Lucrari contabile de inchidere a ex.financiar.

Definire si ierarhizare Intocmirea bilantului cu intreaga sa formatie de documente de sinteza reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute. Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului. Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari contabile de inchidere a exercitiului, fiind structurate astfel: 1) Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere; 2) Inventarierea generala a patrimoniului; 3) Contabilitatea operatiilor de regularizare privind: a) diferentele de inventar; b) amortizarile; c) provizioanele pentru depreciere; d) provizioanele pentru riscuri si cheltuieli; e) delimitarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor; 4) Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere; 5) Determinarea profitului sau finantarea pierderii; 6) Redactarea bilantului contabil. In cazul determinarii lunare a rezultatului contabil, nu se poate ridica problema realizarii tuturor lucrarilor de inchidere a exercitiului financiar. Din spectrul lucrarilor prezentate mai inainte, lipsesc cele privind inventarierea patrimoniului, regularizarea operatiilor privind diferentele de inventar, contabilizarea regularizarilor privind provizioanele pentru deprecieri, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor. Aceleasi lucrari lipsesc si in cazul in care bilantul contabil se intocmeste semestrial sau trimestrial. O alta problema se refera la nevoia inchiderii lunare a conturilor de cheltuieli si venituri prin contul de profit si pierdere. O asemenea lucrare contabila se justifica deoarece profitul impozabil se calculeaza lunar cumulat de la inceputul anului. Intocmirea balantei conturilor inainte de inventariere Pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi se intocmeste balanta de verificare inainte de inventariere a patrimoniului. Discuta din acest punct de vedere, balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic. Balanta conturilor inainte de inventariere poate fi abordata ca un inventar contabil. Relatiile de control proprii balantei sunt cele dintre debitul si creditul conturilor, inregistrarea cronologica si sistematica, inregistrarea sintetica si analitica. Dintre acestea, cea care ofera informatia de control privind inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative este aceea ca: -totalul rulajelui debitor sau creditor din balanta trebuie sa fie egal cu totalul rulajului calculat in registrul-jurnal general Inventarierea generala a patrimoniului Aceasta reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului. Determinativul real se refera atat la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale, cat si la evaluarea lor la nivelul valorii actuale, care devine valoare de inventar. Nu se poate concepe un bilant, adica nu se poate determina patrimoniul situatiei financiare si rezultatele intreprinderii la un anumit moment si pe o anumita perioada de timp, fara sa se alcatuiasca in prealabil inventarul. Numai printr-un bilant alcatuit pe baze reale, intreprinzatorul se poate orienta si mentine intr-o economie insotita de variatia preturilor si a puterii de cumparare a banului. Relatia proprie a inventarului prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat este de forma: Situatia neta a patrimoniului = Activul inventariat la valoarea actuala – Datoriile inventariate la valoarea actuala Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (prin numarare, cantarire, masurare, cubare si calcule tehnice dupa caz) pentru bunurile corporale (materiale), pe baza de registre sau de documente justificative (extrase de cont) confirmate de terti pentru bunurile incorporale (nemateriale), creante si datorii. In ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se face la nivelul valorii actuale, denumita valoarea de inventar. Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere, care poate fi distincte sau reprezinta prima parte a registrului de inventar, diferentiate in raport de felul si natura activelor si pasivelor constatate efectiv pe teren (active imobilizate, stocuri, productie in curs de fabricatie etc.). Rezultatele inventarierii si modul lor de regularizare se consemneaza intr-un proces-verbal de inventariere, in care se inscriu, in principal: perioada de gestiune inventariata; persoanele care au facut inventarierea; plusurile si minusurile constatate; compensarile efectuate; bunurile depreciate; creantele si datoriile incerte si in litigii; creantele; datoriile si lichiditatile in devize; constituirea si regularizarea provizioanelor; regularizarea amortizarilor; alte elemente specifice inventarierii. Remarca. Asa cum s-a anticipat, listele de inventariere pot fi tratate si ca documente distincte de registrul-inventar, urmand ca prin continutul sau acesta sa fie circumscris numai la recapitulatia elementelor inventariate. Registrul-inventar reprezinta o recapitulatie a elementelor inventariate grupate in functie de natura lor, conform postului din bilantul contabil. In cadrul registrului-inventar fiecare pozitie de activ si pasiv se dezvolta la nivelul posturilor bilantiere. Contabilitatea operatiilor de regularizare Operatii privind regularizarea plusurilor si a minusurilor de inventar O data stabilite rezultatele inventarierii, plusurile si minusurile de inventar, se procedeaza la inregistrarea si decontarea lor gestionara. A efectua aceasta operatie inseamna a regulariza rezultatul inventarierii. In principiu, plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar minusurile se imputa. Daca lipsurile constatate la inventariere nu se datoresc vinei cuiva, se deconteaza, dupa caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii. De asemenea, se pot admite compensari cantitative ale lispsurilor cu plusurile, in cazurile in care exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea se admite, de regula, numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar. Pentru bonurile materiale la care sunt prevazute norme legale de pierderi, se acorda scazaminte fara a depasi valoarea constatata in minus. De asemenea, pentru aceste valori, in cazul compensarii lispurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai in situatia cand cantitatile lipsa sunt mai mari decat cantitatile in plus. Diferenta stabilita in minus in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor legale de perisabilitate, reprezentand un prejudiciu pentru patrimoniu se recupereaza de la persoanele vinovate, in conformitate cu dispozitiile legale. Operatii privind amortizarea imobilizarilor Amortizarea activelor imobilizate reprezinta in principiu, o cheltuiala calculata si inregistrata la inchiderea exercitiului financiar. In acest scop, amortizarea calculata in planul de amortizare sau fisa mijloacelor fixe se compara cu deprecierea determinata in listele de inventariere ca diferenta intre valoarea contabila de intrare si valoarea de inventar. Cele doua marimi sunt, in principiu, egale. Operatii privind provizioanele pentru depreciere Provizioanele pentru depreciere vizeaza acele elemente de activ neamortizabile a caror valoare de inventar la data inchiderii exercitiului este mai mica decat valoarea contabila de intrare. In principiu, inregistrarea provizioanelor este tratata ca o crestere a cheltuielilor (+A) si concomitent, o crestere a posturilor rectificative de pasiv denumite provizioane pentru deprecierea valorii activelor (+P). Intrucat aceste micsorari de valoare au un caracter reversibil, in consecinta ele sunt regularizate la inchiderea exercitiului. In acest scop, se procedeaza astfel: a) In situatia in care deprecierea calculata pe baza inventarului (valoarea contabila – valoarea de inventar) este superioara provizionului constituit (soldul creditor al conturilor de provizioane pentru deprecieri), se constituie un provizion suplimentar, iar inregistrarea de principiu este: „Conturile de cheltuieli cu amortizarile si provizioanele" = „Conturile de provizioane pentru deprecieri” b) In cazul in care deprecierea constatata pe baza inventarului este inferioara provizionului constituit, se diminueaza provizionul constituit cu diferenta corespunzatoare facandu-se inregistrarea de principiu: „Conturile de provizioane pentru depreciere” = „Conturile de venituri din provizioane” Operatii privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli Provizioanele pentru risicuri si cheltuieli se constituie pentru finantarea acelor cheltuieli si pierderi a caror realizare sau plata este incerta, ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare. La inchiderea exercitiului, provizioanele ce trebuie constituite efectiv se inregistreaza prin debitarea conturilor de cheltuieli (+A) si creditarea conturilor de provizioane pentru riscuri si cheltuieli (+P). De asemenea, se analizeaza provizioanele constituite la finele anului precedent si cele in cursul exercitiului, regularizandu-se astfel: a) Prin debitul conturilor de cheltuieli in cazul majorarii provizionului: „Conturile de cheltuieli cu amortizarile si provizioanele” = „ Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli” b) Prin creditul conturilor de venituri, cand provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv acesta devine total sau partial fara obiect: „Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli"= „Conturile de venituri din provizioane” (-P) (+P) Operatii privind delimitarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor Pentru a stabili corect rezultatul exercitiului este necesar separarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor inregistrate in cursul exercitiului sau preluate ca sold din exercitiul precedent. Operatiile de regularizare a cheltuielilor si a veniturilor genereaza urmatoarele tipuri de inregistrari contabile: a) Cheltuieli constatate la inchiderea exercitiului ca fiind aferente exercitiului urmator sau de repartizat pe parcursul mai multor exercitiii: „Cheltuieli inregistrate in avans” = „Conturi de cheltuieli” (+A) (-A) b) Cota scadenta de cheltuieli preluate in exercitiul curent din exercitiul precedent, inregistrate efectuate pe baza scadentelor: „Conturile de cheltuieli” = „Cheltuieli inregistrate in avans” (-A) c) Veniturile inregistrate in avans direct in conturile de venituri si transferate la incheierea exercitiului asupra conturilor de regularizare: „Conturile de venituri” = „Venituri inregistrate in avans” d) Cota scadenta de venituri preluate in exercitiul curent din exercitiul precedent, inregistrare efectuata pe baza de scadenta: „Veniturile inregistrate in avans” = „Conturile de venituri” (-P) (+P) In sfera delimitarilor in timp mai intra si contabilizarea diferentelor de conversie la cursul zilei (31.XII) a creantelor si datoriilor in devize, diferentele de curs valutar favorabile sau nefavorabile privind lichiditatile in devize calculate la cursul zilei (31.XII). Intocmirea balantei conturilor dupa inventariere (definitiva,anexa la Bilant) Pentru a pregati informatia necesara inchiderii conturilor de bilant si a celor de venituri si cheltuieli, se intocmeste balanta conturilor dupa inventariere. Aceeasi balanta furnizeaza si informatia necesara completarii bilantului contabil.

Compensarea facturilor intre doua societati

Compensarea facturilor intre doua societati 1. Reglementare Compensarea creantelor reciproce ale unei societati comerciale romane si ale unei persoane juridice straine nu este sub nici o forma restrictionata prin legislatia in vigoare fiind supusa in masura in care raporturile juridice sunt supuse legii romane dispozitiilor cu caracter general prevazute de art. 1091, 1143 – 1153 Cod civil. De asemenea trebuie subliniat ca nu este necesara utilizarea vreunui model tip de proces verbal de compensare ci, pentru a fi utilizat ca document justificativ in evidentele contabile, poate fi intocmit un inscris bilateral in care sa se consemneze titlurile (contracte, note de comanda, etc.) care au generat obligatiile reciproce si modul in care se face stingerea obligatiilor in urma compensarii. 2. In contabilitate ● se vor stinge obligatiile reciproce, pe baza inscrisului bilateral, prin formula contabila: 401 ”Furnizori” = 4111 ”Clienti” 3. Raportari Compensarile de creante dintre un partener roman si un nerezident sunt reglementate de Norma B.N.R. nr. 26/2006 privind raportarea statistica a datelor pentru elaborarea balantei de plati. Aceste compensari sunt operatiuni nemonetare de natura balantei de plati, care se desfasoara fara transferarea de fonduri, in totalitate sau partial. Balanta de plati reprezinta sinteza statistica a tranzactiilor economice si financiare ale unei tari cu restul lumii, pe o perioada de timp determinata, tranzactii ce se refera la bunuri, servicii, venituri, transferuri fara contraprestatie (donatii, ajutoare, cadouri si altele asemenea), precum si la creante si obligatii financiare. Rezidentii care realizeaza operatiuni nemonetare cu nerezidentii direct si nu prin intermediul unei institutii financiare, au obligatia de a raporta aceste tranzactii la Banca Nationala a Romaniei - Directia Statistica. Operatiunile nemonetare se desfasoara fara transferarea de fonduri, in totalitate sau partial, cum ar fi bartere, compensari ( ), aranjamente de cliring etc. In situatia in care un rezident efectueaza in perioada de raportare operatiuni nemonetare atat ocazionale cat si sistematice, acesta va completa cate un formular pentru fiecare gen de operatiune. Sold initial: Soldul la inceputul lunii de raportare, al contului in care compania raportoare tine evidenta compensarilor. Incasari/plati: In formular se completeaza toate operatiunile nemonetare in aceeasi moneda, pe care le-a derulat raportorul cu nerezidentii, in luna calendaristica respectiva, separat pe si . Exemple de operatiuni nemonetare: - compensarea unui export de marfa cu un import de marfa sau invers; - achitarea unui credit cu marfuri; - compensarea unui export de marfa prin majorare de capital la o firma nerezidenta sau a unui import de marfa prin majorare de capital la o firma rezidenta; - conversia unui imprumut in actiuni; - conversia dividendelor in credite; - schimbul de actiuni sau alte valori mobiliare; - furnizarea unor servicii nerezidentilor ca plata pentru comisioane de procesare datorate acestora etc.; - plati efectuate in natura pentru servicii: taxe de procesare compensate cu bunuri; - furnizarea unor servicii nerezidentilor ca plata pentru comisioane de procesare datorate acestora. Operatiuni nemonetare sistematice in cadrul unei compensari "netting": - vanzari de bilete, alimentari cu combustibil, catering, reparatii, in contul altor operatiuni. Tara nerezidentului: Pentru fiecare tranzactie se va inregistra tara de destinatie/provenienta a platii/incasarii ce se compenseaza. Transfer bancar pentru lichidare sold: In situatia in care, dupa realizarea compensarilor in perioada de raportare ramane un sold ce se lichideaza printr-o incasare sau plata in bani, suma respectiva se va completa la aceasta rubrica; in functie de natura transferului bancar - incasare sau plata - se va marca casuta corespunzatoare. Daca in luna respectiva nu s-au facut compensari sau in urma compensarilor mai ramane un sold ce va fi lichidat in viitor, rubrica se va completa cu valoarea acestuia. Sold final: Sold initial + Incasari - Plati ± Transfer bancar pentru lichidare sold = Sold final Soldul final al perioadei curente devine soldul initial al perioadei urmatoare de raportare.