sâmbătă, 18 septembrie 2010

Obiectul si rolul gestiunii fiscale in conducerea societatilor comerciale


Pentru a gestiona eficient resursele economice si financiare ale intreprinderilor trebuie sa se ia in calcul DIMENSIUNEA FISCALA a afacerilor.
Contabilitatea si fiscalitatea constituie doua discipline INDEPENDENTE una fata de cealalta.
Societatile comerciale,regiile autonome,si alte institutii de stat prezinta un ansamblu de documente contabile si fiscale care trebuie analizate
in ANSAMBLU si NU independent unele de altele.

Unul din interesele informationale onorate de contabilitate este cel fiscal.

PRINCIPIILE FISCALE urmaresc fie STIMULAEREA fie INHIBAREA unor activitati.
Interactivitatea intre DREPTUL CONTABIL si DREPTUL FISCAL este realizata prin  " Gestiunea Fiscala a Intreprinderii "

Obiectul de studiu al gestiunii fiscale il constituie analiza DISTORSIUNILOR sau a ABATERILOR provocate de incompatibilitatea intre REGULA FISCALA (ca norma) si cea CONTABILA,COVERGENTA dintre fiscalitate si contabilitateprecum si stabilirea pe baza
analizei a STRATEGIEI RISCULUI FISCAL si EFICIENTEI FISCALE a intreprinderilor.
Gestiunea fiscala se adreseaza tuturor intreprinderilor care au ca obiect de activitate ACTE DE COMERT ,OPERATII ECONOMICE si FINANCIARE destinate obtinerii de profit.

Fiscaliatea are la baza DREPTUL FISCAL pentru a determina REGIMUL DE IMPOZITARE privind beneficiile,tva-ul,impozitele si taxele locale,contributii pentru asigurarile sociale,accizele,etc.

Contabilitatea are un rol esential in economie in a furniza situatii financiare.

Aceste SITUATII FINANCIARE trebuie sa prezinte :
-Credibilitate
-Inteligibilitate (intelese de diversi utilizatori ai informatiei)
-Pertinenta (in raport cu luarea unor DECIZII )
-Corectitudine
-Comparabilitate in TIMP si SPATIU.

Dezvoltarea fiscalitatii genereaza necesitatea crearii unui SISTEM INFORMATIONAL pentru a tine cont de multimea regulilor fiscale din cauza PENALITATILOR aplicabile in momentul punerii in evidenta a neregurilor.

OBLIGATIILE,RISCUL,CONTROLUL si SANCTIUNILE au fost asociate fiscalitatii in timp,conferindu-i acesteia o imagine de CONSTRANGERE greu acceptata de Conducerea intreprinderilor dar si de cetateni

Intreprinderea a fost orientata sa acorde mai multa atentie PARAMETRILOR FISCALI.
De cele mai multe ori fiecare tranzactie economica genereaza obligatii fiscale si din acest motiv trebuie sa se tina cont de numarul mare de reguli aplicabile si de problemele de armonizare ale fiscalitatii cu contabilitatea.

Statul primeste informatia contabila de la profesionistii in domeniu iar recunoasterea unei informatii FIABILE bazata peNORME ,PRINCIPII,REGULI,si POSTULATE cuprinse in Legea Contabilitatii (82/1991),constituie un pas important in realizarea unui drept contabil autonom ce trebuie respectat si de catre fiscalitate.

Modelul de contabilitate,continutul,este bazat pe MACROECONOMIE unde predomina interventia guvernamentala si influienta regulilor fiscale in materie de NORMALIAZARE contabila.

Astfel informatia contabila trebuie sa devina credibila iar situatiile financiare prezentate de catre intreprinderi care aplica IAS si IFRS trebuie sa raspunda INVESTIRORILOR DE CAPITAL
Aceasta implica ca Impozitul (in genere) sa devina NEUTRU asupra contabilitatii.

Fiscaliatea are propriile reguli ,principii care NU converg intotdeauna cu cele contabile.In acest sens CODUL FISCAL( romanesc) se apropie in mare masura de REGULILE GENERALE EUROPENE

Gestiunea fiscala ,Eficacitatea Fiscala, Strategia Intreprinderii.

Reglementarile de natura fiscala vin sa influenteze DIRECT sau INDIRECT activitatea unei unitati economice ce are calitatea de contribuabil.

Specialistii definesc FISCUL ca fiind administratorul ce are in atributiile sale CALCULUL,PERCEPEREA,URMARIREA PLATII impozitelor,taxelor, contributiile datorate de contribuabil statului.
Obiectivele fiscalitatii deci constau in calculul,perceperea,asezarea,urmarirea PLATII impozitelor,taxelor,si contributii datorate de unitatile economice statului.

Obiectivele Gestiunii Fiscale ale Intrprinderii au in vedere asigurarea securitatii si eficacitatii fiscale prin intermediul cercetarii PRESCRIPTIILOR de forma si fond cum ar fi:
*amanari
*esalonari
*scutiri
toate impuse de dreptul fiscal.
Miza financiara a controlului fiscal este rareori neglijata in masura in care redresarile facute sunt insotite de SANCTIUNI si PENALITATI de o importanta variabila dar deseori determinanta.
Consecintele financiare ale unei proceduri de unificare pot fi extrem de dificile pentru o intreprindere si pot conduce la o IMAGINE defavorabila a sa sau de compromis a echilibrului financiar.
Pentru acest motiv intreprinderile sunt tentate a se indrepta spre un comportament mai putin curativ fata de fiscaliate si mai mult orientat spre depistarea si prevenirea riscului fiscal.

In afara activitatii curente realizarea de operatiuni importante impuse mai ales de dezvoltarea sa(fuziuni,consolidari) solicita punerea in aplicare a regulilor financiare pe care intreprinderea NU le practicase pana la acel moment.Aceasta confruntare cu NOI reguli fiscale implica un anumit GRAD DE RISC.

Din acest motiv se impune aplicarea unor proceduri de control intern specifice regulilor fiscale.
Eficacitatea fiscala se constituie ca element esential al gestiunii fiscale,firma trebuie sa-si conceapa o POLITICA FISCALA autonoma ,detasata de restul intreprinderii si dotata cu un OBIECTIV unic si independent si anume CERCETAREA CAILOR LEGALE MAI PUTIN IMPOZATE.

Gestiunea fiscala ca si gestiunea comerciala (de productie) se integreaza in gestiunea intreprinderii si deci trebuie definita in functie de obiectivele politicii generale a intreprinderii sau in raport cu strategia adoptata.
Eficacitatea fiscala a intreprinderii poate fi atinsa direct sa indirect .
Cea DIRECTA poate fi realizata prin intermediul dreptului fiscal ce cuprinde * MASURI DE AJUTOR si INCITARE FISCALA.
Este cert ca intreprinderea care utilizeaza masurile de incitare fiscala atrage un AVANTAJ FINANCIAR imediat.
Obtinerea de avantaje fiscale legale presupune ca intreprinderea cunoaste ansamblul de masuri in vigoare ceea ce NU tine de caracterul temporar al regulilor fiscale,de frcventele modificari legislative si de publicitate care reuneste traditional masurile speculative ,lasand in umbra celelalte dispozitii mai exacte dar uneori la fel de avantajoase.

Practica a dovedit ca cea mai buna solutie posibila fiscala este aceea care tine seama de obiectivele si strategiile intreprinderii.
Strategia fiscala a intreprinderii trebuie privita ca o substrategie a dezvoltarii de ansamblu a firmei.

Dintre mijloacele eficacitatii fiscale se mentioneaza

Utilizarea de o maniera optima a masurilor de AJUTOR si INCITARE fiscala si este o eficaciate fiscala directa care poate fi exemplificata
prin folosirea unor metode de AMORTIZARE ACCELERATA ,utilizarea unor metode de EVALUARE A STOCURILOR la iesire in functie de INFLATIE.(CMP)

O alta metoda este APORTUL de CAPITAL SOCIAL in NATURA si devoltarea firmei prin reutilizarea profitului pentru INVESTITII PRODUCTIVE cu
consecinte favorabile asupra diminuarii impozitelor sau scutirii totale da a fi achitate.

Reducerea profitului impozabil cu parti din  din pretul de achizitie al echipamentelor tehnologice,etc

Eficacitatea fiscala INDIRECTA este posibila in conditiile in care sistemul de impozite,taxe,si contributii ofera o serie de DEDUCERI fiscale a unor cheltuieli si ACOPERIREA pierderilor din exercitiile anterioare ,limita unor cheltuieli deductibile partial in functie de masa bruta a profitului.

Eficacitatea fiscala este un element motor al gestiunii fiscale a intreprinderii.
Trebuie conceputa o politica fiscala autonoma detasata de restul intreprinderii ce urmareste cercetarea si atingerea unui cost fiscal optim.

Eficacitatea fiscala NU este totdeauna COMPATIBILA cu cautarea de CAI si SOLUTII mai putin IMPUSE,ea trebuie abordata ca un SACRIFICIU FISCAL sau COST FISCAL.
Acest sacrificiu poate fi EVALUAT prin raportarea si integrarea dimensiunii fiscale in DECIZIILE de gestiune fiscala a intreprinderii.