(1) O imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără
suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare
de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri
administrative.
(2) O imobilizare necorporală îndeplineşte criteriul de a fi identificabil când:
a) este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de entitate şi vândută,
transferată, autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un
contract corespunzător, un activ identificabil sau o datorie identificabilă;
b) decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă
acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi
obligaţii.
(3) O entitate controlează o imobilizare dacă entitatea are capacitatea de a
obţine beneficii economice viitoare de pe urma resursei şi de a restricţiona
accesul altora la acele beneficii. Beneficiile economice viitoare care decurg dintro
imobilizare necorporală pot include venitul din vânzarea produselor sau
serviciilor, economisiri de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea
imobilizării de către entitate.
(4) Anumite imobilizări necorporale pot fi păstrate în sau pe un obiect fizic, cum
ar fi un compact-disc (în cazul unui software), documentaţie legală (în cazul unei
licenţe sau al unui brevet) sau peliculă. Pentru a stabili dacă o imobilizare care
încorporează atât elemente corporale, cât şi necorporale ar trebui tratată ca
imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate evaluează care
element este mai semnificativ.
De exemplu,
software-ul pentru un utilaj computerizat
care nu poate opera fără acel software specific se include în
valoarea acelei imobilizări corporale. Acelaşi lucru este valabil
şi pentru sistemul de operare al unui computer.
Atunci când software-ul nu este parte integrantă a
hardware-ului respectiv, software-ul este tratat ca imobilizare necorporală.
Listele de clienţi nu se recunosc ca imobilizări necorporale.
(1) O imobilizare necorporală trebuie recunoscută în bilanţ dacă se
estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul activului
poate fi evaluat în mod credibil.
(2) Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte
criteriile de recunoaştere, o entitate clasifică generarea imobilizării într-o fază de
cercetare şi o fază de dezvoltare. Dacă o entitate nu poate face distincţia între
faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei
imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel proiect ca şi cum ar
fi determinate doar de faza de cercetare.
(3) Nicio imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de
cercetare a unui proiect intern) nu se recunoaşte. Cheltuielile cu cercetarea (sau
cele din faza de cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială
atunci când sunt generate, deoarece în faza de cercetare a unui proiect intern, o
entitate nu poate demonstra că o imobilizare necorporală există şi că aceasta va
genera beneficii economice viitoare.
(4) Cercetarea este investigaţia originală şi planificată întreprinsă în scopul
câştigării unor cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice ori tehnice noi.
Exemple de activităţi de cercetare sunt:
a) activităţile al căror scop este acela de a obţine cunoştinţe noi ;
b) identificarea, evaluarea şi selecţia finală a aplicaţiilor descoperirilor făcute prin
cercetare sau a altor cunoştinţe;
c) căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese,
sisteme sau servicii; şi
d) formularea, elaborarea, evaluarea şi selecţia finală a alternativelor posibile
pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau
îmbunătăţite.
- În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele
similare, cu excepţia celor create intern de entitate;
- fondul comercial;
- alte imobilizări necorporale;
- avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale; şi
- imobilizările necorporale în curs de execuţie.
Active de natura cheltuielilor de constituire
- Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau
dezvoltarea unei entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare,
cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte
cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii).
(1) O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în
care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de
constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.
(2) În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate,
nu se face nici o distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma
rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală
cu cea a cheltuielilor neamortizate.
- Sumele prezentate în bilanţ la elementul "Cheltuieli de constituire" trebuie
explicate în note.
