Consignatia

Astazi am fost intrebat de cea mai buna prietena a mea,Livia, despre contabilitatea in regim de consignatie. Contabilitatea mărfurilor vândute în regim de consignaţie Părţile ce intervin în cadrul acestei forme de vânzare sunt: - posesorul bunurilor depuse spre vânzare în consignaţie (consignant); - societatea comercială cu amănuntul care primeşte bunurile în consignaţie (consignator). Aceste bunuri sunt primite în consignaţie spre a fi vândute în schimbul unui comision. Obiectul vânzărilor prin consignaţie îl fac şi mărfurile sechestrate sau confiscate de organele în drept. Condiţiile în care se depun şi se primesc mărfuri în consignaţie decurg din relaţiile contractuale care se nasc între cele două părţi: consignatorul luând la cunoştinţă de ele prin intermediul bonului de primire. Dintre aceste drepturi şi obligaţii se impun a fi cunoscute următoarele: - Bunurile primite în consignaţie sunt şi rămân proprietatea consignantului până în momentul vânzării lor, când ele devin mărfuri şi se înregistrează în gestiunea magazinului. La cererea consignantului preţul de evaluare al bunurilor poate fi redus, operaţie ce are loc pe baza unei cereri scrise din partea posesorului sau a unei terţe persoane împuternicite de posesor; - Consignatorul are dreptul la un comision, aplicat asupra preţului de evaluare al bunurilor, comision ce se adaugă la acest preţ, determinând astfel preţul de vânzare care se încasează de la cumpărător; - Depunerea sau retragerea bunurilor, precum şi încasarea preţului de vânzare şi plata sumei ce se cuvine consignantului au la bază documente justificative legale (bonul de primire, chitanţa, etc.)

Dau aici un exemlu: Primirea produselor pentru vanzarea in consignatie: -pret deponent: 1000 lei -comision magazin: 200 lei -pret vanzare: 1200 lei -TVA la pret vanzare: 228 lei Contabilizare: Introducerea in gestiune spre vanzare: 8033 valori materiale primite in pastrare sau custodie - 1000 lei 1.Vanzarea produselor in consignatie: 5311 casa lei - 707 venituri din vanzarea marfurilor = 1000 lei 5311 casa lei - 708 venituri din activitati diverse = 200 lei 5311 casa lei - 4427 TVA colectata = 228 lei 2.Se face intrarea in gestiune 3713 marfuri in consignatie - 462 creditori diversi = 1000 lei 3713 marfuri in consignatie - 378 diferente de pret la marfuri = 200 lei 3713 marfuri in consignatie - 4428 TVA neexigibila = 228 lei Descarcarea de gestiune de la finalul lunii: 607 chelt. cu marfurile - 3713 marfuri in consignatie = 1000 lei 378 diferente de pret la marfuri - 3713 marfuri in consignatie = 200 lei 4428 TVA neexigibila - 3713 marfuri in consignatie = 228 lei 3.se crediteaza extrabilantier - 8033 valori materiale primite in pastrare sau custodie = 1000 lei 4.Se achita deponentul 462 creditori diversi -5311 casa lei = 1000 lei

Garantiile de buna executie

Garantiile de buna executie se incadreaza in categoria imobilizarilor financiare si reprezinta sume retinute de catre beneficiar din contravaloarea lucrarilor prestate de catre furnizor. Exemplu: O societate comerciala hotaraste sa-si deschida o agentie noua, pentru care incheie un contract de amenajare cu un constructor. In contract se stipuleaza garantie de 10% din valoarea lucrarilor. Valoarea lucrarilor este stabilita de 200.000 ron. Inregistrarile contabile, la beneficiar sunt : 1. inregistrarea facturii de la furnizor in suma de 200.000 ron: 231 ” imobilizari corporale in curs de executie ” = 404 ” Furnizori de imobilizari ” 200.000 2. constituirea garantiei de buna executie : 404 ” Furnizori de imobilizari ” = 167 ” Alte imprumuturi si datorii asimilate ” 20.000 ron 3. plata facturii catre furnizor : 404 ” Furnizori de imobilizari ” = 5121 ” Conturi la banci ” 180.000 ron 4. la sfarsitul perioadei de garantie, daca nu s-au inregistrat situatii care sa solicite garantia, aceasta se restituie care furnizor. 167 ” Alte imprumuturi si datorii asimilate” = 5121 ” Conturi la banci ” 20.000 ron Inregistrarile contabile la furnizor : 1. emiterea facturii pentru lucrarile prestate in suma de 200.000 ron: 411 “Clienti ” = 704 ” Venituri din lucrari executate si servicii prestate ” 200.000 2. inregistrarea garantiei : 2678 ” Alte creante imobilizate” = 411 ” Clienti ” 20.000 3. incasarea partiala a facturii : 5121 ” Conturi la banci” = 411″ Clienti ” 180.000

Un scenariu de groaza

Eu unul ma asteptam inca din trimestul al II-lea 2009, odata cu acordul de imprumut de la FMI la acest scenariu de groază pe masa Finanţelor,TVA - 22%, cotă unică de 18-19%. Iata ca se "transpira" informatia...asa e scenariul.Prima data se "transpira" informatia ,apoi se neaga,dupa un timp se "bate apa in piua" pe la TV ,iar in final ne trezim cu o ordonanta de urgenta!

Adela Lupse!

Cine nu a auzit de isteriile in miz de noapte ale Adelei Lupse ,urland in direct "De ce nu suna telefonul? Vreau sa sune telefonul!". Am asistat la maltratarea unui telefon si la o femeie "distrusa" de deznadejde. Da,ati ghicit e vorba de "concursurile interactive" denumite si "Pacaleli TV", aceste concursuri au fost protejate ani la randul de CNA, insa in urma unei Ordonante de Urgenta acestea vor fi interzise la televizor. Concursurile vor disparea de la tv in cel mult trei luni de zile. Ministerul Finantelor a reusit sa rezolve ce nu a putut face CNA-ul: sa interzica concursurile interactive! Motivul principal pentru care Ministerul Finantelor interzice aceste concursuri este faptul ca sunt jocuri de noroc disimulate. Fiind inregistrate in afara Romaniei, firmele sunt greu de controlat.

Activitati Independente_Cheltuieli nedeductibile

Cheltuieli nedeductibile ale contribuabilor care desfasoara activitati independente Nu orice cheltuieli efectuate de catre liber-profesionisti pot fi deduse de catre acestia in vederea stabilirii si aplicarii impozitului pe venit. O parte din sumele cheltuite de catre acestia nu sunt luate in considerare, nefiind afectate profesiei; astfel, ele nu se vor scadea din totalul veniturilor. Cheltuieli deductibile limitate de catre contribuabilii ce desfasoara activitati independente. Dintre cheltuielile considerate de legea romana nedeductibile se pot enumera: a) diverse sume de bani sau bunuri pe care contribuabilul le utilizeaza pentru uzul sau personal sau pentru cel al familiei sale; b) cheltuieli corespunzatoare diferitelor categorii de venituri neimpozabile, indiferent daca acestea isi au sursele pe teritoriul Romaniei sau in strainatate; c) impozitul pe venit nu poate fi considerat o cheltuiala in acest sens, astfel ca nu poate fi scazut inca o data (se include aici si impozitul pe venitul realizat in strainatate); d) cheltuieli cu primele de asigurare, altele decat cele prevazute de legea fiscala ca facand parte fie din categoria cheltuielilor deductibile integral (vezi articol anterior, paragraful 3), fie a celor cu deducere limitata (vezi articol anterior, litera h din enumerare); e) donatii de orice fel; f) amenzi de orice tip, confiscari, dobanzi, penalitati de intarziere si penalitati datorate autoritatilor romane si straine, potrivit prevederilor legale, altele decat cele platite conform clauzelor din contractele comerciale; g) rate corespunzatoare creditelor contractate de catre contribuabil; h) dobanzi aferente creditelor angajate pentru achizitionarea de imobilizari corporale de natura mijloacelor fixe, in cazul in care dobanda este cuprinsa in valoarea de intrare a imobilizarii corporale, potrivit prevederilor legale; i) cheltuieli de achizitionare sau de fabricare a bunurilor si a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar; j) cheltuieli legate de bunurile constatate lipsa din gestiune sau degradate si neimputabile; Atentie! Aceste cheltuieli se deduc insa daca inventarul este acoperit de o polita de asigurare. k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale in vigoare; l) impozitul pe venit suportat de platitorul venitului in contul beneficiarilor de venit; m) alte sume prevazute prin legislatia in vigoare.

Criza IV- Daca....

Concluzii „Daca Herbert Hoover n-ar fi incercat sa echilibreze bugetul in fata unei depresiuni economice; daca Rezerva Federala n-ar fi aparat etalonul – aur, in detrimentul economiei interne; daca autoritatile ar fi sustinut de urgenta cu lichiditati bancile amenintate sa cada, calmand astfel panica instalata treptat in 1930 – 1931; atunci crahul pietei bursiere din 1929 n-ar fi condus decat la o recesiune „de gradina”, cu nimic iesita din comun, curand data uitarii.” - Paul Krugman in „Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008”. Cele doua crize pot fi comparate doar din punct de vedere al psihologiei la bursa si nimic mai mult, atat timp cat cauzele difera, cadrul este total schimbat, iar mecanismele de interventie au marcat modificari considerabile in eficienta si mentalitate. Pe scurt, Marea Depresiune a fost determinata de o politica monetara restrictiva si de masuri protectioniste gresite care au dus la scaderea comertului international. Criza actuala a fost precedata de o perioada lunga de stabilitate economica, de expansiunea puternica a creditului ipotecar determinat de o politica monetara expansionista (rata de dobanda mica) si de un sistem de reglementari permisibil (cresterea dimensiunii activitatii shadow banks). Un aspect pozitiv pentru perioada curenta este faptul ca institutiile bancare au beneficiat de ajutor din partea autoritatilor, iar colaborarea intre state a fost una benefica. Criza economica din prezent si-a pus amprenta in mod negativ asupra trendului la bursa pe o perioada de 20 de luni, pe cand in perioada Marii Depresiuni piata de capital a inregistrat un trend de scadere de 34 de luni. Investitorii la bursa au ajuns intr-o situatie de acceptare a situatiei actuale si se tranzactioneaza,pe estimari si pe un sentiment pozitiv privind efectul masurilor luate de autoritati pentru stabilizarea marilor economii. Acum se pot forma premise pentru o noua perioada de avant, insa probabil ca pana la concretizari va trebui sa mai asteptam chiar si o perioada mai lunga de timp. Falimentul unei banci reprezinta aproape intotdeauna o pierdere directa pentru cetatenii de rand, pierdere direct proportionala cu dimensiunea bancii. Cea mai mare parte a pasivelor negarantate ale bancilor comerciale se concretizeaza mai degraba in depozite decat in obligatiuni. Multe din aceste depozite sunt garantate la nivel guvernamental, ceea ce face ca falimentul unei banci sa reprezinte o pierdere masiva pentru contribuabili. Cetatenii de rand pierd si daca depozitele bancii nu sunt garantate de stat, in acest caz paguba constand in banii pe care acestia ii pastrau in depozite la banca falimentara si pe care nu ii mai pot recupera. Una dintre problemele majore cu care se confrunta o banca atunci cand intampina dificultati legate de lipsa lichiditatilor este ca nu poate transforma peste noapte activele sale in bani lichizi. Altfel spus, nu se poate ,,lichidiza” prin vanzarea de active in regim de urgenta. Probabil multe din instituţiile bancare autohtone nu şi-au înregistrat încă în scripte toate pierderile rezultate din creditele de nevoi personale negarantate, produs extrem de riscant, sperând probabil în recuperarea debitelor. Şi dacă nu au făcut-o încă, probabil nici nu o vor face până la sfârşitul anului, din dorinţa de a prezenta rezultate financiare frumoase. Într-adevăr, tentaţia e mare, dar pentru cei care preferă "rostogolirea găurii", tactica se va dovedi extrem de greşită anul viitor, când alte active toxic îşi va arăta colţii: creditele negarantate pentru microîntreprinderi şi IMM-uri si creditele pentru Prima Casa (garantate de stat in limitata a 60 mii euro).Problemele acestor tipuri de credite vor exploda în prima parte a anului viitor, pe fondul înrăutăţirii crizei mondiale. Pe fondul scăderii consumului, devalorizarii monedei naţionale şi înrăutăţirii climatului economic se vor constitui în piedici pentru toate firmele mici şi mijlocii si implicit si pentru cei ce au contactat un credit pentru locuinta. Nu trebuie să uităm că managementul acestor firme este deficitar, că eficienţa muncii este scăzută şi că, pe fondul greutăţilor şi a scumpirii finanţării, este posibil să asistăm la un faliment în masă a acestor firme. Într-un asemenea moment, toate finanţările negarantate acordate vor atârna ca o piatră de moară la gâtul băncilor care, de câţiva ani buni, şi-au făcut un slogan din creditele acordate pe genunchi. Şi, să nu uităm că la falimentul unei firme, nu numai banii acordaţi firmei devin problematici, ci şi banii acordaţi angajaţilor firmei sub formă de carduri de credit şi descoperiri de cont(de asemenea, fără garanţii). Ca o concluzie,bancile din Romania au preferat să dezvolte aici o piaţă extrem de toxică. Iar motivul pentru care au făcut-o este acecelaşi ca şi cel de peste ocean: lăcomia.