
dispozitii legale.
Incepând cu anul 2007, Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Codului fiscal,
stabileste la art. 253, alin. 5), ca „în cazul unei cladiri care a fost reevaluata, conform
reglementarilor contabile, valoarea impozabila a cladirii este valoarea contabila
rezultata în urma reevaluarii, înregistrata ca atare în contabilitatea proprietarului –
persoana juridica”.
Ca urmare a modificarii art. 253 din Codul fiscal, si a normelor metodologice date
în aplicarea lui, se considera reevaluare a unei cladiri si lucrarile de reconstructie,consolodare, modernizare, modificare sau extindere, aprobate de Consiliul de
administratie.
In cazul 2 , noua valoare a cladirii realizata prin modernizarea efectuata, trebuie comunicata în termen de 30 de zile de la data la care s-a produs modificarea, prin depunerea unei declaratii la compartimentul de specialitate al autoritatii publice locale, situatie în care se considera si ca este reevaluata, potrivit legii.
luni, 28 septembrie 2009
Imobilizarile corporale
Un bun poate fi recunoscut din punct de vedere contabil, în functie de politicile
contabile stabilite la nivelul fiecarei societati, în categoria imobilizarilor corporale sau în categoria stocurilor. Incadrarea bunurilor se face în functie de scopul utilizarii acestora si durata detinerii:
- termen lung
- termen scurt
Imobilizarile corporale sunt active care se caracterizeaza prin faptul ca:
- sunt detinute si utilizate de catre o societate în productia proprie de bunuri sau
servicii, pentru închiriere la terti sau pentru scopuri administrative;
- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Din punct de vedere fiscal, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, mijlocul fix reprezinta orice imobilizare
corporala care:
1.- este detinuta pentru a fi utilizata în productia sau livrarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, pentru a fi închiriat tertilor sau în scopuri administrative,
2.- are o durata de viata mai mare de un an,
3.- are o valoare mai mare de 1.800lei.
Limita de 1.800lei a fost stabilita prin Hotarârea Guvernului nr. 106/2003 privind
reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Nota:exista deci posibilitatea ca în contabilitate sa se înregistreze imobilizari corporale
care sa îndeplineasca din punct de vedere contabil cele doua conditii, dar sa aiba o alta
valoare decât plafonul minim recunoscut de legea fiscala.
Potrivit dispozitiilor legale privind amortizarea imobilizarilor corporale si
necorporale precum si a celor privind recunoasterea acestora în bilantul contabil,
cladirile se încadreaza în grupa imobilizarilor corporale.
Contabilitatea sintetica a cladirilor se tine pe categorii, iar contabilitatea analitica se tine pe fiecare obiect evidentiat, în parte.
În categoria imobilizarilor corporale se încadreaza si imobilizarile în curs.
La data intrarii în societate, imobilizarile sunt evaluate la:
- cost de achizitie, pentru nunurile procurate cu titlu oneros,
- la cost de productie, pentru bunurile produse în entitate,
- la valoare de aport, stabilita în urma evaluarii,
- la valoarea justa, pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.
Conform reglementarilor contabile, activele corporale se recunosc initial la costul
de achizitie sau de productie. Costul de achizitie contine:
- pretul de cumparare,
- reducerile comerciale care se scad din pretul de cumparare,
- taxele vamale si taxele nerecuperabile,
- cheltuielile direct legate de punerea în functiune a activului (costuri cu
amenajarea amplasamentului, de livrare si manipulare, de montaj, onorarii, cu
dobânzile etc.).
Reevaluarea.
Ca regula alternativa de evaluare, o societate poate proceda la reevaluarea
imobilizarilor corporale existente la sfârsitul exercitiului financiar. Rezultatele reevaluarii
se înregistreaza în contabilitate.
Diferenta dintre valoarea rezultata în urma reevaluarii si valoarea la costul istoric trebuie prezentata la rezerva din reevaluare.
a)In cazul în care rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea contabila
neta, atunci acesta se trateaza astfel:
a1- ca o crestere a rezervei din reevaluare daca nu a existat o descrestere
anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ;
a2 - ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscuta
anterior la acel activ.
In cazul în care rezultatul reevaluarii este o descrestere fata de valoarea
contabila neta, atunci acesta se trateaza astfel:
b1- ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din
reevaluare nu este înregistrata o suma echivalenta acelui activ(surplus din reevaluare);
b2- ca o scadere a rezervei din reevaluare în limita soldului creditor al rezervei
din reevaluare, iar eventuala diferenta neacoperita se înregistreaza ca o cheltuiala.
Amortizarea.
Pe masura ce activul imobilizat este utilizat în activitate, valoarea sa contabila se
reduce pentru a reflecta consumul lui. Aceasta operatiune se face prin înregistrarea
unor cheltuieli cu amortizarea.
Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de
amortizare, începând cu punerea în functiune a acestuia si pâna la recuperarea
integrala a valorilor de utilizare.
Din punct de vedere fiscal, cheltuielile aferente achizitionarii, producerii,
construirii, asamblarii, instalarii sau îmbunatatirii mijloacelor fixe se recupereaza prin
deducerea amortizarii.
Valoarea de recuperat se amortizeaza pe durata normala de utilizare stabilita
conform Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor
fixe, aprobat prin Hotarârea Guvernului nr. 2139/2004.
Nota:regimul de amortizare recunoscut pentru cladiri este numai cel liniar.
Investitiile efectuate la m.f.
Investitiile efectuate la mijloacele fixe sub forma cheltuielilor ulterioare trebuie sa
aiba ca efect imbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai acestora si sa conduca la obtinerea de beneficii economice viitoare.
Obtinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin cresterea veniturilor, fie
indirect prin reducerea cheltuielilor de intretinere si functionare.
Particular:in cazul cladirilor, investitiile efectuate trebuie sa asigure protectia valorilor
umane si materiale si imbunatatirea gradului de confort si ambient sau reabilitarea si
modernizarea termica a acestora.
Amortizarea acestor investii se face :
-pe durata normala de utilizare ramasa,
-prin majorarea duratei normale de utilizare cu pâna la 10%.
Daca cheltuielile ulterioare se fac dupa expirarea duratei normale, se va stabili o
noua durata normala de catre o comisie tehnica sau expert tehnic independent.
Restabilirea parametrilor initiali.
Spre deosebire de lucrarile de modernizare, cheltuielile care se fac la mijloacele
fixe ce au ca scop restabilirea starii initiale sunt considerate cheltuieli de reparatii.
Exemplul 1:
Sa presupunem ca detineti în patrimoniu o cladire pe care ati amortizat-o timp de
30 de ani. Potrivit deciziei comisiei tehnice, perioada ramasa de utilizare la finele anului
2003 este de 10 ani.
Valoarea cladirii la data de 31.12. 2003 este, potrivit reevaluarii efectuate conform HG nr. 1553/2003, de 350.000lei.
Amortizarea se calculeaza liniar. Cheltuielile cu amortizarea sunt de 35.000lei/an.
Pentru anul 2004 si 2005 cheltuielile cu amortizarea se înregistreaza
astfel:
6811 = 2812 35.000lei
-La sfârsitul anului 2005 s-a facut reevaluarea cladirii si s-a stabilit ca noua
valoare este 550.000lei
a)se stabileste valoarea contabila neta: 350.000 – 70.000 = 280.000lei
b)se stabileste diferenta favorabila din reevaluare: 550.000 - 280.000 = 270.000lei
Ca modalitate practica de reevaluare, se elimina mai întâi amortizarea din
valoarea contabila a cladirii:
a)2812 = 212 70.000lei
b)se înregistreaza diferenta din reevaluare
212 = 105 270.000lei
Se recalculeaza amortizarea pentru perioada ramasa de 8 ani.
550.000 : 8 = 68.750lei/an.
In anul 2006 inregistrarea amortizarii se efectueaza astfel:
6811 = 2812 68.750lei
În ceea ce priveste tratamentul fiscal al rezervei din reevaluare, mentionam ca
pentru anii 2004, 2005 si 2006 diferenta din reevaluare nu este recunoscuta din punct
de vedere fiscal.
Începând cu anul 2007 valoarea reevaluata, existenta în sold la finele anului
2006 se poate recupera pe baza cheltuielilor de amortizare, recunoscute la calculul profitului impozabil.
In ceea ce priveste utilizarea ct. 105 „Rezerve din reevaluare”, reglementarile contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Omfp nr. 1752/2005,stabilesc ca sumele aflate în creditul contului se diminueaza:
a)- când mijlocul fix este scos din evidenta(prin vânzare, casare, donatie etc),
b)- pe masura folosirii mijlocului fix (prin înregistrarea amortizarii).
Exempul 2 -Modernizarile
In exemplul 1, se considera ca valoarea modernizarii este de 1.000lei.
Modernizarea s-a efectuat cu ajutorul unei unitati specializate care a montat centrala
termica, a facut racordarile necesare si a executat lucrarile specifice. Receptia lucrarii a
avut loc în luna septembrie a anului 2007.
Lucrarile de modernizare se regasesc, în functie de recunoasterea lor:
1.- în conturi de active separate, daca pot fi exploatate separat,
2.- în conturi de imobilizari în curs, daca lucrarile respective sunt încorporate
în valoarea activului existent.
La încadrarea lor trebuie avut în vedere principiul prudentei, corespunzator
caruia valoarea activului nu trebuie sa fie mai mare decât valoarea sa recuperabila(de
piata).
inregistrarea care are loc, este:
212 = 404 1.000lei
(nu s-a tinut cont de tva)
Valoarea modernizarii, adaugata la valoarea cladirii se va amortiza pe durata de
utilitate ramasa, respectiv pe 6ani si 3luni(oct. 2007 – decembrie2013)
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare,
Titlul II, art. 24, reglementeaza faptul ca aceste cheltuieli de modernizare sunt
recuperate din punct de vedere fiscal, prin deducerea amortizarii lor, daca sunt utilizate în scopul realizarii de venituri.
Cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe sunt considerate mijloace fixe amortizabile.
Recunoasterea cheltuielilor de modernizare se face pe durata normala de
utilizare ramasa.
Impozite locale.
Cota de impozit pe cladiri se stabileste prin hotarâre a consiliului local si poate fi
cuprinsa între 0,5% si 1%, inclusiv, pentru anul 2006 si între 0,25% si 1,5% inclusiv,
începând cu anul 2007. Cota se aplica asupra valorii de inventar.
Prin valoarea de inventar a cladirii, în scopul determinarii impozitului pe cladiri,
se întelege valoarea de intrare a cladirii în patrimoniu, înregistrata în contabilitatea
proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi:
a) costul de achizitie, pentru cladirile dobândite cu titlu oneros;
b) costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica;
c) valoarea actuala, estimata la înscrierea lor în activ, tinându-se seama de valoarea
cladirilor cu caracteristici tehnice si economice similare sau apropiate, pentru cladirile
obtinute cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport pentru cladirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii,
determinata prin expertiza, potrivit legii;
e) valoarea rezultata în urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate în baza unei
dispozitii legale.
Incepând cu anul 2007, Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Codului fiscal,
stabileste la art. 253, alin. 5), ca „în cazul unei cladiri care a fost reevaluata, conform
reglementarilor contabile, valoarea impozabila a cladirii este valoarea contabila
rezultata în urma reevaluarii, înregistrata ca atare în contabilitatea proprietarului –
persoana juridica”.
Ca urmare a modificarii art. 253 din Codul fiscal, si a normelor metodologice date
în aplicarea lui, se considera reevaluare a unei cladiri si lucrarile de reconstructie,consolodare, modernizare, modificare sau extindere, aprobate de Consiliul de
administratie.
In cazul 2 , noua valoare a cladirii realizata prin modernizarea efectuata, trebuie comunicata în termen de 30 de zile de la data la care s-a produs modificarea, prin depunerea unei declaratii la compartimentul de specialitate al autoritatii publice locale, situatie în care se considera si ca este reevaluata, potrivit legii.
