Bonurile fiscale pâna la 100 lei

Bonurile fiscale pâna la 100 lei, în afara de cele combustibili NU trebuie sa fie incluse în jurnalul de TVA, având în vedere ca nu avem dreptul de deducere a TVA. Nu este obligatorie evidentierea în jurnalul de cumparari a bonurilor fiscale cu o valoare de pâna la 100 lei, altele decât cele aferente achizitiei de combustibili auto. Acest fapt rezulta si din O.M.F.P. nr. 94/2008 în care se precizeaza faptul ca ,,Nu este obligatorie înscrierea în decont a sumelor care nu sunt incluse în baza impozabila.,, conform instructiunilor date în aplicarea rândului 19(Decont TVA ). În situatia în care doriti totusi sa le înregistrati în evidenta fiscala astfel încât sa aveti o corelatie cu evidenta contabila, aveti posibilitatea sa le înscrieti în coloana 10 din jurnalul pentru cumparari reglementat prin O.M.E.F. nr. 1372 din 6 mai 2008 privind organizarea evidentei în scopul taxei pe valoarea adaugata, conform art. 156 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M.Of. nr. 364 din 13 mai 2008); Si pentru a fi cheltuiala deductibila, produsele achizitionate cu bon fiscal având suma de pâna la 100 ron, acesta trebuie obligatoriu stampilat de catre societatea emitatoare si mentionat pe verso societatea care primeste bonul fiscal? Bonurile emise de casele de marcat electronice fiscale reprezinta documente justificative doar pentru completarea registrului de casa si pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. aferenta aprovizionarii cu combustibil auto. Acest fapt este reglementat prin articolul 1, alineatul 2 din O.M.F.P. nr. 1714 din 14 noiembrie 2005 privind aplicarea prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 831/1997 publicat în M.Of. nr.1042 din 23 noiembrie 2005, modificat ulterior prin O.M.F.P. nr. 293 din 22 februarie 2006, publicat în M.Of. nr. 194 din 1 martie 2006. Din reglementarile mentionate rezulta faptul ca începând cu data de 1 ianuarie 2006 bonurile fiscale se utilizeaza doar ca documente de înregistrare a platilor în Registrul de casa, fara a reprezenta documente justificative de înregistrare a cheltuielilor în evidenta fiscala. Deci, contravaloarea unui bun achizitionat si decontat conform bonului fiscal emis de casa de marcat, nu poate fi considerata cheltuiala deductibila fiscal la determinarea profitului impozabil daca valoarea achizitiei este mai mare de 100 lei. Exceptii... Totusi, de la aceasta regula fac exceptie urmatoarele bonuri fiscale care se considera documente justificative pentru înregistrarea cheltuielilor: 1.bonul fiscal emis la vânzarea carburantilor auto numai în situatia în care combustibilul respectiv este utilizat pentru desfasurarea activitatii economice autorizate. Deducerea cheltuielilor si a T.V.A. aferenta este conditionata de stampilarea si înscrierea informatiilor referitoare la denumirea cumparatorului si numarul de înmatriculare al autovehiculului.2.bonul fiscal emis de taximetristii autorizati în baza Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere. Acest bon se utilizeaza doar pentru considerarea cheltuielilor aferente deductibile d.p.d.v. fiscal la determinarea profitului impozabil. Acest bon nu se utilizeaza la exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. aferenta. 3.bonul fiscal emis de societatile comerciale care accepta plata prin carduri bancare cu conditia ca acesta sa fie însotit de documentul care atesta plata prin cardurile bancare ale societatilor comerciale; 4.bonul fiscal cu o valoare totala de pâna la 100 lei inclusiv cu conditia ca acesta sa fie stampilat si sa aiba înscrise: - denumirea cumparatorului si codul unic de înregistrare al acestuia (daca este persoana juridica). Conditiile mentionate anterior sunt prevazute la articolul 1, alineatul 2 de la litera "a la d" din O.M.F.P. nr. 1714 din 14 noiembrie 2005.

Cumparari de mijloace fixe in rate.

Înregistrari contabile efectuate de cumparator: a) înregistrarea facturii furnizorului: %, = 404 „Furnizori de imobilizari” - valoarea totala a facturii 2xx - valoarea mijlocului fix 4426 „TVA deductibila” - taxa deductibila aferenta mijlocului fix 471 „Cheltuieli înregistrate în avans” - dobânda de platit aferenta ratelor 4426 „TVA deductibila” - taxa deductibila aferenta dobânzii b) înregistrarea achitarii avansului: 404 „Furnizori de imobilizari” = 5121 „Conturi la banci - valoarea avansului platit, în lei” inclusiv taxa deductibila c) înregistrarea achitarii ratei si a dobânzii aferente: 404 „Furnizori de imobilizari” = 5121 „Conturi la banci - valoarea ratei si a dobânzii în lei” d) includerea pe cheltuieli a dobânzii platite: 666 „Cheltuieli privind = 471 „Cheltuieli înregistrate - valoarea dobânzii dobânzile” în avans” Documentele financiar-contabile utilizate în acest caz sunt factura si contractul de vânzare – cumparare. Contractul de vânzare – cumparare trebuie sa cuprinda minim urmatoarele elemente: 1.partile contractului; 2.descrierea exacta a bunurilor care fac obiectul contractului de vânzare cu plata în rate; 3.valoarea ratelor si termenele de plata a acestora; 4.valoarea dobânzilor; 5.perioada contractului de vânzare. De asemenea, partile pot conveni precizarea si a altor elemente si clauze contractuale.

Sa mai radem un pic...

BALADA SADICULUI Afarã-i frig, în casã-i cald Si-n sobã arde mama, De grindã-i tata spânzurat, Iar eu mã tai cu lama. Lungit e mosu' Mihu-n pod Cu un cutit in spate, L-am urmãrit de la parter Pe viatã si pe moarte. Iar unchiu-miu e-n dormitor, Pitit într-o valizã, Legat cu douã fire lungi Ce duc direct la prizã. Bunica-i lângã aragaz, Cu un furtun în gurã, Si-n jurul ei miroase-a gaz, Si nu a prajiturã. Ascuns e frati-miu-n dulap, Nu-i pasã de nimica, Are-un topor înfipt în cap Sã-i tinã cipilica. Si-n frigider e congelat În pungi de-un kil bunicu', Dar eu sunt mic, nu stiu nimic, De-abia îmi tai buricu'.

Cateva idei, bune de comentat

Nu vrem (sau nu ştim) să înţelegem că Platon dezvăluie natura gândului şi Aristotel pe aceea a gânditului, că Isus relevă divinul dinlăuntrul gânditorului, iar Descartes face din gânditor începutul filosofiei.La fel Kant cu transcendentalul, Hegel care comandă conştiinţei să-şi povestească epopeea şi Schopenhauer, Bergson şi Husserl care fac din intuiţie o însoţitoare a egoului. Nu l-am căuta pe Dumnezeu dacă nu am şti că l-am găsi! Iubeşte pe Dumnezeu şi fa Ce vrei. Da, dar când iubeşti pe Dumnezeu, nu mai faci ce vrei, ci ceea ce trebuie. Abstracţia reduce şi apoi defineşte, dar astfel săvârşeşte o eroare de procedeu. Instinctul, intuiţia, voinţa au de înţeles ceea ce raţiunea nu poate pătrunde. Inima pătrunde adevărul divin şi relevă adevărul metafizic. Obiectivitatea lumii nu este însă una raţională, discursivă, întemeiată pe argumente. Realitatea lumii este intuitivă.