Lucrările de completare a bilanţului, contului de profit şi pierdere şi a anexelor la bilanţ reprezintă, prin conţinutul lor, în cea mai mare parte operaţii de prelucrare şi transcriere a datelor din bilanţul contabil precedent şi din balanţa sintetică a conturilor.
Completarea formularelor de bilanţ se face pe documente tipizate, după o machetă unică pentru toate unităţile patrimoniale, instituţiile publice şi de administraţie, organizaţii teritoriale etc., ceea ce permite Ministerului Finanţelor întocmirea anuală a bilanţului general pe ansamblul economiei naţionale.
Verificarea, certificarea, aprobarea şi prezentarea bilanţului contabil
Bilanţul contabil, după ce a fost întocmit şi semnat de persoanele împuternicite în acest sens, este supus operaţiilor de verificare, certificare şi aprobare în vederea prezentării lui la Oficiul registrului Comerţului.
Verificarea şi certificarea bilanţului contabil se realizează de comisia de cenzori din cadrul aceleiaşi unităţi patrimoniale sau de către experţi contabili sau contabili autorizaţi, după caz, organizaţi în birouri, cabinete sau societăţi de contabilitate sau expertiză contabilă.
În acest scop, administratorii societăţii comerciale trebuie să prezinte cenzorilor sau altor persoane autorizate, cu cel puţin o lună înainte de ziua stabilită pentru şedinţa adunării generale, bilanţul contabil al exerciţiului încheiat cu toate componentele sale şi documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.
Prin verificarea şi certificarea bilanţului contabil se stabileşte în ce măsură imaginea pe care o oferă asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatului exerciţiului este fidelă, clară şi completă. În acest scop, se întocmeşte un raport detaliat, care conţine şi constatările verificărilor efectuate în timpul anului şi se prezintă în termen de maxim o lună, adunării generale a acţionarilor şi asociaţilor.
Din raport trebuie să rezulte, în principal, următoarele:
-dacă bilanţul contabil concordă, sau nu, cu registrele de contabilitate;
- dacă registrele de contabilitate sunt ţinute în conformitate cu reglementările în vigoare;
-dacă sunt respectate regulile stabilite pentru evaluarea patrimoniului şi a celorlalte norme şi principii contabile.
În acest sens raportul trebuie să conţină câteva aspecte obligatorii şi anume:
-reflectarea în contabilitate a capitalului social şi a modificării acestuia;
-modul de valorificare şi cuprindere în bilanţ a rezultatelor inventarierii;
- modul de organizare a gestiunilor şi evidenţei sintetice şi analitice, privind elementele patrimoniale;
- respectarea prevederilor legale referitoare la ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii; preluarea corectă a datelor din balanţa de verificare a conturilor sintetice;
- legalitatea şi exactitatea determinării profitului şi repartizării acestuia pe destinaţii;
- propuneri şi măsuri care trebuie să fie avute în vedere de consiliul de administraţie şi adunarea generală.
Bilanţul contabil poate fi certificat fără rezerve, cu rezerve sau se refuză certificarea acestuia.
Motivele certificării cu rezerve sau refuzului de certificare se menţionează în raport ceea ce impune efectuarea corectărilor şi/sau completărilor necesare.
Aprobarea bilanţului contabil intră în competenţa Consiliului de Administraţie, respectiv a adunării generale. Pentru aceasta se efectuează o analiză detaliată a tuturor componentelor bilanţului contabil şi în mod deosebit rezultatele economico-financiare obţinute şi repartizarea profitului pe destinaţiile legale.
Prezentarea bilanţului contabil
Bilanţul contabil, certificat şi aprobat, însoţit de raportul de gestiune şi raportul cenzorilor, se depune la organele competente in termenele prevazute de lege(150 de zile)
Organele financiare de specialitate care primesc bilanţul contabil, în prezenţa conducătorului compartimentului financiar al unităţii patrimoniale, procedează la verificarea acestuia. Această verificare vizează două aspecte şi anume:
- verificarea sub aspect formal care se referă la respectarea termenului de prezentare; dacă conţine toate formularele şi dacă sunt completaţi toţi indicatorii pe care acestea le conţin; existenţa corelaţiilor dintre indicatorii înscrişi în bilanţ şi cei din anexa la bilanţ.
- verificarea de fond care vizează, în general, aceleaşi obiective ca cele ale comisiei de cenzori şi în special respectarea destinaţiilor legale privind repartizarea profitului şi calcularea corectă şi decontarea la termenele legale a obligaţiilor fiscale.
În situaţia în care se constată încălcări ale prevederilor legale sau erori în întocmirea bilanţului contabil, acesta se restituie unităţii pentru efectuarea modificărilor necesare. După ce a fost acceptat şi avizat, bilanţul contabil urmează să fie publicat, în forma simplificată în Monitorul Oficial sau în presa de specialitate locală, în funcţie de importanţa unităţii patrimoniale.
Normele metodologice de utilizare a bilanţurilor contabile stabilesc modul de centralizare a acestora pe ramuri de activitate, în profil teritorial şi departamental, precum şi pe ansamblul economiei naţionale.
Împreună cu dările de seamă statistice, bilanţul contabil furnizează informaţiile necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului public naţional şi a bilanţului pe ansamblul economiei naţionale. În acest fel, informaţiile oferite de bilanţul contabil stau la baza determinării indicatorilor macroeconomici şi a conturilor naţionale. Bilanţul contabil se păstrează timp de 50 de ani, în arhiva unităţii patrimoniale.
Situaţiile financiare sau conturile anuale, cum mai sunt denumite, au ca principal scop satisfacerea necesităţilor informaţionale ale utilizatorilor, atât de diverşi, care pot fi reprezentaţi de mari grupuri multinaţionale, investitori actuali sau potenţiali, furnizori, creditori, clienţi, statul şi organismele publice, personalul unităţii şi chiar publicul.
Situaţiile financiare anuale cuprind următoarele componente:
-Bilanţul
-Contul de profit şi pierdere
-Situaţia fluxurilor de trezorerie
-Note la conturile anuale.
Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare ale unităţii patrimoniale, în funcţie de care se adoptă deciziile economice.
De asemenea, situaţiile financiare prezintă rezultatele administrării unităţii de către conducători, inclusiv modul de gestionare a resurselor încredinţate.
O trăsătură generală este faptul că situaţiile financiare anuale, spre deosebire de bilanţul contabil reglementat de Legea contabilităţii nr. 82/1991 (ale cărui componente, conţinut şi structură au fost prezentate anterior) sunt alcătuite din mai multe situaţii a căror structură şi conţinut prezintă modificări de sistemul actual. Apare o componentă în plus denumită Situaţia fluxurilor de trezorerie, iar anexele la bilanţ sunt denumite Note la conturile anuale.
De asemenea, în formularul de bilanţ propriu-zis, componentă a situaţiilor financiare anuale, pasivul nu se mai delimitează de activul bilanţier, iar grupa posturilor bilanţiere reprezentând datorii pe termen scurt este înscrisă imediat după active circulante, dând posibilitatea determinării fondului de rulment.
A se vedea si Bilantul ptr 2009 NU se depune la Adm.Financiara...
