joi, 28 octombrie 2010

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE A SERVICIULUI DE DEPUNERE A DECLARAŢIILOR ON-LINE

Aceste instrucţiuni descriu etapele necesare pentru transmiterea prin Internet a declaraţiilor fiscale, conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 858/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Se pot depune în acest mod următoarele declaraţii:
    1.100 Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat 
    2.101Declaraţie privind impozitul pe profit 
    3.102Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale 
    4.103 Declaraţie privind accizele 
    5.120 Decont privind accizele 
    6.130 Decont privind impozitul la ţiţeiul din producţia internă 
    7.200 Declaraţie privind veniturile realizate 
    8.300Decont de taxă pe valoarea adăugată 
    9.301Decont special de taxă pe valoarea adăugată 
    10.390Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri 
    11.710Declaraţie rectificativă
ETAPELE PE SCURT

1. Obţineţi un certificat de semnătură electronică de la o firmă autorizată.
2. Instalaţi programul Adobe Reader 8.2.
3. Descărcaţi documentul de confirmare de pe portalul ANAF, completaţi-l (dvs. şi furnizorul certificatului) şi transmiteţi-l prin e-mail la ANAF.
4. Listaţi, semnaţi şi ştampilaţi cererea de utilizare a serviciului de depunere electronică (formularul 150).
5. Prezentaţi documentele necesare la orice unitate fiscală (împuternicirea, act identitate, formularul 150).
6. Aşteptaţi primirea pe e-mail a dreptului de utilizare a serviciului.
7. Descărcaţi formularele electronice de pe portalul ANAF.
8. Completaţi formularele de declaraţii.
9. Transmiteţi declaraţiile.
10.Examinaţi starea declaraţiilor transmise.

CERINŢE DE SISTEM
Sistemul de transmitere prin Internet a declaraţiilor fiscale funcţionează pe majoritatea calculatoarelor cu sistem de operare Windows.
Înainte de orice operaţie, vă recomandăm să creaţi un folder cu numele DECEL (declarare electronică), unde veţi salva toate fişierele necesare acestei aplicaţii.
DESPRE CERTIFICATELE DIGITALE CALIFICATE
Pentru a transmite o declaraţie fiscală prin Internet trebuie să aplicaţi o semnătură electronică, obţinută printr-un certificat digital. Conform OMEF 858/2008, certificatele digitale se obţin de la furnizorii de servicii de certificare acreditaţi în condiţiile Legii 455/2001 privind semnătura electronică. Acest certificat digital este denumit în continuare certificat digital calificat.
Cu un singur certificat puteţi semna declaraţii fiscale pentru mai mulţi contribuabili, dacă aveţi împuternicirea lor.
Dacă o firmă (de ex. de contabilitate)  care ţine evidenţele fiscale ale unor clienţi, doreşte să folosească mai mulţi angajaţi pentru semnarea electronică a declaraţiilor fiscale, atunci fiecare angajat va avea un certificat digital pe o adresă proprie de e-mail (nu adresa unică a firmei).
Pentru siguranţa transmiterii datelor, trebuie ca certificatul digital calificat deţinut de dvs. să fie confirmat de cel care vi l-a eliberat. Pentru aceasta, descărcaţi următorul document de confirmare de pe portalul ANAF, pagina Asistenţă Contribuabili, modulul Toate formularele cu explicaţii la adresa:
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/confirmare.pdf Completaţi documentul de confirmare, aplicând semnătura digitală în căsuţa Semnătură utilizator.
Completaţi documentul doar în jumătatea de sus, nu semnaţi şi în locul Autorităţii de Certificare.

La apăsarea pe butonul Validate Signature nu trebuie să apară erori. Trimiteţi acest fişier prin e-mail la firma care v-a eliberat certificatul digital. Aceasta va verifica datele din documentul dvs. şi va aplica semnătura electronică în căsuţa Semnătură autoritate de certificare, după care va înapoia pe adresa dvs. de e-mail documentul confirmat.
Cu acest document vă înregistraţi acum la ANAF, astfel: intraţi pe portalul ANAF, meniul Depunere declaraţii, modulul Înregistrare certificate calificate. Selectaţi (cu butonul Browse) documentul de confirmare, apoi îl trimiteţi apăsând butonul Transmite documentul.

Contul unic-modificari

In Monitorul Oficial, Partea I, nr. 706/22.10.2010, a fost publicat Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 2.606/2010 pentru modificarea si completarea OPANAF nr. 1.294/2007 privind impozitele, contributiile si alte sume reprezentand creante fiscale, care se platesc de contribuabili intr-un cont unic.

Actul normativ modifica Anexa nr. 1 privind nomenclatorul obligatiilor fiscale datorate la bugetul de stat, care se platesc in contul unic 20.47.01.01 „Venituri ale bugetului de stat - sume incasate pentru bugetul de stat in contul unic, in curs de distribuire”, astfel:

- „Plati anticipate, in contul impozitului pe profit anual, datorate de societati comerciale bancare, persoane juridice romane, si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine (rd. 1) si „Impozit pe profit datorat de persoane juridice romane, altele decat cele prevazute la punctul 1” (rd. 2) vor avea ca temei legal art. 13, 18 si 34 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare;

- nu se vor mai plati in contul unic 20.47.01.01 , urmatoarelor creante fiscale:
1.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor” (rd. 6),
2.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor din asociere datorat de persoane fizice” (rd. 7),
3.„Impozit pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal” (rd. 21),
4.„Taxa pe jocuri de noroc datorata lunar, pe perioada de valabilitate a licentei de exploatare a jocurilor de noroc” (rd. 26),
5.„Taxa pe jocuri de noroc regularizata periodic, in functie de realizari, datorata pentru perioada de raportare” (rd.27),
6.„Taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale” (rd. 29), „Redevente miniere” (rd.30) si „Redevente petroliere” (rd. 31).

Creantele fiscale reprezentand:
1.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor”,
2.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor din asociere datorat de persoane fizice romane, altele decat cele de la pct. 1”,
3.„Taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale”,
4.„Redevente miniere”,
5.„Redevente petroliere”,
6.„Impozit pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal retinut de notarii publici, aferent operatiunilor translative ale dreptului de proprietate incheiate pana la data de 13 mai 2010 inclusiv”

care s-au declarat si nu au fost platite pana la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, respectiv 22 octombrie 2010, se vor achita in contul 20.47.01.01 - Sume incasate pentru bugetul de stat in contul unic, in curs de distribuire.

Creantele fiscale reprezentand:
1.„Taxa pe jocuri de noroc datorata lunar, pe perioada de valabilitate a licentei de exploatare a jocurilor de noroc",
2.„Taxa anuala de autorizare a jocurilor de noroc, regularizata periodic, in functie de realizari" care s-au declarat si nu au fost platite pana la data intrarii in vigoare a ordinului, respectiv 22 octombrie 2010, se vor achita in contul 20.16.01.01.02 - „Taxe pentru jocurile de noroc platite in contul unic”.
Atentie,
Incepand cu 22 octombrie 2010, aceste creante se vor achita la bugetul de stat, in urmatoarele conturi:

- 20.16.01.01.03 - "Regularizari periodice ale taxei anuale de autorizare a jocurilor de noroc", creantele fiscale reprezentand taxa anuala de autorizare a jocurilor de noroc, regularizata periodic, in functie de realizari;

- 20.16.01.04 - "Taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale", creantele fiscale reprezentand taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale;

- 20.30.01.05.01 - "Redevente miniere", creantele fiscale reprezentand redevente miniere;

- 20.30.01.05.02 - "Redevente petroliere" , creantele fiscale reprezentand redevente petroliere;

- 20.03.01.18 - "Impozit pe venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal", creantele fiscale reprezentand impozit pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal retinut de notarii publici, aferent operatiunilor translative ale dreptului de proprietate incheiate incepand cu data de 14 mai 2010.

La Anexa nr. 2, nomenclatorul obligatiilor fiscale datorate bugetelor asigurarilor sociale si fondurilor speciale, care se platesc in contul unic 55.02 „Disponibil al bugetelor asigurarilor sociale si fondurilor speciale, in curs de distribuire” s-au introdus:

- "Contributia individuala de asigurari sociale datorata de persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala" - (rd. 27),

- "Contributia individuala de asigurari pentru somaj datorata de persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala" - (rd. 28), care au ca temei legal art. III din OUG nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si alte masuri financiar-fiscale, cu modificarile ulterioare.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

2 cuvinte...

Foaie verde de Rarau, noi o ducem din ce in ce mai bine!Pare a fi lozinca de astazi.Cum a lovit criza financiara de pe alte meleaguri Romania si cum a bulversat economia noastra?Cum?Cum se face ca economia Romaniei care a fost comprimata de privatizarile numai de dragul terenului si a valorificarii la fier vechi a utilajelor a "cazut" in pacatul crizei?Cand PIB-ul Romaniei era de cca 130 miliare de euro,Statul s-a vazut pe "cai mari" si si-a angajat personal de la 900.000 la 1.300.000,a demarat tot felul de proiecte mai mult sau mai putin costisitoare si necesare.S-a indatorat peste masura in ideea celor 8% de crestere economica(cca 8-9 miliare de euro) ce urmau sa "vina" ani multi.Marirea de salarii din "pix" fara sa avem ca baza productia si productivitatea,majorarea pensiilor (care era necesara)datorata si majorarilor de preturi venite pe urma majorarilor de salarii, pe o piata neconcurentiala,cresterea exagerata a asistentei sociale pentru culegerea de voturi a dus previzibil la  deficit bugetar nesustenabil.Intrarea in Comunitate a insemnat "valuri de marfuri" cu plata pe "mai tarziu".Creditul numai cu buletinul a facut cariera.Cand investitorii in constuctii sau in industrie,speriati de criza financiara si-au luat bagajele si capitalul, iar cei ce "capsunau" prin strainatate au venit inapoi,adio venituri la buget.A mai dat si Pogea o lovitura prin "impozit minim" si celor ce faceau o mica afacere si care  nu aduceau venit la stat ,dar, macar se autointretineau ,ba chiar,nevoiti fiind,mai contribuiau la buget cu impozite si contributii de la "salariatul" ce-l avea (deoarece erau "micro").120.000 de "societati" au disparut si  cca 50.000 de "salariati"  au intrat in...somaj.Astfel,daca luam in considereare membrii familiilor lor, 400.000 -500.000 de persoane au ramas fara venituri devenind asistati sociali,incapabili sa-si plateasca intretinerea la bloc.A descurajat pe multi care mai aveau cate o intiativa de a iesi din somaj sau din salariul lor mizerabil.De la 01.10.2010 aceast "impozit minim" a disparut dar a ramas trauma ce greu se va vindeca.Din 2012 o sa fim nevoiti sa platim impozitul  pe profit (care nu l-am realizat inca si nici nu stim daca i-l vom mai realiza)  in "avans",adica forfetar pe baza cifrei de afaceri din 2011si a impozitului pe profit aferent,de parca economia Romaniei o sa merga "duduind".

miercuri, 20 octombrie 2010

Inflatie?

Ceva nu se "leaga".Inflatia este determinata de MONEDA si apare ca urmare a unei mase monetare in circulatie
foarte MARE prin emisiune exagerata de bancnote.Pai noi suntem in criza de LICHIDITATI !.Adica exact invers inflatiei.Cu alte cuvinte avem o "foame" de bani care se procura de la banci prin credite foarte scumpe(dobanda) si foarte greu.Normal este ca masa monetara sa fie in deficit in acest caz si sa avem o deflatie si nu cum vorbesc altii o inflatie. Este adevarat ca unii actioneaza anapoda si maresc preturile tocmai acum cand este o seceta de bani.Ce inseamna asta?Ca economia noastra NU este o economie sanatoasa iar "actorii" sunt de-a dreptul "dusi cu pluta".Marirea preturilor asa degeaba...ca "ne-a venit" sau determinate chiar de statul roman prin foamea de bani, marind preturile controlate de el(energie,transport,etc) sau prin impozite, nu face altceva decat sa scada masa monetara si sa mareasca "costul vietii",adica sa scada PUTEREA DE CUMPARARE.
Marirea preturilor pe "seceta" asta este un nonsens...ar trebui ca BNR sa treaca la tiparnita de bani si sa-i ofere aproape gratis pe "piata",marind masa monetara ! . SALARIUL trebuie sa CREASCA ca sa avem CUM sa cumparam la asemenea preturi.Asa poate sa apara INFLATIA !.Altfel...nu este altceva decat un mod de a ne baga "mana in buzunar",lasandu-ne fara economiile noastre,adica jaf legal.Daca la acest "jaf' " ii dam denumirea de "inflatie"...e ca si cum la "tichia de margaritar" ii spunem "peruca".

luni, 18 octombrie 2010

Depunerea declaratiilor anuale de impozit-2010

Depunerea declaratiilor anuale de impozit pe profit pentru anul 2010

1.Contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 februarie închiderea exercitiului financiar anterior

25 februarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie -30septembrie 2010
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 octombrie -31decembrie 2010
Atentie:contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 februarie închiderea exercitiului financiar anterior nu mai depun pentru impozitul pe profit declaratia 100 privind obligatiile de plata la bugetul de stat aferenta trimestrului IV.
_______________________________________________

2.Contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 aprilie închiderea exercitiului financiar anterior
Contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 aprilie închiderea exercitiului financiar anterior declara si platesc pentru ultimul trimestru o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III al aceluiasi an fiscal.
25 ianuarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 100 privind obligatiile de plata la bugetul de stat aferenta trim. IV
25 februarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie -30septembrie 2010

25 aprilie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 octombrie -31decembrie 2010

________________________________________________________________
Pierderea fiscala înregistrata în cele doua perioade aferente anului 2010 se recupereaza potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal, fiecare perioada fiind considerata an fiscal în sensul perioadei de 5 ani, respectiv 7 ani
_______________________________________________________________
Metodologie de calcul
1.Perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2010 : contribuabilii vor determina impozitul pe profit aferent acestei perioade si vor efectua comparatia cu impozitul minim anual prevazut la art. 18 alin. (3) recalculat corespunzator pentru perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2010 prin împartirea impozitului
minim anual la 12 si înmultirea cu 9, stabilind impozitul datorat.

-25 februarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie -30septembrie 2010


2.Perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2010 : contribuabilii vor determina impozitul pe profit aferent acestei perioade.

25 ianuarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 100 privind obligatiile de plata la bugetul de stat aferenta trim. IV-o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III.

duminică, 17 octombrie 2010

Certificatul de atestare fiscală

Certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice cuprinde trei secţiuni, respectiv: secţiunea A „Obligaţii de plată”, secţiunea B „Alte menţiuni”, secţiunea C „Informaţii pentru verificarea eligibilităţii persoanelor juridice pentru accesarea fondurilor externe nerambursabile”.

Secţiunea A cuprinde obligaţiile de plată restante pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuţie şi alte venituri bugetare şi obligaţii fiscale accesorii.

Prin obligaţii de plată restante se înţelege obligaţiile de plată exigibile existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă, şi neachitate până la data eliberării certificatului de atestare fiscală.

Certificatele de atestare fiscală pentru persoane juridice eliberate în primele 5 zile lucrătoare ale lunii menţionează creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţă şi neachitate până la data eliberării certificatului de atestare fiscală.

Secţiunea B cuprinde menţiuni privind:
- actul prin care s-au acordat înlesniri la plată, după caz, precum şi cuantumul sumelor ce fac obiectul acestora;
- planul de reorganizare judiciară aprobat de către judecătorul sindic, precum şi cuantumul obligaţiilor cu termene de plată viitoare stabilite prin acest plan de reorganizare judiciară;
- cerere de restituire şi/sau compensare în curs de soluţionare şi cuantumul sumelor ce fac obiectul acesteia;
- decontul de TVA cu sume negative şi opţiune de rambursare, precum şi cuantumul sumelor ce fac obiectul acestuia;
- cereri de compensare atipice, precum şi cuantumul sumelor ce au făcut obiectul acestora;
- alte menţiuni.

La secţiunea C se vor menţiona diferenţa dintre obligaţiile de plată cuprinse la secţiunea A şi sumele menţionate la secţiunea B şi totalul obligaţiilor bugetare de plată în ultimele 12 luni.
Atenţie! Informaţiile din secţiunea C se vor completa doar dacă solicitantul certificatului de atestare fiscală menţionează expres acest lucru în cererea sa.

Nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice sumele reprezentând creanţe fiscale stabilite prin acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condiţiile art. 14-15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi sumele reprezentând amenzi contravenţionale pentru care s-au formulat plângeri în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Important! Certificatul de atestare fiscală se utilizează şi în cazul entităţilor fără personalitate juridică prevăzute la art. 72 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


Baza legală: Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 673/2009 pentru modificarea Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 752/2006 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice şi fizice, a certificatului de obligaţii bugetare, precum şi a modelului şi conţinutului acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355/27.05.2009.

joi, 14 octombrie 2010

Despre impozitul pe profit.

Pentru a se calcula impozitul pe profit se urmeaza 3 pasi:
(nota: NU intra in discutie impozitul minim pe profit)
1.Dpvd al contablitatii:
calcul de la 01.01 la data stabilirii impozitului pe profit.
[(sold 121 +ch.nedeductibile - venituri neimpozabile)-pierderile fiscale anii anteriori]*16%= suma impozitului pe profit
se storneaza operatiunile contabile anterioare 691-441 in rosu
se operaza nota contabila cu suma impozitului pe profit la data calculului.
__________________________________________
2.Dpvd al declaratiei 100 la ANAF

calcul de la 01.01 la data stabilirii impozitului pe profit.
[(sold 121 +ch.nedeductibile - venituri neimpozabile)-pierderile fiscale anii anteriori]*16%= suma impozitului pe profit 
Din suma impozitului pe profit rezultat se SCAD cele declarate anterior in anul fiscal actual.
Ce rezulta ca diferenta (pozitiva) se declara la ANAF
___________________________________________
3.Dpvd al datoriei de plata
calcul de la 01.01 la data stabilirii impozitului pe profit.
[(sold 121 +ch.nedeductibile - venituri neimpozabile)-pierderile fiscale anii anteriori]*16%= suma impozitului pe profit 
din suma impozitului pe profit calculata se SCAD platile efectuate la ANAF numai cele ce privesc 
stingerea obligatiei de plata in anul fiscal actual,se scade si eventual soldul initial debitor al ct.441(sume achitate in plus)
Ce rezulta reprezinta suma de bani ce se plateste in contul datoriei privind impozitul pe profit.
____________________________________________
Exemple:
1.Dpvd al contablitatii:
sold debitor(pierdere) ct.121 la trim.III anul N=1630lei
pierderi anul N-1= 200lei
ch.nedeductibile(amenzi,penalitati,ch.cu imp pe profit)=3000lei+690lei
ven.neimpozabile = 500lei
calcul: -1630lei+3690lei-500lei = 1560lei-200lei=1360lei*16/100=217.60lei
storno rd ct691=690lei
691-441=690lei(rosu)
691-441=217.60lei
_____________________________________
2.Dpvd al declaratiei 100 la ANAF
sold debitor(pierdere) ct.121 la trim.III anul N=1630lei
pierderi anul N-1= 200lei
ch.nedeductibile(amenzi,penalitati,ch.cu imp pe profit)=3000lei+690lei
ven.neimpozabile = 500lei
calcul: -1630lei+3690lei-500lei = 1560lei-200lei=1360lei*16/100=217.60lei
declarat trim I = 90lei
declarat tim II=70lei
calcul: 218lei-90lei-70lei= 58lei
se declara in trim III = 58lei la ANAF,decl.100
__________________________________________
3.Dpvd al datoriei de plata
sold debitor(pierdere) ct.121 la trim.III anul N=1630lei
pierderi anul N-1= 200lei
ch.nedeductibile(amenzi,penalitati,ch.cu imp pe profit)=3000lei+690lei
ven.neimpozabile = 500lei
calcul: -1630lei+3690lei-500lei = 1560lei-200lei=1360lei*16/100=217.60lei
achitat trim I = 90lei
achitat tri.II =0lei
calcul: 218lei-90lei-0lei= 128lei
Se achita ptr.trim III suma de 128 lei

vineri, 8 octombrie 2010

Ordinul nr. 2.374 din 30 septembrie 2010

Monitorul Oficial nr. 679/2010: Ordinul nr. 2.374 din 30 septembrie 2010 al ministrului Finantelor Publice (Ordinul MFP nr. 2.374/2010) privind stabilirea termenului de declarare si de plata pentru sumele rezultate din ajustarea taxei pe valoarea adaugata, in situatia in care beneficiarul transferului de active nu este persoana inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata.

Publicat in Monitorul Oficial nr. 679 din 07 septembrie 2010 (M.Of. 679/2010).

In temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 128 alin. (4) si (7), art. 148, 149 si 161 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 81 alin. (2) si art. 111 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul finantelor publice emite urmatorul ordin:

Art. 1. - (1) Persoanele impozabile, beneficiare ale transferului de active prevazut la art. 128 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumit in continuare Codul fiscal, care nu sunt inregistrate in scopuri de taxa pe valoarea adaugata conform art. 153 din Codul fiscal si nu se vor inregistra in scopuri de taxa pe valoarea adaugata ca urmare a transferului, au obligatia depunerii unei declaratii privind sumele rezultate din ajustarea taxei pe valoarea adaugata, in situatia in care beneficiarul transferului de active nu este persoana inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata.

(2) Declaratiile prevazute la alin. (1) se depun pana la data de 25, inclusiv, a lunii urmatoare lunii in care are loc transferul de active.

Art. 2. - Persoanele prevazute la art. 1 au obligatia platii sumelor rezultate ca urmare a ajustarii taxei pe valoarea adaugata conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din Codul fiscal, dupa caz, pana la data de 25, inclusiv, a lunii urmatoare lunii in care are loc transferul de active.

Art. 3 - Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu
Bucuresti, 30 septembrie 2010.

Nr. 2.374.

_________________________________________________________


Una din implicatiile fiscale putin cunoscuta inca in Romania o reprezinta transferul de active in cadrul unui transfer de afacere. Incepand cu 1 ianuarie 2007, legislatia de TVA din Romania mentioneaza ca transferul total sau partial de active in cadrul unei fuziuni, divizari, vanzari de active sau aport in natura la capitalul social al unei societati nu are implicatii de TVA, daca se poate califica drept transfer de afacere

Scopul pentru care s-a implementat aceasta prevedere, il reprezinta faptul ca intr-o vanzare de active cu valoare foarte mare, cumparatorul ar fi fost obligat sa faca un efort considerabil cu finantarea TVA platita vanzatorului chiar daca aceasta TVA ar fi in final recuperata de la stat. Prin urmare, obtinerea certitudinii ca o tranzactie se califica drept un transfer total sau partial de afacere fara implicatii de TVA reprezinta o oportunitate de economisire si un important avantaj de flux de numerar.

Cand vorbim de un transfer total de active de la o companie la alta este poate mai usor sa argumentam ca acel transfer se califica drept un transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA.

Lucrurile devin insa mai complicate atunci cand cedentul transfera o parte din activele sale primitorului, intrucat nu orice transfer al dreptului de proprietate asupra unor active se poate califica drept transfer al unei parti de afacere din punct de vedere al TVA.

Astfel, legislatia de TVA din Romania defineste transferul partial de active ca fiind transferul tuturor activelor investite intr-o ramura a activitatii economice, ce constituie din punct de vedere tehnic o structura independenta capabila sa efectueze activitati economice separate. Din pacate, legislatia de TVA din Romania nu ofera informatii suplimentare.

Pe de alta parte, jurisprudenta europeana ne ofera mai multe detalii cu privire la ce operatiuni
s-ar putea califica drept transfer de afacere. Astfel, pentru a putea sustine ca o tranzactie se califica drept transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA, cunostinele si resursele trebuie transferate in asa fel incat activitatea economica transferata sa poata fi continuata de catre primitorul activelor. Astfel, conceptul de transfer de active se refera la o multitudine de resurse tangibile si intangibile care faciliteaza dezvoltarea unei activitati economice care urmareste un obiectiv precis.

 Insa, dificultatea stabilirii tratamentului corect vine din particularitatile fiecarei activitati economice in parte.

Astfel,in functie de natura activitatii economice transferate, nu este intotdeauna necesar ca stocurile sau angajatii specializati in acel domeniu sa se transfere daca, per ansamblu, activitatea poate fi in continuare dezvoltata. De asemenea, tot jurisprudenta europeana mentioneaza ca trebuie sa se continue acelasi tip de activitate transferata, nefiind relevant daca primitorul activelor este specializat sau nu in dezvoltarea acelei activitati.

In plus, este necesar ca activitatea economica transferata sa poata functiona independent. Acest lucru presupune de fapt, sa nu existe riscul incetarii activitatii transferate. Astfel, portofoliul de clienti si uneori de furnizori trebuie sa se transfere impreuna cu celelalte resurse tangibile si intangibile pentru a putea sustine ca se realizeaza un transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA. Totusi, toate aceste circumstante sunt doar simplii factori care trebuie analizati avand in vedere particularitatiile fiecarei afaceri in parte. Ceea ce pentru un producator de echipamente reprezinta resurse indispensabile, pentru o firma de consultanta acestea pot fi irelevante. Daca in primul caz, echipamentele si liniile de productie, stocurile si clientii sunt cele mai importante elemente ce trebuie transferate pentru a vorbi de un transfer de afacere in afara sferei de aplicare a TVA, in cazul unei firmei de consultanta, cele mai importante resurse ce trebuie transferate sunt oamenii si expertiza dezvoltata fara de care, activitatea economica nu ar mai putea fi continuata. Un transfer de resurse, chiar daca este total, nu va fi niciodata calificat drept transfer al unei afaceri atata timp cat nu exista o activitate economica initiata deja sau daca nu se manisfesta intentia clara de a desfasura o activitate economica.

Mai mult, in cazul in care, primitorul activelor nu intentioneaza sa continue activitatea ci o lichideaza imediat sau vinde activele primite, tranzactia va fi o simpla livrare de bunuri supusa TVA. Daca transferul se considera in mod eronat drept un transfer de afacere fara TVA, fara a putea sustine cu elemente palpabile tranzactia in sine, exista riscul ca autoritatile fiscale sa considere ca cedentul ar fi trebuit sa aplice TVA la valoarea tranzactiei si prin urmare acesta va avea obligatia sa plateasca TVA aferenta catre stat, in conditiile in care primitorul activelor poate refuza sa ii plateasca aceasta suma. Pe de alta parte, daca tranzactia se considera in mod eronat drept o vanzare normala de bunuri pentru care se aplica TVA, primitorul activelor poate intampina dificultati in ceea ce priveste recuperarea TVA deductibila platita cedentului de la bugetul statului.

Cedentul trebuie sa plateasca catre bugetul statului TVA aferenta tranzactiei si poate suporta riscul de a fi nevoit sa returneze aceeasi suma si primitorului activelor care poate contesta tratamentul fiscal aplicat de cedent. Astfel, incheierea unui contract bine documentat poate sprijinii determinarea naturii operatiunii de transfer de afacere si evitarea unor neclaritati.

In concluzie, prevederile fiscale referitoare la transferul de active in afara sferei de aplicare a TVA au in fapt natura unei facilitati fiscale pentru companiile romanesti mici si mijlocii de pe piata. Astfel, unul din obiectivele acestei prevederi ar fi imbunatatirea fluxului de numerar al companiilor implicate in astfel de tranzactii si de asemenea, evitarea necesitatii separarii valorilor pentru fiecare activ in parte care pot avea de asemenea un tratament de TVA diferit si care s-au vandut ca un intreg.

Conceptul de transfer de active in sensul TVA trebuie interpretat ca o cesiune a unei ACTIVITATI sau a unei PARTI INDEPENDENTE a unei ACTIVITATI economice (NU se include aici transferul unui singur activ cum ar fi: un utilaj, un teren, un autoturism, un stoc de produse etc).

In vederea incadrarii unei operatiuni ca transfer de active din perspectiva TVA se impune o analiza de la caz la caz a tuturor circumstantelor in care a avut loc operatiunea.

In cazului transferului de active nu se intocmeste factura ci un “document de transfer de active” in conformitate cu art 155^1 alin. 10 din Codul Fiscal “Alte documente”. Acest document trebuie sa contina urmatoarele informatii:
- nr. de ordine secvential si data intocmirii documentului;
- data transferului;
- denumirea, adresa, C.I.F. al ambelor parti;
- descrierea exacta a operatiunii;
- valoarea transferului.

IAS/IFRS/SIC/IFRIC

Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind:

IAS (International Accounting Standards) au fost emise între 1973 și 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC).
(în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS).
IAS
Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de 2001
IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare
IAS 2 Stocuri
IAS 7 Situațiile fluxurilor de trezorerie
IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori
IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilanțului
IAS 11 Contracte de construcție
IAS 12 Impozitul pe profit
IAS 16 Imobilizări corporale
IAS 17 Contracte de leasing
IAS 18 Venituri
IAS 19 Beneficiile angajaților
IAS 20 Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală
IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar
IAS 23 Costurile îndatorării
IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate
IAS 26 Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii
IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale
IAS 28 Investiții în entitățile asociate
IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IAS 31 Interese în asocierile în participație
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare
IAS 33 Rezultatul pe acțiune
IAS 34 Raportarea financiară interimară
IAS 36 Deprecierea activelor
IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente
IAS 38 Imobilizări necorporale
IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, cu excepția anumitor dispoziții legate de contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor
IAS 40 Investiții imobiliare
IAS 41 Agricultura

SIC
Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de 2001
SIC-7: Introducerea monedei euro
SIC-10 Asistența guvernamentală – Fără relații specifice cu activitățile de exploatare
SIC-12 Consolidare – Entități cu scop special
SIC-13 Entități controlate în comun – Contribuții nemonetare ale asociaților
SIC-15 Contracte de leasing operațional – Stimulente
SIC-21 Impozitul pe profit – Recuperarea activelor neamortizabile reevaluate
SIC-25 Impozitul pe profit – Modificări ale statutului fiscal al unei entități sau al acționarilor săi
SIC-27 Evaluarea fondului economic al tranzacțiilor care implică forma legală a unui contract de leasing
SIC-29 Acorduri de concesiune a serviciilor – Prezentări de informații
SIC-31 Venituri – Tranzacții barter care presupun servicii de publicitate
SIC-32 Imobilizări necorporale – Costuri asociate creării de site-uri web

In prezent
___________________________________________
În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă  denumirea de IFRS.
IFRS
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după 2001
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS).

IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni
IFRS 3 Combinări de întreprinderi
IFRS 4 Contracte de asigurare
IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte
IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale
IFRS 7 Instrumente financiare: informaţii de furnizat
IFRS 8 Segmente operaţionale

IFRIC



Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) — emise după 2001

IFRIC 1 Modificări ale datoriilor existente din dezafectare, reconstituire și de natură similară
IFRIC 2 Acțiunile membrilor în entități de tip cooperatist și instrumente similare
IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conține un contract de leasing
IFRIC 5 Drepturi la interese din fonduri de dezafectare, de reconstituire și de reabilitare a mediului
IFRIC 6 Datorii care decurg din participarea pe o piață specifică – Deșeuri ale echipamentelor electrice și electronice
IFRIC 7 Aplicarea metodei retratării conform IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IFRIC 8 Domeniul de aplicare a IFRS 2
IFRIC 9 Reevaluarea instrumentelor derivate încorporate
IFRIC 10 Raportarea financiară interimară și deprecierea
IFRIC 11 IFRS 2 – Tranzacții cu grupul și cu acțiuni de trezorerie


____________________________________________
Toate societățile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS.

Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE, standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC), care este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre și este consiliat de un grup de experți denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG).

Două secțiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare nu au fost aprobate de ARC și, în această privință, standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB.
_____________________________________
Interpretări ale IAS şi IFRS sunt dezvoltate de către Comitetul pentru Interpretări IFRS.
Comitetul pentru Interpretare înlocuieşte fostul Comitet Permanent pentru Interpretări (SIC) în martie 2002. Misiunea Comitetului este "să interpreteze aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (IAS) şi Standardele Internaţionale de Raportare (IFRS) şi să furnizeze orientări în timp util cu privire la aspectele de raportare financiară care nu sunt abordate în IAS şi IFRS, în contextul Cadrului IASB, şi îşi asumă alte sarcini la cererea de IASB ".

joi, 7 octombrie 2010

Tertii-generalitati

Contabilitatea terţilor
- Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entităţile afiliate şi cele legate prin interese de participare, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
- În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri şi produse, serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.
Datoriile
Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la care, până la finele lunii, nu s-au primit facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (contul "Furnizori - facturi nesosite"), pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.
Creanţele
Creanţele faţă de clienţii pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (contul "Clienţi - facturi de întocmit"), pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
În baza contabilităţii de angajamente, entităţile trebuie să evidenţieze în contabilitate toate veniturile şi cheltuielile, respectiv creanţele şi datoriile rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale.
În conturile de furnizori şi clienţi se evidenţiază distinct datoriile, respectiv creanţele din penalităţi stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte întrerupte înainte de termen şi alte elemente de natură similară.
Avansurile
- Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.
- În conturile de terţi se înregistrează distinct operaţiunile de scontare, forfetare şi alte operaţiuni, efectuate cu instituţii de credit.
Scontul comercial
Scontul comercial - reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de comerţ (cambie, bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului creanţei, valoarea efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fără a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.
Forfetarea
Forfetarea - reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător anterior, a unor creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii, contra unei taxe forfetare.
Efectele comerciale
- Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.
Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara bilanţului (contul "Efecte scontate neajunse la scadenţă") şi se menţionează în notele explicative.
- Creanţele şi datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacţiilor entităţii, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât şi în valută, cu respectarea prevederilor pct. din prezentele reglementări.
Document justificativ
În conformitate cu prevederile  din Legea contabilităţii , republicată, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este probată de orice document în care se consemnează aceasta.

În cazul bunurilor achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a mărfii, urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de la data recepţiei bunurilor.
- În înţelesul prezentelor reglementări, o tranzacţie în valută este o tranzacţie care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda naţională (leu), inclusiv tranzacţiile rezultate atunci când o entitate:
a) cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preţ este exprimat în valută;
b) împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sau
c) achiziţionează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii exprimate în valută.
Cursul de schimb valutar
Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.
Diferenţa de curs valutar este diferenţa ce rezultă din conversia unui anumit număr de unităţi ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.
În vederea aplicării regulilor privind contabilizarea operaţiunilor în valută, creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută.
O tranzacţie în valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.
Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din data subscrierii.
Diferenţele de curs valutar
Diferenţele de curs valutar între cursul de la data subscrierii şi cursul de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
În cazul datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se înregistrează la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data acordării finanţării. În situaţia în care data acordării finanţării este zi nebancară, la calculul diferenţelor de curs valutar aferente se va avea în vedere cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară anterioară acesteia
Prevederile prezentului alineat se aplică şi în cazul datoriilor de leasing financiar în lei, cu decontare în funcţie de cursul unei valute
Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar.
Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acea lună. Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.
Diferenţele de valoare care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare. Atunci când creanţa sau datoria este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă rezultată este recunoscută în acea lună.
Atunci când creanţa sau datoria este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărei luni.
Prevederile prezentului punct se aplică şi pentru activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, şi care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, inclusă în situaţiile financiare ale persoanei juridice române.
- La finele fiecărei luni, creanţele şi datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
Prevederile de mai sus se aplică şi creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute. În acest caz, diferenţele înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz.
Prescrieri
- La scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entităţile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora.
Contabilitatea furnizorilor şi clienţilor
- Contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.
În cadrul conturilor de furnizori şi clienţi, se grupează distinct datoriile şi creanţele rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate.
Returnari
În cazul mărfurilor returnate de clienţi se corectează înregistrările contabile efectuate cu ocazia vânzării mărfurilor. Ca urmare, se corectează conturile "Clienţi", "Venituri din vânzarea mărfurilor", "Cheltuieli privind mărfurile" şi "Mărfuri". Tratamentul TVA în aceste situaţii este cel prevăzut de legislaţia în domeniu.
Creanţele incerte
- Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate (contul "Clienţi incerţi sau în litigiu" sau în conturi analitice ale conturilor de creanţe, pentru alte creanţe decât clienţii).
În scopul prezentării în situaţiile financiare anuale, creanţele se evaluează la valoarea probabilă de încasat.
Atunci când se estimează că o creanţă nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.
Cesionarea
- În cazul cesionării unei creanţe, diferenţa dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de achitat cedentului reprezintă venit la data constatării drepturilor şi obligaţiilor, potrivit clauzelor contractuale.
Contabilitatea decontărilor cu personalul 
- Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, primele reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.
În vederea înregistrării primelor reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, o entitate recunoaşte ca provizion costul previzionat al acestora atunci şi numai atunci când:
a) entitatea are o obligaţie legală sau implicită de a face astfel de plăţi ca rezultat al evenimentelor anterioare; şi
b) poate fi făcută o estimare certă a obligaţiei.
Obligatie curenta
O obligaţie curentă există atunci, şi numai atunci, când entitatea nu are o altă alternativă realistă decât să efectueze aceste plăţi.
În situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se propun prime reprezentând participarea personalului la profit, contravaloarea acestora se reflectă sub formă de provizion, cheltuiala rezultând din serviciul angajatului. Provizionul urmează a fi reluat în exerciţiul financiar în care se acordă aceste prime.
- În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimente antidot etc.), precum şi alte drepturi acordate potrivit legii.
Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.
- Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
- Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul entităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.
- Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale entităţii (sau alte instrumente de capitaluri proprii), acordate angajaţilor sunt înregistrate distinct (contul "Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii"), în contrapartida conturilor de capitaluri proprii (de exemplu, contul "Alte rezerve", analitic distinct), la valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii. Recunoaşterea cheltuielilor aferente muncii prestate de angajaţi are loc în momentul prestării acesteia.
Data acordării beneficiilor reprezintă data la care entitatea şi angajaţii beneficiari ai respectivelor instrumente înţeleg şi acceptă termenii şi condiţiile tranzacţiei, cu menţiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară (de exemplu, de către acţionari), data acordării beneficiilor este data la care este obţinută respectiva aprobare.

Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în drepturi imediat, la data acordării beneficiilor, angajaţilor nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată de servicii înainte de a avea dreptul necondiţionat asupra respectivelor instrumente de capitaluri proprii şi, în absenţa unei dovezi privind contrariul, entitatea va considera că serviciile prestate în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite. În acest caz, cheltuielile aferente se înregistrează integral, la momentul respectiv, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.
Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în drepturi numai după îndeplinirea de către angajaţi a unei perioade specificate de servicii, cheltuielile aferente sunt înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe parcursul perioadei pentru satisfacerea condiţiilor de intrare în drepturi, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii. Suma înregistrată drept cheltuieli va avea în vedere estimarea numărului de instrumente de capitaluri proprii care vor intra în drepturi, iar această estimare trebuie revizuită dacă informaţiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de capitaluri proprii preconizate a intra în drepturi este diferit faţă de estimările precedente, astfel încât, la data intrării în drepturi, estimarea respectivă să fie egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care intră în drepturi.
Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale
- Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale. Aici se cuprinde şi contribuţia unităţii la schemele de pensii facultative şi la primele de asigurare voluntară de sănătate.
Bugetul statului şi fondurile speciale
- În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, subvenţiile de primit, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
- Impozitul pe profit/venit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.
Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanţă.
Plăţile anticipate în contul impozitului pe profit, determinate potrivit legii, se reflectă distinct în contabilitate (contul "Impozitul pe profit").
- Taxa pe valoarea adăugată pentru achiziţiile din România şi pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate în România se determină şi se înregistrează în contabilitate potrivit legii.
- Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.
- La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Reflectarea în contabilitate a accizelor şi fondurilor speciale incluse în preţuri sau tarife se face pe seama conturilor corespunzătoare de datorii, fără a tranzita prin conturile de venituri şi cheltuieli.
- Subvenţiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
Atunci când datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări finanţate din subvenţii sunt achitate direct de către autorităţile care gestionează fondurile, din sumele reprezentând acele subvenţii, fără ca aceste sume să tranziteze conturile entităţii, în contabilitate se reflectă atât datoria în valută, cât şi creanţa din subvenţii corespunzătoare.
Dacă la sfârşitul lunii sau perioadei de raportare, conturile de datorii faţă de furnizori şi creanţe din subvenţii în valută prezintă sold, acestea se evaluează, astfel încât veniturile şi cheltuielile financiare aferente să nu influenţeze rezultatul acelei luni, respectiv perioade.
În toate cazurile se va urmări ca modul de contabilizare a operaţiunilor să respecte clauzele cuprinse în contractele încheiate şi legislaţia în vigoare.
În cazul achiziţiilor în valută, finanţate din sume nerambursabile, decontate de operatorii economici, în calitate de beneficiari ai acestor fonduri, diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează cu instituţia finanţatoare dacă există clauze în acest sens, cuprinse în contractele încheiate, sau prevederi în actele normative aplicabile. Diferenţele respective se înregistrează în conturi de debitori diverşi sau creditori diverşi, în relaţie cu alte venituri financiare, respectiv alte cheltuieli financiare, după caz.
Prevederile  se aplică şi în cazul datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute.
Contabilitatea decontărilor între entităţi
- Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului şi cu acţionarii/asociaţii, cuprinde operaţiunile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare, cât şi a celei creditoare, precum şi decontările între acţionari/asociaţi şi entitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu acţionarii/asociaţii şi, de asemenea, conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie.
- Dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni, propuse sau declarate după data bilanţului, precum şi celelalte repartizări similare efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului. În acest sens, sumele reprezentând dividende, respectiv, vărsăminte la buget vor fi reflectate în conformitate cu prevederile legale.
Cota-parte din profit ce se plăteşte, potrivit legii, fiecărui asociat constituie dividend.
- Sumele depuse sau lăsate temporar de către acţionari/asociaţi la dispoziţia entităţii, precum şi dobânzile aferente, calculate în condiţiile legii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
Debitori/creditori diverşi
- Creanţele/datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu, clienţii şi furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverşi.
Cheltuieli în avans
- Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în exerciţiul financiar curent, dar care privesc exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans sau venituri în avans, după caz.
În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: chirii, abonamente, asigurări şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare.
În contul "Cheltuieli în avans" se înregistrează, de asemenea, achiziţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, efectuate în cursul perioadei curente, dar care sunt aferente unei perioade ulterioare, urmând a se recunoaşte drept cheltuieli ale perioadelor viitoare în care urmează a se utiliza.
Decontări din operaţii în curs de clarificare
- Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul "Decontări din operaţii în curs de clarificare". Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.
- Pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului financiar, se reflectă ajustări pentru depreciere.
Contabilitatea angajamentelor şi altor elemente extrabilanţiere
- Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi datoriile entităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi de ordine şi evidenţă.
În această categorie se cuprind: angajamente (giruri, garanţii, cauţiuni) acordate sau primite în relaţiile cu terţii; imobilizări corporale luate cu chirie; valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie; debitori scoţi din activ, urmăriţi în continuare; stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă; redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate; efecte scontate neajunse la scadenţă; bunuri publice primite în administrare, concesiune şi cu chirie de către regii autonome, societăţi/companii naţionale, societăţi comerciale; dobânzi aferente contractelor de leasing financiar, neajunse la scadenţă; certificate de emisii de gaze cu efect de seră primite, care nu au stabilită o valoare şi, prin urmare, nu pot fi recunoscute în conturi bilanţiere, precum şi alte valori.
Active contingente
În notele explicative la situaţiile financiare anuale trebuie prezentate informaţii referitoare la elementele înregistrate în conturi în afara bilanţului.
- În cadrul elementelor extrabilanţiere sunt cuprinse şi activele contingente (contul "Active contingente"), respectiv datoriile contingente (contul "Datorii contingente").
Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanţă ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanţă (de ex. o despăgubire), în care este implicată entitatea şi al cărui rezultat este incert.
Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate. Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanţiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariţia unor intrări de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece ele nu sunt certe iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.
În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent şi trebuie procedat la recunoaşterea lui în bilanţ.
Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă este doar probabilă o creştere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta în notele explicative activul contingent.
O datorie contingentă este:
a) o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau
b) o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece:
- nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau
- valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
O entitate nu va recunoaşte în bilanţ o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele explicative.
În situaţia în care o entitate are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă.
Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.
Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
a) provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi
b) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
- obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau
- obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).




Active circulante-generalitati

Recunoaşterea activelor circulante
(1) Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
a) se aşteptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
c) se aşteptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.

Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.
(2) Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.

(3) Echivalentele de numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
  Categoria activelor circulante  cuprind:
a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
b) creanţe;
c) investiţii pe termen scurt;
d) casa şi conturi la bănci.

Evaluarea activelor circulante
- (1) Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz, cu respectarea prevederilor alin. (2) de mai jos.
(2) Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.
- Evaluarea efectuată conform prevederilor de la alin. (2) nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.

- Dacă activele circulante fac obiectul ajustărilor de valoare cu caracter excepţional, exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative.

Stocuri-generalitati

 -  Stocurile sunt active circulante:
   a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
   b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
   c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
    În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate vânzării (de exemplu, ansambluri sau complexuri de locuinţe etc. realizate de entităţile ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de locuinţe). Dacă construcţiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele reprezintă imobilizări.
    De asemenea, atunci când un teren este cumpărat în scopul construirii pe acesta de construcţii destinate vânzării, acesta este înregistrat la stocuri.
     -  Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta urmează a fi îmbunătăţită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinaţiei, în contabilitate se înregistrează transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri. Transferul se înregistrează la valoarea neamortizată a imobilizării. Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.
    În cazul în care un activ care a fost iniţial recunoscut la terenuri este folosit ulterior pentru construirea de ansambluri de locuinţe destinate vânzării, în funcţie de modul de negociere a contractelor de vânzare a bunurilor ce fac obiectul construcţiei şi vânzării, valoarea terenului se include în valoarea activului construit sau se evidenţiază distinct la stocuri de natura mărfurilor, la valoarea de înregistrare în contabilitate.
    Dacă terenul a fost reevaluat, concomitent cu schimbarea naturii activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.
    În cazul activelor de natura ansamblurilor sau complexurilor de locuinţe care iniţial erau destinate vânzării şi care ulterior îşi schimbă destinaţia, urmând a fi folosite de entitate pe o perioadă îndelungată sau să fie închiriate unor terţi, în contabilitate se înregistrează un transfer de la stocuri la imobilizări corporale. Transferul se efectuează la data schimbării destinaţiei, la valoarea la care activele erau înregistrate în contabilitate (reprezentată de cost).
     -  În cadrul stocurilor se cuprind:
   a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
   b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
   c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
   d) materialele de natura obiectelor de inventar;
   e) produsele, şi anume:
   - semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
   - produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
   - rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
   f) animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie - lână, lapte şi blană;
   g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;
   h) producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
    În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, maşinile folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă materialele de demonstraţie au durată de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.
    Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa  "Stocuri în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).
     -  Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor şi beneficiilor.
    În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietăţii şi de livrare coincid. Totuşi, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:
   - bunuri vândute în consignaţie sau stocurile la dispoziţia clientului;
   - stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în evidenţa debitorului până la vânzarea lor;
   - bunuri recepţionate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate în activele cumpărătorului;
   - bunuri livrate şi nefacturate, care trebuie scoase din evidenţă, transferul de proprietate având loc;
   - bunuri vândute şi nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietăţii. De exemplu, la vânzările cu condiţia de livrare "ex-work", bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din momentul punerii lor la dispoziţia cumpărătorului etc.
     -  Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
    În aplicarea alin.  este necesar să se asigure:
   a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
   b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:
   - bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
   - bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
   c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
   - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;
   - bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;
   d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
    Costul stocurilor
     -  Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.
    Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.
     - Materiile prime şi materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite şi a căror valoare totală este de o importanţă secundară pentru entitate pot fi prezentate la "Active" la o valoare şi cantitate fixe, dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nu variază în mod semnificativ.
     -  Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.
    Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.
    Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.
    Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.
    0 -  În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
    Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
    Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
    Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

                 Soldul iniţial al      Diferenţe de preţ aferente
                 diferenţelor de preţ + intrărilor în cursul
                                        perioadei, cumulat de la
                                        începutul exerciţiului
                                        financiar până la finele
                                        perioadei de referinţă
Coeficient de = ─────────────────────────────────────────────x100
repartizare      Soldul iniţial al      Valoarea intrărilor în
                 stocurilor la preţ   + cursul perioadei la preţ
                 de înregistrare        de înregistrare, cumulat
                                        de la începutul exerciţiului
                                        financiar până la finele
                                        perioadei de referinţă


    La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul iniţial al contului de mărfuri şi valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA neexigibilă.

    Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite.
    Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în Planul de conturi general, pe grupe sau categorii de stocuri.
    La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
    Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
    În comerţul cu amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.
    În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
     -  La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode:
   a) metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO;
   b) metoda costului mediu ponderat - CMP;
   c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.
    Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor specificate în alin. , diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total pe categorie de active.
    Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică.
    Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei.
    Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu trebuie să depăşească durata medie de stocare.
    Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
    În cazul în care aplicarea metodei LIFO conduce la solduri creditoare în conturile de stocuri, această diferenţă se reia pe seama altor venituri din exploatare.
     -  Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:
   - motivul modificării metodei, şi
   - efectele sale asupra rezultatului.
    O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Noţiunea de "utilizare similară" este proprie fiecărei entităţi.
    Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.
    O diferenţă în localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea de metode diferite.
     - Valoarea produselor şi serviciilor în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.
     -  Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
    În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.
    Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei.
    Entităţile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a stocurilor conform politicilor contabile, dar nu mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care au de determinat obligaţii fiscale. Aplicarea metodei inventarului intermitent presupune respectarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
     -  Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.
    Stabilirea ieşirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază inventarierea faptică a stocurilor la sfârşitul perioadei. Ieşirile de stocuri se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale, la care se adaugă valoarea intrărilor, şi valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei stabilite pe baza inventarului.
    Inventarul intermitent nu se utilizează în comerţul cu amănuntul în situaţia în care se aplică metoda global-valorică.
     - Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.