Concluzii
„Daca Herbert Hoover n-ar fi incercat sa echilibreze bugetul in fata unei depresiuni economice; daca Rezerva Federala n-ar fi aparat etalonul – aur, in detrimentul economiei interne; daca autoritatile ar fi sustinut de urgenta cu lichiditati bancile amenintate sa cada, calmand astfel panica instalata treptat in 1930 – 1931; atunci crahul pietei bursiere din 1929 n-ar fi condus decat la o recesiune „de gradina”, cu nimic iesita din comun, curand data uitarii.” - Paul Krugman in „Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008”.
Cele doua crize pot fi comparate doar din punct de vedere al psihologiei la bursa si nimic mai mult, atat timp cat cauzele difera, cadrul este total schimbat, iar mecanismele de interventie au marcat modificari considerabile in eficienta si mentalitate.
Pe scurt, Marea Depresiune a fost determinata de o politica monetara restrictiva si de masuri protectioniste gresite care au dus la scaderea comertului international. Criza actuala a fost precedata de o perioada lunga de stabilitate economica, de expansiunea puternica a creditului ipotecar determinat de o politica monetara expansionista (rata de dobanda mica) si de un sistem de reglementari permisibil (cresterea dimensiunii activitatii shadow banks).
Un aspect pozitiv pentru perioada curenta este faptul ca institutiile bancare au beneficiat de ajutor din partea autoritatilor, iar colaborarea intre state a fost una benefica.
Criza economica din prezent si-a pus amprenta in mod negativ asupra trendului la bursa pe o perioada de 20 de luni, pe cand in perioada Marii Depresiuni piata de capital a inregistrat un trend de scadere de 34 de luni.
Investitorii la bursa au ajuns intr-o situatie de acceptare a situatiei actuale si se tranzactioneaza,pe estimari si pe un sentiment pozitiv privind efectul masurilor luate de autoritati pentru stabilizarea marilor economii. Acum se pot forma premise pentru o noua perioada de avant, insa probabil ca pana la concretizari va trebui sa mai asteptam chiar si o perioada mai lunga de timp.
Falimentul unei banci reprezinta aproape intotdeauna o pierdere directa pentru cetatenii de rand, pierdere direct proportionala cu dimensiunea bancii. Cea mai mare parte a pasivelor negarantate ale bancilor comerciale se concretizeaza mai degraba in depozite decat in obligatiuni. Multe din aceste depozite sunt garantate la nivel guvernamental, ceea ce face ca falimentul unei banci sa reprezinte o pierdere masiva pentru contribuabili. Cetatenii de rand pierd si daca depozitele bancii nu sunt garantate de stat, in acest caz paguba constand in banii pe care acestia ii pastrau in depozite la banca falimentara si pe care nu ii mai pot recupera.
Una dintre problemele majore cu care se confrunta o banca atunci cand intampina dificultati legate de lipsa lichiditatilor este ca nu poate transforma peste noapte activele sale in bani lichizi. Altfel spus, nu se poate ,,lichidiza” prin vanzarea de active in regim de urgenta.
Probabil multe din instituţiile bancare autohtone nu şi-au înregistrat încă în scripte toate pierderile rezultate din creditele de nevoi personale negarantate, produs extrem de riscant, sperând probabil în recuperarea debitelor. Şi dacă nu au făcut-o încă, probabil nici nu o vor face până la sfârşitul anului, din dorinţa de a prezenta rezultate financiare frumoase. Într-adevăr, tentaţia e mare, dar pentru cei care preferă "rostogolirea găurii", tactica se va dovedi extrem de greşită anul viitor, când alte active toxic îşi va arăta colţii: creditele negarantate pentru microîntreprinderi şi IMM-uri si creditele pentru Prima Casa (garantate de stat in limitata a 60 mii euro).Problemele acestor tipuri de credite vor exploda în prima parte a anului viitor, pe fondul înrăutăţirii crizei mondiale.
Pe fondul scăderii consumului, devalorizarii monedei naţionale şi înrăutăţirii climatului economic se vor constitui în piedici pentru toate firmele mici şi mijlocii si implicit si pentru cei ce au contactat un credit pentru locuinta. Nu trebuie să uităm că managementul acestor firme este deficitar, că eficienţa muncii este scăzută şi că, pe fondul greutăţilor şi a scumpirii finanţării, este posibil să asistăm la un faliment în masă a acestor firme. Într-un asemenea moment, toate finanţările negarantate acordate vor atârna ca o piatră de moară la gâtul băncilor care, de câţiva ani buni, şi-au făcut un slogan din creditele acordate pe genunchi. Şi, să nu uităm că la falimentul unei firme, nu numai banii acordaţi firmei devin problematici, ci şi banii acordaţi angajaţilor firmei sub formă de carduri de credit şi descoperiri de cont(de asemenea, fără garanţii).
Ca o concluzie,bancile din Romania au preferat să dezvolte aici o piaţă extrem de toxică. Iar motivul pentru care au făcut-o este acecelaşi ca şi cel de peste ocean: lăcomia.
duminică, 5 iulie 2009
Criza IV- Daca....
Concluzii
„Daca Herbert Hoover n-ar fi incercat sa echilibreze bugetul in fata unei depresiuni economice; daca Rezerva Federala n-ar fi aparat etalonul – aur, in detrimentul economiei interne; daca autoritatile ar fi sustinut de urgenta cu lichiditati bancile amenintate sa cada, calmand astfel panica instalata treptat in 1930 – 1931; atunci crahul pietei bursiere din 1929 n-ar fi condus decat la o recesiune „de gradina”, cu nimic iesita din comun, curand data uitarii.” - Paul Krugman in „Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008”.
Cele doua crize pot fi comparate doar din punct de vedere al psihologiei la bursa si nimic mai mult, atat timp cat cauzele difera, cadrul este total schimbat, iar mecanismele de interventie au marcat modificari considerabile in eficienta si mentalitate.
Pe scurt, Marea Depresiune a fost determinata de o politica monetara restrictiva si de masuri protectioniste gresite care au dus la scaderea comertului international. Criza actuala a fost precedata de o perioada lunga de stabilitate economica, de expansiunea puternica a creditului ipotecar determinat de o politica monetara expansionista (rata de dobanda mica) si de un sistem de reglementari permisibil (cresterea dimensiunii activitatii shadow banks).
Un aspect pozitiv pentru perioada curenta este faptul ca institutiile bancare au beneficiat de ajutor din partea autoritatilor, iar colaborarea intre state a fost una benefica.
Criza economica din prezent si-a pus amprenta in mod negativ asupra trendului la bursa pe o perioada de 20 de luni, pe cand in perioada Marii Depresiuni piata de capital a inregistrat un trend de scadere de 34 de luni.
Investitorii la bursa au ajuns intr-o situatie de acceptare a situatiei actuale si se tranzactioneaza,pe estimari si pe un sentiment pozitiv privind efectul masurilor luate de autoritati pentru stabilizarea marilor economii. Acum se pot forma premise pentru o noua perioada de avant, insa probabil ca pana la concretizari va trebui sa mai asteptam chiar si o perioada mai lunga de timp.
Falimentul unei banci reprezinta aproape intotdeauna o pierdere directa pentru cetatenii de rand, pierdere direct proportionala cu dimensiunea bancii. Cea mai mare parte a pasivelor negarantate ale bancilor comerciale se concretizeaza mai degraba in depozite decat in obligatiuni. Multe din aceste depozite sunt garantate la nivel guvernamental, ceea ce face ca falimentul unei banci sa reprezinte o pierdere masiva pentru contribuabili. Cetatenii de rand pierd si daca depozitele bancii nu sunt garantate de stat, in acest caz paguba constand in banii pe care acestia ii pastrau in depozite la banca falimentara si pe care nu ii mai pot recupera.
Una dintre problemele majore cu care se confrunta o banca atunci cand intampina dificultati legate de lipsa lichiditatilor este ca nu poate transforma peste noapte activele sale in bani lichizi. Altfel spus, nu se poate ,,lichidiza” prin vanzarea de active in regim de urgenta.
Probabil multe din instituţiile bancare autohtone nu şi-au înregistrat încă în scripte toate pierderile rezultate din creditele de nevoi personale negarantate, produs extrem de riscant, sperând probabil în recuperarea debitelor. Şi dacă nu au făcut-o încă, probabil nici nu o vor face până la sfârşitul anului, din dorinţa de a prezenta rezultate financiare frumoase. Într-adevăr, tentaţia e mare, dar pentru cei care preferă "rostogolirea găurii", tactica se va dovedi extrem de greşită anul viitor, când alte active toxic îşi va arăta colţii: creditele negarantate pentru microîntreprinderi şi IMM-uri si creditele pentru Prima Casa (garantate de stat in limitata a 60 mii euro).Problemele acestor tipuri de credite vor exploda în prima parte a anului viitor, pe fondul înrăutăţirii crizei mondiale.
Pe fondul scăderii consumului, devalorizarii monedei naţionale şi înrăutăţirii climatului economic se vor constitui în piedici pentru toate firmele mici şi mijlocii si implicit si pentru cei ce au contactat un credit pentru locuinta. Nu trebuie să uităm că managementul acestor firme este deficitar, că eficienţa muncii este scăzută şi că, pe fondul greutăţilor şi a scumpirii finanţării, este posibil să asistăm la un faliment în masă a acestor firme. Într-un asemenea moment, toate finanţările negarantate acordate vor atârna ca o piatră de moară la gâtul băncilor care, de câţiva ani buni, şi-au făcut un slogan din creditele acordate pe genunchi. Şi, să nu uităm că la falimentul unei firme, nu numai banii acordaţi firmei devin problematici, ci şi banii acordaţi angajaţilor firmei sub formă de carduri de credit şi descoperiri de cont(de asemenea, fără garanţii).
Ca o concluzie,bancile din Romania au preferat să dezvolte aici o piaţă extrem de toxică. Iar motivul pentru care au făcut-o este acecelaşi ca şi cel de peste ocean: lăcomia.
