Vanzarea sub pretul de achizitie sau cost de productie

Costurile(de productie,de achizitie,dobanzi,etc) trebuiesc cunoscute,daca nu din punct de vedere economic,cel putin din punc de vedere al unor reglementari legale care urmaresc aceste costuri: vanzarea sub costul de productie,de achizitie,etc.

Ca urmare apare aici necesitatea justificarii costurilor pentru a fi contabilizate.Explicatia necesitatii consta in unele practici  nu tocmai legale si care devin tentante cum ar fi evaziunea prin autoconsum,practicarea unui pret mic la export,transferurile intre firme ce apartin aceluiasi grup la un pret inferior,etc.

Astfel OG99/2000 aprobata prin L650/2002,art.19 interzice oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in PIERDERE.

Prin vanzare in pierdere se intelege orice vanzare la un pret EGAL sau inferior pretului de achizitie.

Pretul de achizitie(costul de achizitie) reprezinta pretul de cumparare + taxele nerecuperabile+cheltuielile de "transport-aprovizionare"+alte cheltuieli accesorii necesare (punerea in stare de utilitate,cheltuieli cu intrarea in gestiune).

Costul de productie reprezinta suma costurilor de achizitie al materiilor prime,materiale consumabile utilizate,a cheltuielilor directe cat si indirecte de productie(regia sectiei) FARA cheltuielile generale de administrare.

Declaratiile privind contributiile de asigurari sociale.

Declaratiile privind contributiile pentru somaj si pensii vor putea fi depuse fie la Casele de Pensii, fie la Agentiile de ocupare.


Angajatorii pot trimite si prin Posta sau prin email declaratiile privind contributiile de asigurari sociale, iar plata poate fi facuta la caseriile celor doua institutii prin virament sau prin mandat postal.

Programul de lucru la Casei de Pensii Bucuresti si a Agentiei Municipala pentru Ocuparea Fortei de Munca, in zilele de 24 septembrie pana la ora 19.00, sambata, 25 septembrie pana la ora 13.00 si luni si marti 27 si 28 septembrie pana la ora 18.00.

Directorul Casei de Pensii Bucuresti a precizat ca in perioada 20 august - 17 septembrie s-au primit 7250 de declaratii privind contributiile de asigurari sociale, iar directorul de la ANOFM Bucuresti Adriana Iorga a precizat ca la institutia pe careo conduce s-au depus in luna iuliea proximativ 18.000 de declaratii pentru contributia la somaj, iar in august aproximativ 3.000-4.000.


In luna septembrie obligatia privind plata contributiilor revine tot angajatului intrucat Ordonanta 58/2010 a produs efecte pana in 10 august, cand a intrat in vigoare Ordonanta 82/2010. In aceste conditii angajatii care au venituri de natura profesionala si incaseaza salariul pana in 10 septembrie vor fi obligati si in luna octombrie sa depuna declaratiile aferente perioadei 1-10 septembrie. Daca ziua de salariu este dupa 10 septembrie obligatia privind depunerea declaratiilor revine angajatorilor conform Ordonantei 82.

Investitii si TVA la bunurile inchiriate

Conform  prevederilor art. 149 alin. (1) C.fisc.si prevederile pct. 54 alin. (2) din Hotarârea
Guvernului nr. 44/2004, rezulta ca lucrarile de transformare ori modernizare efectuate de catre
locatar la un bun imobil închiriat sunt bunuri de capital ale acestuia, în cazul în care valoarea
fiecarei transformari sau modernizari este de cel putin 20% din valoarea totala dupa transformare
ori modernizare a bunului imobil sau a partii de bun imobil.

Sunt luate în considerare operatiunile de transformare sau modernizare care conduc la
majorarea valorii bunului imobil, iar în scopul calcularii acestei depasiri se vor avea în vedere
valorile reevaluate ale bunurilor respective, asa cum sunt înregistrate în contabilitate.

Locatorul trebuie sa transmita locatarului valoarea imobilului sau a partii de imobil închiriat asupra
caruia s-au realizat investitiile( aici apar si dificultati care sunt mari în ipoteza în care locator este o
persoana fizica, care nu conduce o evidenta contabila).


Situatiile în care se realizeaza ajustarea sunt reglementate de art. 149 alin. (4) lit. a)-d) C.fisc., iar modalitatile în care se realizeaza ajustarea sunt reglementate de art. 149 alin. (5) lit. a)-d)

În cazul în care se identifica una din situatiile  reglementate  mai sus care face necesara ajustarea TVA dedusa, locatarul o va realiza aplicând urmatoarele reguli :

a)- perioada de ajustare - 20 de ani. Perioada de ajustare începe de la data de 1 ianuarie a anului
în care bunurile sunt folosite pentru prima data dupa transformare sau modernizare [art. 149 alin.
(2) lit. b) si alin. (3) lit. d) C.fisc.];
b)- ajustarea se efectueaza pentru suma taxei deductibile aferente transformarii sau
modernizarii, inclusiv pentru suma taxei deductibile aferente respectivei transformari sau
modernizari, platita ori datorata înainte de data aderarii, daca anul primei utilizari dupa transformare
sau modernizare este anul aderarii sau un an ulterior aderarii.

La pct. 54 alin. (3) din Hotarârea Guvernului nr. 44/2004 se detaliaza modul în care se
realizeaza ajustarea în situatia în care în cursul perioadei de ajustare expira contractul de închiriere
prin care bunul imobil ori o parte a acestuia a fost pus/pusa la dispozitia altei persoane si bunul de
capital este restituit proprietarului.

În aceasta situatie se considera ca bunul de capital îsi înceteaza existenta în cadrul activitatii
economice a persoanei impozabile care a utilizat bunul respectiv, conform art. 149 alin. (4) lit. d)
C.fisc., si pe cale de consecinta se impune ajustarea TVA dedusa. Taxa pe valoarea adaugata
deductibila, aferenta operatiunilor de transformare sau modernizare, se ajusteaza o singura data
pentru întreaga perioada de ajustare ramasa, incluzând anul în care bunul este restituit
proprietarului, în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (5) lit. c) C.fisc.

Prevederile pct. 54 alin. (3) sunt incidente în situatia în care valoarea operatiunilor de modernizare sau transformare se cedeaza locatorului cu titlu gratuit.

În situatia în care, potrivit întelegerii partilor contractate, la expirarea contractului, valoarea operatiunilor de modernizare sau transformare se cedeaza locatorului contra cost, nu se mai impune ajustarea TVA,deoarece locatarul realizeaza o operatiune impozabila care da drept de deducere.

Locatarul are obligatia de a include în registrul bunurilor de capital fiecare dintre lucrarile de
transformare sau modernizare care îndeplinesc conditiile de a fi calificate drept bunuri de capital.

Acest registru se pastreaza o perioada care începe în momentul la care taxa aferenta achizitiei
bunului de capital devine exigibila si se încheie la 5 ani dupa expirarea perioadei în care se poate
solicita ajustarea deducerii.
_________________________________________________
Registrul bunurilor de capital

Persoanele impozabile din punct de vedere al TVA au obligatia de a tine Registrul bunurilor de capital.

Bunurile de capital reprezintă :

1. activele corporale fixe, definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3 din Codul fiscal, respectiv orice activ deţinut pentru a fi utilizat în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative, dacă acest activ are durata normală de utilizare mai mare de un an şi valoare mai mare decât limita prevăzută prin hotărâre a Guvernului sau prin prezentul titlu;

2. operaţiunile de construcţie, transformare sau modernizare a activelor corporale fixe

Nu intra in categoria bunurilor de capital: reparaţiile sau lucrările de întreţinere a acestor active

Intra in categoria bunurilor de capital: operatiunile de constructie, transformare sau modernizare a activelor corporale fixe realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte persoane;

Nota:Ambalajele care se pot utiliza de mai multe ori nu sunt considerate bunuri de capital;

Continutul Registrului: se vor evidenţia pentru fiecare bun de capital următoarele informaţii:

a) data achiziţiei, fabricării, construirii sau transformării/modernizării;
b) valoarea (baza de impozitare) a bunului de capital;
c) taxa deductibilă aferentă bunului de capital, care reprezinta taxa achitată sau datorată, aferentă oricărei operaţiuni legate de achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau modernizarea acestor bunuri, exclusiv taxa achitată sau datorată, aferentă reparării ori întreţinerii acestor bunuri sau cea aferentă achiziţiei pieselor de schimb destinate reparării ori întreţinerii bunurilor de capital.
d) taxa dedusă;
e) ajustările efectuate conform art. 149 alin. (4) din Codul fiscal.

Nota: - lucrarile de modernizare, transformare efectuate la un anumit bun trebuie sa fie individualizate prin referire la bunul imobil asupra carora au fost efectuate, pentru a se asigura evidenta tuturor acestor operatiuni pentru fiecare dintre bunuri.
- aceste lucrari se vor include in registru, distinct pentru fiecare receptie .

In acest registru se vor include, cronologic:
- bunuri imobile construite sau achizitionate înainte de data aderarii, începand cu anul 2002, in sold la 31.12.2006
- lucrari de transformare sau modernizare a unui bun imobil, receptionate începand cu anul 2002 , în sold la 31 12.2006
- mijloacele fixe achizitionate dupa data aderarii
- bunurile imobile construite sau achizitionate dupa data aderarii
- lucrarile de transformare sau modernizare a unui bun imobil, pentru care data primei utilizari dupa transformare sau modernizare este ulterioara datei aderarii.

Investitii la bunurile inchiriate

Persoana fizica.

Potrivit pct. 1351 din Hotarârea Guvernului nr. 44/2004, în cazul în care proprietar este o
persoana fizica, valoarea investitiilor la bunurile mobile si imobile efectuate de chirias la bunul
închiriat reprezinta venit brut la calculul impozitului pe venitul din cedarea folosintei bunurilor.

În termen de 30 de zile de la finalizarea investitiilor, partea care a efectuat investitia este
obligata sa comunice proprietarului, uzufructuarului sau altui detinator legal valoarea investitiei.

Proprietarul are obligatia sa declare la organul fiscal competent, prin declaratia privind
venitul realizat aferenta anului fiscal respectiv, valoarea investitiei, în vederea definitivarii
impunerii.

Persoana juridica.

În cazul în care proprietar este o persoana juridica, bunul închiriat este o cladire, iar locatarul
persoana fizica sau juridica efectueaza investitii la bunul închiriat, potrivit art. 253 alin. (31) C.fisc.
proprietarul va plati impozit pe cladiri si asupra valorii investitiilor realizate de locatar.

Pentru aceasta, legiutorul a instituit în sarcina locatarului care a efectuat investitiile
(investitiile pot consta în: reconstruirea, consolidarea, modernizarea, modificarea sau extinderea
cladirii închiriate) obligatia de a-i comunica locatorului valoarea acestor investitii.

Potrivit pct. 54 alin. (4) din Hotarârea Guvernului nr. 44/2004, valoarea investitiilor ce trebuie
comunicata de locatar catre locator este valoarea reala declarata a lucrarilor pentru regularizarea
taxei pentru eliberarea autorizatiei de construire. Interpretând per a contrario acest text, rezulta ca,
în cazul lucrarilor de investitii care nu necesita autorizatie de construire pentru a fi efectuate, nu
exista în sarcina locatarului obligatia de comunicare si pe cale de consecinta, nici în sarcina
locatorului obligatia de plata a impozitului suplimentar.

Locatorul are obligatia de a depune o noua declaratie fiscala în termen de 30 de zile de la data
întocmirii procesului-verbal de receptie.

Mijloace fixe inchiriate.

Locatarul poate efectua asupra unui bun închiriat o serie de lucrari, respectiv lucrari de întretinere si reparatii, care fie sunt în sarcina sa potrivit legii sau prevederilor contractuale, fie sunt în sarcina celeilalte parti contractante, sau lucrari de investitii.
În ceea ce priveste reparatiile efectuate la un bun utilizat în baza unui contract de locatiune, se impune sa fac câteva precizari cu privire la partea contractanta careia îi revine obligatia de a le efectua.

Codul civil stabileste, în materia reparatiilor efectuate asupra unui bun închiriat,
urmatoarele reguli în ceea ce priveste partea contractanta careia îi incumba obligatia de a le efectua,în raport de natura acestora, respectiv:

a) locatorului, în ceea ce priveste reparatiile capitale si repararea degradarilor
provenind din uzul normal al lucrului. Întrucat locatorul trebuie sa mentina lucrul în stare de a servi la întrebuintarea pentru care a fost închiriat [art. 1420 pct. 2 si art. 1421 alin. (2) C.civ.], acesta trebuie sa efectueze reparatiile
necesare în tot timpul locatiunii, daca în cursul ei bunul are nevoie de asemenea reparatii.

b) locatarului, în ceea ce priveste reparatiile mici (locative)
Conform art. 1429 alin. (1) C.civ, locatarul trebuie sa întrebuinteze bunul închiriat ca un bun proprietar. Aceasta prevedere implica obligatia de a întretine lucrul în tot timpul locatiunii în stare de întrebuintare astfel cum a fost predat.

De aici obligatia locatarului de a efectua reparatiile mici (numite locative, de simpla întretinere), spre deosebire de reparatiile capitale si repararea
degradarilor provenind din uzul normal al lucrului care sunt în sarcina locatorului.

De la fiecare dintre aceste reguli exista o serie de exceptii, reglementate expres de Codul civil sau deduse din interpretarea textelor din Codul civil în jurisprudenta si în doctrina:

1. Reparatiile – indiferent de natura lor (chiar daca sunt locative) – nu cad în sarcina locatarului daca au fost cauzate prin vechime sau forta majora (art. 1448 C.civ) ori caz fortuit si,bineînteles, din culpa locatorului, inclusiv viciile de constructie.

2. Daca degradarea bunului se datoreaza culpei locatarului, el va fi obligat sa efectueze reparatiile, pe cheltuiala sa, chiar daca nu sunt locative.

Întrucat prevederile Codului civil referitoare la obligatia de a efectua reparatii la bunul închiriat nu sunt norme cu caracter imperativ, partile pot deroga, prin contractele încheiate, de la regimul juridic mai sus expus.

Reguli speciale guverneaza însa reparatiile efectuate asupra unui bun imobil având destinatia de locuinta , reglementându-se expres regimul juridic al reparatiilor efectuate la locuinta închiriata,inclusiv nulitatea de drept a oricarei clauze cuprinse în contractul de închiriere, care exonereaza proprietarul de obligatiile ce îi revin potrivit prevederilor legale.

Este stiut faptul ca reglementarile contabile clasifica cheltuielile ulterioare efectuate în legatura cu imobilizarile corporale utilizate în baza unui contract de închiriere fie cheltuieli cu reparatiile, fie cheltuieli cu investitiile.

Reglementarea contabila ofera si criteriile ce trebuie avute în vedere pentru a delimita cele doua tipuri de cheltuieli ulterioare efectuate asupra bunului închiriat, astfel ca (a) lucrarile de reparatii au drept scop asigurarea utilizarii continue a bunului, în vreme ce (b) lucrarile de investitii trebuie sa aiba ca efect îmbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai bunului si sa conduca la obtinerea de
beneficii economice viitoare, suplimentare fata de cele estimate initial, obtinerea de beneficii putându-se realiza fie direct prin cresterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întretinere si functionare.

Trebuie mentionat faptul ca legiuitorul nu face distinctie între reparatiile capitale si reparatiile curente.
În ceea ce priveste evidentierea acestor cheltuieli în contabilitate, se statueaza ca investitiile se înregistreaza ca imobilizare corporala, supusa amortizarii, în vreme ce reparatiile se înregistreaza drept cheltuieli ale perioadei.

În ceea ce priveste deductibilitatea cheltuielilor reprezentând reparatii efectuate la bunuri închiriate, Codul fiscal nu cuprinde reglementari speciale, astfel ca analiza se va face din perspectiva art. 21 alin. (1) din acest act normativ, care statueaza ca sunt cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul realizarii de venituri impozabile.

Potrivit art. 24 alin. (3) lit. a) C.fisc., sunt considerate mijloace fixe amortizabile investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere.

Coroborând dispozitiile alin. (11) lit. c) al aceluiasi articol cu prevederile alin. (2) al pct.702 din Hotarârea Guvernului nr. 44/2004, amortizarea fiscala a cheltuielilor cu investitiile efectuate la mijloacele fixe închiriate se calculeaza pe baza perioadei initiale a contractului de închiriere,indiferent daca acesta se prelungeste ulterior, sau pe durata normala de utilizare ramasa, potrivit optiunii contribuabilului, începând cu luna urmatoare finalizarii investitiei.

Asadar, data fiind diferenta de tratament contabil si fiscal, la momentul realizarii unor lucrari asupra unui bun utilizat în baza unui contract de închiriere, se pune problema calificarii acestora drept lucrari de reparatii sau lucrari de investitii, practica cunoscând numeroase exemple în care apar dificultati de încadrare a unor cheltuieli ca investitii sau ca reparatii.
___________________________________________________

Cazuri particulare – lucrari de reparatii:

1.De exemplu, potrivit contractului de locatiune, locatorul s-a obligat sa efectueze si reparatiile mici (locative) sau, în sens invers, locatarul s-a obligat sa efectueze o parte din reparatiile ce incumba din punct de vedere legal locatorului.

In aceasta situatie sunt aplicabile aceleasi reguli, în sensul ca aceste cheltuieli, indiferent de natura lor:
- se înregistreaza în evidenta persoanei care le-a realizat, respectiv locatarul/locatorul,
- sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.

2.De exemplu, locatarul efectueaza reparatiile capitale care, potrivit contractului, sunt în sarcina
locatorului.
- la calculul impozitului pe profit,cheltuiala este nedeductibila, deoarece ne aflam în ipoteza unei cheltuieli efectuate în contul altei persoane si, în concluzie, nu este o cheltuiala efectuata în interesul propriu al contribuabilului,urmând ca în momentul recuperarii acestor sume de la chirias, venitul sa fie tratat drept venit neimpozabil.

_____________________________________________

Proprietar = persoana fizica

În cazul proprietarului persoana fizica, legiuitorul fiscal a stabilit ca la calculul impozitului pe
venitul obtinut din cedarea folosintei bunurilor, venitul brut se majoreaza cu valoarea cheltuielilor
ce cad, conform dispozitiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinator
legal, daca sunt efectuate de cealalta parte contractanta (art. 62 teza a II-a din Codul fiscal).

La punctul 136 din Hotarârea Guvernului nr. 44/2004 se precizeaza ca, în conformitate cu
legislatia în materie, proprietarul are obligatia de a efectua cheltuielile referitoare la întretinerea si
repararea locuintei închiriate, ca, de exemplu:

- întretinerea în bune conditii a elementelor structurii de rezistenta a cladirii, elementelor de
constructie exterioara a cladirii, cum ar fi: acoperis, fatada, curtile si gradinile, precum si spatii
comune din interiorul cladirii, cum ar fi: casa scarii, casa ascensorului si altele asemenea;

- întretinerea în bune conditii a instalatiilor comune proprii cladirii, respectiv ascensor,
hidrofor, instalatii de alimentare cu apa, de canalizare, instalatii de încalzire centrala si de preparare
a apei calde, instalatii electrice si de gaze;

- repararea si mentinerea în stare de siguranta în exploatare si de functionare a cladirii pe
toata durata închirierii locuintei.

De asemenea, se creeaza si o exceptie de la aceasta regula, prin prevederile pct. 137, din care
rezulta ca în cazul efectuarii de catre chirias a unor astfel de cheltuieli care cad în sarcina
proprietarului si se încadreaza în cota forfetara de cheltuieli, cu diminuarea corespunzatoare a
chiriei, impunerea ramâne nemodificata.

Interpretând textele legale mentionate anterior, se desprind urmatoarele concluzii, în ceea ce
priveste contractele de închiriere a bunurilor imobile având destinatie de locuinta:
- regula: contravaloarea reparatiilor ce cad în sarcina proprietarului, potrivit legii11, efectuate
de catre chirias, reprezinta venit brut din cedarea folosintei bunurilor;
- exceptia: contravaloarea reparatiilor ce cad în sarcina proprietarului, efectuate de catre
chirias, nu reprezinta venit brut din cedarea folosintei bunurilor daca sunt îndeplinite cumulativ
doua conditii:
1. cuantumul cheltuielilor cu reparatiile se încadreaza în cota forfetara de cheltuieli;
2. se diminueaza corespunzator chiria.

În mod firesc, se naste întrebarea care este regimul fiscal aplicabil în cazul reparatiilor
efectuate de chirias la bunurile mobile luate cu chirie sau la bunuri imobile care nu au destinatia de
locuinta (un depozit, o hala etc.), în conditiile în care nu exista norme legale imperative relative la
obligatiile proprietarului.

Un posibil raspuns, ar fi ca, în aceste cazuri, contravaloarea reparatiilor care sunt în sarcina proprietarului, fie legal (potrivit Codului civil), fie contractual (în conditiile în care se deroga de la prevederile Codului civil), efectuate însa de chirias, nu reprezinta venit brut din cedarea folosintei bunurilor. 

Aceasta solutie s-ar întemeia pe doua argumente:
1. Normele metodologice contin doar prevederi referitoare la contractele de închiriere a bunurilor imobile având destinatia de locuinta si
2. numai în aceasta ipoteza putem vorbi de norme legale imperative în ceea
ce priveste partea contractanta careia îi incumba obligatia de a efectua reparatiile.

Valoarea cheltuielilor cu reparatiile la alte categorii de bunuri decât imobilele cu destinatia de locuinta, care sunt în sarcina proprietarului, fie legal, fie contractual, dar efectuate de chirias, reprezinta venit brut din cedarea folosintei bunurilor.

Elementele componente ale situatiilor financiare

Cadrul contabil american defineste zece elemente componente ale situatiilor financiare. Aceste elemente sunt definite dupa cum urmeaza:
• Active – avantaje economice viitoare probabile, detinute sau controlate de o entitate ca
rezultat al unor tranzactii sau evenimente trecute;
• Datorii – diminuari de avantaje economice viitoare probabile ce rezulta din obligatiile
prezente ale unei entitati, ca urmare a unor tranzactii si evenimente trecute;
*Capitaluri proprii (activ net) – interesul rezidual care exista in valoarea activelor dupa
deducerea datoriilor. Intr-o intrerindere, capitalurile proprii reprezinta interesul
actionarilor;
• Venituri – cresterile de active ale unei entitati sau diminuarile de datorii (ori o combinatie a acestora doua), ce deriva din productia de bunuri sau din prestarile de servicii sau din alte activitati ce decurg din activitatea normala sau principala a unei entitati;
• Cheltuileli – diminuarile de active sau cresteri de datorii (ori o combinatie a acestora
doua) ce deriva din productia de bunuri, din prestarile de servicii sau din alte activitati
considerate ca apartin activitatii normale sau principale a intreprinderii;
• Cistiguri – cresteri de capitaluri proprii (active nete) ce rezulta din activitati periferice
sau accidentale (neobisnuite) sau din orice alte tranzactii, evenimente sau circumstante
ce afecteaza entitatea, cu exceptia celor din care rezulta venituri sau investitii ale
proprietarilor;
• Pierderi – descresteri ale capitalurilor proprii (ative nete), ce rezulta din activitati
periferice sau accidentale, precum si din alte tranzactii, evenimente sau circumstante
ce afecteaza entitatea cu exceptia celor din care rezulta cheltuieli sau distribuiri in
folosul proprietarilor;
• Rezultatul economic, global (comprehensive income) – variatia capitalurilor proprii
ale unei entitati ce survine in timpul unei perioade, ca urmare a tranzactiilor si a altor
evenimente si circumstante, altele decit cele produse in legatura cu actionarii;
• Investitiile proprietarilor – cresteri ale capitalurilor proprii ce rezulta din transferuri ale
proprietarilor cu scopul de a-si creste participatiile;
• Distribuirile in favoarea proprietarilor – descresteri ale capitalurilor proprii ce rezulta din transferul de active, prestari de servicii in favoarea proprietarilor sau din datorii contractate fata de acestia;

In afara elementelor ce compun situatiile financiare, se defineste o serie de termeni uzuali des intilniti in limbajul de specialitate american si anume:
• Eveniment – consecinta anumitor acte din viata intreprinderii. Un eveniment poate fi intern (utilizarea materiilor prime) sau extern (avantajul tehnologic al unui concurent);
• Tranzactie – este un caz particular al evenimentului in sensul ca presupune un transfer de valoare altei entitati;
• Circumstanta – reprezinta o anumita conditie sau set de conditii care genereaza situatii care ar fi putut sa nu apara sau sa nu fie anticipate;
• Contabilitatea de angajamente – isi propune sa inregistreze efectele financiare ale tranzactiilor unei entitati, precum si evenimentele si circumstantele care au consecinte asupra entitatii in momentele in care aceste tranzactii, evenimente sau circumstante se produc si nu in momentul in care o anumita suma de bani este incasata sau platita de unitate. In acest fel, contabilitatea de angajamente se bazeaza nu doar pe tranzactiile ce implica numerarul, ci si pe alte tipuri de tranzactii cum ar fi : tranzactii de credit,barter, schimbari de preturi, modificarea activelor si datoriilor, si alte tranzactii,circumstante si evenimente care nu implica transferuri de numerar, dar care vor avea consecinte asupra fluxurilor de numerar in viitor;
• Angajament (accrual) – reprezinta procedeul contabil prin care sunt recunoscute in
perioada curenta efectele viitoarelor incasari si plati;
• Amanare (deferral) – este procedeul contabil prin care se recunoaste o datorie ce
rezulta dintr-o incasare curenta, sau un activ dintr-o plata curenta;
• Realizarea (realization) – procesul prin care elementele nemonetare sunt convertibile in numerar;
• Recunoasterea (recognition) – procesul prin care o tranzactie si efectele acesteia sunt incorporate in situatiile financiare;
• Conectarea (matching) – reprezinta recunoasterea simultana a veniturilor si cheltuilelilor care sunt generate de aceeasi tranzactie, eveniment sau circumstanta;
• Alocarea (allocation) – procesul prin care o cheltuiala este repartizata unor perioade viitoare, in situatia in care este dificil de stabilit cu exactitate intervalul de timp in care apar beneficiile determinate de anumite evenimente sau tranzactii.

Obiectul si rolul gestiunii fiscale in conducerea societatilor comerciale

Pentru a gestiona eficient resursele economice si financiare ale intreprinderilor trebuie sa se ia in calcul DIMENSIUNEA FISCALA a afacerilor.
Contabilitatea si fiscalitatea constituie doua discipline INDEPENDENTE una fata de cealalta.
Societatile comerciale,regiile autonome,si alte institutii de stat prezinta un ansamblu de documente contabile si fiscale care trebuie analizate
in ANSAMBLU si NU independent unele de altele.

Unul din interesele informationale onorate de contabilitate este cel fiscal.

PRINCIPIILE FISCALE urmaresc fie STIMULAEREA fie INHIBAREA unor activitati.
Interactivitatea intre DREPTUL CONTABIL si DREPTUL FISCAL este realizata prin  " Gestiunea Fiscala a Intreprinderii "

Obiectul de studiu al gestiunii fiscale il constituie analiza DISTORSIUNILOR sau a ABATERILOR provocate de incompatibilitatea intre REGULA FISCALA (ca norma) si cea CONTABILA,COVERGENTA dintre fiscalitate si contabilitateprecum si stabilirea pe baza
analizei a STRATEGIEI RISCULUI FISCAL si EFICIENTEI FISCALE a intreprinderilor.
Gestiunea fiscala se adreseaza tuturor intreprinderilor care au ca obiect de activitate ACTE DE COMERT ,OPERATII ECONOMICE si FINANCIARE destinate obtinerii de profit.

Fiscaliatea are la baza DREPTUL FISCAL pentru a determina REGIMUL DE IMPOZITARE privind beneficiile,tva-ul,impozitele si taxele locale,contributii pentru asigurarile sociale,accizele,etc.

Contabilitatea are un rol esential in economie in a furniza situatii financiare.

Aceste SITUATII FINANCIARE trebuie sa prezinte :
-Credibilitate
-Inteligibilitate (intelese de diversi utilizatori ai informatiei)
-Pertinenta (in raport cu luarea unor DECIZII )
-Corectitudine
-Comparabilitate in TIMP si SPATIU.

Dezvoltarea fiscalitatii genereaza necesitatea crearii unui SISTEM INFORMATIONAL pentru a tine cont de multimea regulilor fiscale din cauza PENALITATILOR aplicabile in momentul punerii in evidenta a neregurilor.

OBLIGATIILE,RISCUL,CONTROLUL si SANCTIUNILE au fost asociate fiscalitatii in timp,conferindu-i acesteia o imagine de CONSTRANGERE greu acceptata de Conducerea intreprinderilor dar si de cetateni

Intreprinderea a fost orientata sa acorde mai multa atentie PARAMETRILOR FISCALI.
De cele mai multe ori fiecare tranzactie economica genereaza obligatii fiscale si din acest motiv trebuie sa se tina cont de numarul mare de reguli aplicabile si de problemele de armonizare ale fiscalitatii cu contabilitatea.

Statul primeste informatia contabila de la profesionistii in domeniu iar recunoasterea unei informatii FIABILE bazata peNORME ,PRINCIPII,REGULI,si POSTULATE cuprinse in Legea Contabilitatii (82/1991),constituie un pas important in realizarea unui drept contabil autonom ce trebuie respectat si de catre fiscalitate.

Modelul de contabilitate,continutul,este bazat pe MACROECONOMIE unde predomina interventia guvernamentala si influienta regulilor fiscale in materie de NORMALIAZARE contabila.

Astfel informatia contabila trebuie sa devina credibila iar situatiile financiare prezentate de catre intreprinderi care aplica IAS si IFRS trebuie sa raspunda INVESTIRORILOR DE CAPITAL
Aceasta implica ca Impozitul (in genere) sa devina NEUTRU asupra contabilitatii.

Fiscaliatea are propriile reguli ,principii care NU converg intotdeauna cu cele contabile.In acest sens CODUL FISCAL( romanesc) se apropie in mare masura de REGULILE GENERALE EUROPENE

Gestiunea fiscala ,Eficacitatea Fiscala, Strategia Intreprinderii.

Reglementarile de natura fiscala vin sa influenteze DIRECT sau INDIRECT activitatea unei unitati economice ce are calitatea de contribuabil.

Specialistii definesc FISCUL ca fiind administratorul ce are in atributiile sale CALCULUL,PERCEPEREA,URMARIREA PLATII impozitelor,taxelor, contributiile datorate de contribuabil statului.
Obiectivele fiscalitatii deci constau in calculul,perceperea,asezarea,urmarirea PLATII impozitelor,taxelor,si contributii datorate de unitatile economice statului.

Obiectivele Gestiunii Fiscale ale Intrprinderii au in vedere asigurarea securitatii si eficacitatii fiscale prin intermediul cercetarii PRESCRIPTIILOR de forma si fond cum ar fi:
*amanari
*esalonari
*scutiri
toate impuse de dreptul fiscal.
Miza financiara a controlului fiscal este rareori neglijata in masura in care redresarile facute sunt insotite de SANCTIUNI si PENALITATI de o importanta variabila dar deseori determinanta.
Consecintele financiare ale unei proceduri de unificare pot fi extrem de dificile pentru o intreprindere si pot conduce la o IMAGINE defavorabila a sa sau de compromis a echilibrului financiar.
Pentru acest motiv intreprinderile sunt tentate a se indrepta spre un comportament mai putin curativ fata de fiscaliate si mai mult orientat spre depistarea si prevenirea riscului fiscal.

In afara activitatii curente realizarea de operatiuni importante impuse mai ales de dezvoltarea sa(fuziuni,consolidari) solicita punerea in aplicare a regulilor financiare pe care intreprinderea NU le practicase pana la acel moment.Aceasta confruntare cu NOI reguli fiscale implica un anumit GRAD DE RISC.

Din acest motiv se impune aplicarea unor proceduri de control intern specifice regulilor fiscale.
Eficacitatea fiscala se constituie ca element esential al gestiunii fiscale,firma trebuie sa-si conceapa o POLITICA FISCALA autonoma ,detasata de restul intreprinderii si dotata cu un OBIECTIV unic si independent si anume CERCETAREA CAILOR LEGALE MAI PUTIN IMPOZATE.

Gestiunea fiscala ca si gestiunea comerciala (de productie) se integreaza in gestiunea intreprinderii si deci trebuie definita in functie de obiectivele politicii generale a intreprinderii sau in raport cu strategia adoptata.
Eficacitatea fiscala a intreprinderii poate fi atinsa direct sa indirect .
Cea DIRECTA poate fi realizata prin intermediul dreptului fiscal ce cuprinde * MASURI DE AJUTOR si INCITARE FISCALA.
Este cert ca intreprinderea care utilizeaza masurile de incitare fiscala atrage un AVANTAJ FINANCIAR imediat.
Obtinerea de avantaje fiscale legale presupune ca intreprinderea cunoaste ansamblul de masuri in vigoare ceea ce NU tine de caracterul temporar al regulilor fiscale,de frcventele modificari legislative si de publicitate care reuneste traditional masurile speculative ,lasand in umbra celelalte dispozitii mai exacte dar uneori la fel de avantajoase.

Practica a dovedit ca cea mai buna solutie posibila fiscala este aceea care tine seama de obiectivele si strategiile intreprinderii.
Strategia fiscala a intreprinderii trebuie privita ca o substrategie a dezvoltarii de ansamblu a firmei.

Dintre mijloacele eficacitatii fiscale se mentioneaza

Utilizarea de o maniera optima a masurilor de AJUTOR si INCITARE fiscala si este o eficaciate fiscala directa care poate fi exemplificata
prin folosirea unor metode de AMORTIZARE ACCELERATA ,utilizarea unor metode de EVALUARE A STOCURILOR la iesire in functie de INFLATIE.(CMP)

O alta metoda este APORTUL de CAPITAL SOCIAL in NATURA si devoltarea firmei prin reutilizarea profitului pentru INVESTITII PRODUCTIVE cu
consecinte favorabile asupra diminuarii impozitelor sau scutirii totale da a fi achitate.

Reducerea profitului impozabil cu parti din  din pretul de achizitie al echipamentelor tehnologice,etc

Eficacitatea fiscala INDIRECTA este posibila in conditiile in care sistemul de impozite,taxe,si contributii ofera o serie de DEDUCERI fiscale a unor cheltuieli si ACOPERIREA pierderilor din exercitiile anterioare ,limita unor cheltuieli deductibile partial in functie de masa bruta a profitului.

Eficacitatea fiscala este un element motor al gestiunii fiscale a intreprinderii.
Trebuie conceputa o politica fiscala autonoma detasata de restul intreprinderii ce urmareste cercetarea si atingerea unui cost fiscal optim.

Eficacitatea fiscala NU este totdeauna COMPATIBILA cu cautarea de CAI si SOLUTII mai putin IMPUSE,ea trebuie abordata ca un SACRIFICIU FISCAL sau COST FISCAL.
Acest sacrificiu poate fi EVALUAT prin raportarea si integrarea dimensiunii fiscale in DECIZIILE de gestiune fiscala a intreprinderii.

Scoaterea din functiune a unui mijloc fix

Scoatera din functiune - este o precedura anterioara casarii.

Casarea - este procedura fizica de dezmembrare a unui activ - mijloc fix ori obiect deinventar , in urma careaia rezulta ori nu bunuri reciclabile sau materiale de dus la groapa de gunoi ori la crematoriu.

Scoaterea din functiune a unui activ este de competenta administratorului - la societatile comerciale - a persoanei responsabile de gestiunea patrimoniului la entitatile patrimoniale lucrative, ori a ordonatorului de credite pentru institutiile publice si nu presupune casarea sau casarea imediata.

In vederea scoaterii din functiune un activ trebuie sa se indeplineasca cel putin una din urmatoarele conditii:
- sa fie cu durata normata epuizata;
- sa fie uzat din punct de vedere moral;
- sa fie inutilizabil si nevandabil.

In cazul in care administratorul ori persoana careia i s-a incredintat gestiunea patrimoniului este fizic vorbind o singura persoana, aprobarea scoaterii din functiune trebuie sa rezulte dintr-un act de consemnare a unei sedinte a administratiei la care sunt prezenti si cenzorii.

Baza legala pentru aprobarea scoaterii din functiune a unui activ si apoi a casarii acestuia este Hotararea Consiliului de Administratie(CA) ori a administratorului unic.

In cauza trebuiesc cunoscute Legea nr.15/1994 cu modificarile si completarile la zi , precum si normele emise pentru aplicarea acestei legi.

Procedurile de urmat pentru activele de natura obiectelor de inventar sunt similare cu cele pentru mijloace fixe, dar tinindu-se cont de durata de utilizare specifica adoptata de CA - Administrator.

In cazul in care nu exista astfel de durate aprobate, lista obiectelor de inventar cu mentionarea datei punerii in functiune, pentru care comisia de inventariere, ori alta persoana propune scoaterea din inventar se analizeaza in sedinta CA(AU) si se aproba ori nu dupa analiza situatiei ficarui obiect mentionat.

In cazul in care societatea nu are cenzori - SRL sub 15 asociati; SNC similare - atunci toti asociatii trebuie sa fie prezenti si sa semneze hotarirea de scoatere din functiune.

OUG 50/2010 de modificare a contractelor de credit

Principalele modificari sunt cele legate de formula de calcul a ratei dobanzii variabile si de comisioane.

In contractele de credit cu dobanda variabila, dobanda va fi raportata la un indice de referinta variabil (ROBOR, EURIBOR, LIBOR, rata dobanzii de referinta a BNR functie de moneda creditului) si o marja fixa a bancii care nu va putea fi majorata pe toata durata derularii contractului, putand fi insa redusa. Creditorul nu are voie sa schimbe tipul de dobanda (din variabila in fixa sau invers) si nici sa majoreze rata dobanzii.

Creditorul trebuie sa elimine din contract comisioanele care nu sunt permise de OUG 50/2010 (cum este comisionul de risc). Creditorul nu are voie sa adauge alte comisioane in afara de cele prevazute de Ordonanta. Conform OUG 50/2010, se pot percepe numai urmatoarele comisioane: comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent (nu ambele simultan), comision de rambursare anticipata de maxim 1% si numai la credite cu dobanda fixa, comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor, costuri aferente asigurărilor daca e cazul, penalitati. Comisionul de analiza dosar se poate percepe numai dupa semnarea contractului de credit, nu si in situatia in care creditul nu a fost acordat.

Modificarile din actul aditional nu pot cuprinde majorari ale costului total al creditului. Creditorul nu are voie sa redenumeasca comisioanele pe care legea ii cere sa le elimine. Actul aditional nu trebuie sa cuprinda alte modificari decat cele cerute de OUG 50/2010, in cazul in care creditorul vrea sa faca si alte modificari ale contractului, trebuie sa le prezinte intr-un act aditional separat. In cazul in care creditorul include si alte modificari decat cele impuse prin OUG 50/2010, acesta risca o amenda contraventionala cuprinsa intre 20.000 lei – 100.000 lei.

BALANTA DE VERIFICARE

1.      Notiunea, continutul si functiile balantei de verificare

            Operatiile economice care se realizeaza zi de zi intr-o unitate economica se inregistreza in conturi. In orice moment al activitatii economice, fiecare cont in parte pune in evidenta situatia elementelor patrimoniale: existentele la inceputul perioadei, cresterile, micsorarile, totalul miscarilor cumulate de la inceputul anului, dar si existentele finale.

            Necesitatile de conducere, control si analiza a activitatii unitatilor patrimoniale impun generalizarea si prezentarea, intr-un tablou de ansamblu, a intregii activitati desfasurate. Metoda contabilitatii impune ca periodic, si in mod obligatoriu cu ocazia elaborarii bilantului, sa se faca verificarea exactitatii inregistrarilor facute in contabilitate, cit si a calculelor efectuate cu ocazia determinarii rulajelor, sumelor totale si a soldurilor conturilor.

Balanta de verificare sau balanta conturilor este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura verificarea exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi, legatura dintre conturile sintetice si bilant, legatura dintre conturile sintetice si conturile analitice, precum si centralizarea datelor contabilitatii curente. Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare, in care se inscriu datele valorice preluate din conturi.

            In cadrul balantei de verificare se obtin anumite egalitati structurale si globale proprii dublei inregistrari si corespondentei conturilor.

            Aceste egalitati exprima un echilibru permanent intre aceste date, de unde provine si denumirea de ”balanta”. Balanta de verificare contine toate conturile folosite de o unitate patrimoniala, fiecare cont fiind inscris cu soldul initial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor si soldul final de la sfirsitul lunii pentru care se incheie balanta respectiva. Legea contabilitatii prevede ca ”pentru verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor se intocmeste, lunar, balanta de verificare”.

Din cele prezentate mai sus, reiese si definitia balantei de verificare, si anume:

a) Functia de verificare a exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi.

            Aceasta functie consta in controlul si identificarea erorilor de inregistrare in conturi, prin intermediul diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe in cadrul balantei de verificare, precum si prin intermediul unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei. Inregistrarea gresita a unor operatii economice ca urmare a nerespectarii principiului dublei inregistrari, trecerea eronata a sumelor din Registrul Jurnal in Registrul Cartea Mare si de aici in balanta, efectuarea unor calcule gresite in formulele contabile complexe, stabilirea eronata a rulajelor si a soldurilor conturilor, determina inegalitati intre totalurile balantei, care se semnalizeaza cu ajutorul ei, fapt ce ii confera caracterul unui instrument de verificare, de control. Lipsa unei egalitati valorice sau a unor corelatii constituie dovada existentei unor erori, care trebuie sa fie identificate si corectate. Desi in conditiiile utilizarii calculatoarelor electronice in munca de contabilitate creste exactitatea calculelor, functia de control a balantei de verificare se mentine, iar corelatiile pe care se bazeaza, servesc la prevederea unor chei de control in programele de lucru ale echipamentelor moderne de prelucrare a datelor.

b) Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant

            Balanta de verificare concentreaza informatiile din toate conturile folosite in contabilitatea curenta a unitatii. Aceasta legatura se concretizeaza in faptul ca datele din bilantul anual reprezinta soldurile finale ale conturilor, preluate din balanta de verificare prelucrate si grupate conform necesitatilor de intocmire a bilantului. Soldurile initiale ale conturilor la inceputul anului sunt preluate din bilantul anual, potrivit principiului intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent.

c) Functia de legatura dintre conturile sintetice si cele analitice

            Aceasta functie consta in intocmirea unor balante de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic care se desfasoara pe conturi analitice. Cu ajutorul acestor balante se controleaza concordanta care trebuie sa existe intre datele inregistrate in contul sintetic si conturile sale analitice.

d) Functia de centralizare a existentelor, miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale

            Gruparea si centralizarea datelor inregistrate in conturi cu ajutorul balantei de verificare ofera conducerii unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite in volumul si structura patrimoniului economic, rezultatele financiare obtinute in urma activitatilor desfasurate etc..

            Cuprinzind, sub forma centralizata, toate datele privitoare la existentele si miscarile elementelor patrimoniale inregistrate in conturile sintetice si analitice, pe o anumita perioada de timp, balanta de verificare asigura compararea datelor de la inceputul unei perioade de gestiune cu cele de la sfirsitul ei si cu alte perioade de gestiune expirate. Astfel, se pot stabili schimbarile produse in marimea si structura patrimoniului economic, eficienta plasarii resurselor etc..

e) Functia de analiza a activitatii economice

            Balanta de verificare are un rol deosebit de important in analiza situatiei economico - financiare pe perioade scurte de timp, si in intervalul dintre doua bilanturi, fiind astfel, singurul instrument care furnizeaza informatiile necesare conducerii operative a unitatilor patrimoniale. Aceasta analiza are anumite limite comparativ cu analiza care se poate realiza pe baza bilantului contabil, cu ajutorul balantelor de verificare obtinandu-se un grad mai redus de sintetizare a datelor contabile.

2. Clasificarea balantelor contabile

Balantele de verificare a conturilor se clasifica dupa mai multe criterii, si anume:

a) Dupa natura conturilor pe care le contin pot fi balante de verificare ale conturilor sintetice (generale) si balante de verificare ale conturilor analitice.

            Balantele de verificare ale conturilor sintetice se intocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice si cuprind toate conturile sintetice folosite in contabilitatea curenta a unei unitati patrimoniale, intr-o anumita perioada de gestiune.

            Balantele de verificare ale conturilor analitice se intocmesc inaintea elborarii balantei conturilor sintetice, pe baza datelor preluate din conturile analitice. Balantele de verificare analitice se intocmesc pentru fiecare cont sintetic care a fost desfasurat pe conturi analitice. Aceste balante se mai numesc si balante de verificare auxiliare sau secundare. Spre deosebire de balanta de verificare a conturilor sintetice, care este una singura pe intreprindere, numarul balantelor de verificare ale conturilor analitice depinde de numarul conturilor care au fost desfasurate pe conturi analitice.

b) Dupa numarul de egalitati pe care le cuprind, balantele de verificare ale conturilor sintetice pot fi: balante de verificare cu o egalitate, balante de verificare cu doua egalitati, balante de verificare cu trei egalitati si balante de verificare cu patru egalitati. Ele pot fi intocmite intr+o singura varianta sau in doua variante.

1.      Balanta de verificare cu o singura egalitate

            Balanta de verificare cu o egalitate se prezinta in doua variante: fie ca balanta a sumelor, fie ca balanta a soldurilor. Ea cuprinde numai o singura egalitate:

                        Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

                                                            (∑T_sd) (∑T_sc)

sau:

                        Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

                                                debitoare (∑S_fd) creditoare (∑S_fc)

2.      Balanta de verificare a conturilor cu doua egalitati

Denumita si balanta sumelor si a soldurilor rezulta din combinarea balantei sumelor cu balanta soldurilor. Ea cuprinde patru coloane, doua pentru totalul sumelor debitoare si creditoare si doua coloane pentru soldurile finale, debitoare si creditoare.

Egalitatile sunt:

1) Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

(∑T_sd) (∑T_sc)

2) Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

debitoare (∑S_fd) creditoare (∑S_fc)

3) Balanta de verificare a conturilor cu trei egalitati

Balanta de verificare a conturilor cu trei egalitati se caracterizeaza prin separarea soldurilor initiale de rulajele lunii curente. Ea se intocmeste in doua variante:

a.      balanta tabelara;

b.      balanta de verificare sah.

Balanta de verificare cu trei egalitati a fost conceputa pentru sporirea proprietatilor informative ale balantelor de verificare cu una si cu doua egalitati. Pe baza ei se pot stabili urmatoarele egalitati:

1) Totalul soldurilor initiale = Totalul soldurilor initiale

debitoare (∑S_id) creditoare (∑S_ic)

2) Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare

(∑R_d) (∑R_c)

3) Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

debitoare (∑S_fd) creditoare (∑S_fc)

            In plus, cu ajutorul acestei balante de verificare se poate stabili si urmatoare corelatie: totalul rulajelor din balanta de verificare trebuie sa fie egal cu totalul rulajelor din evidenta cronologica (din Registrul Jurnal). Cu toate avantajele pe care le ofera balanta de verificare cu trei egalitati in forma tabelara, fata de balansa de verificare cu doua egalitati, ea prezinta su neajuns, si anume: desi reda volumul valoric al activitatii desfasurate intr-o perioada de gestiune, nu reflecta natura operatiilor efectuate.

            Pentru inlaturarea acestui neajuns se foloseste balanta de verificare cu trei egalitati in forma sah. Aceasta permite si redarea corespondentei conturilor in care s-au inregistrat operatiile economice in functie de continutul lor economic.

            Balanta de verificare sah se prezinta sub forma unei table de sah, intocmita dupa principiul matriceal. Cu ajutorul ei se obtin aceleasi trei egalitati, cu deosebirea ca aceste trei egalitati nu se mai obtin intre totalurile coloanelor perechi, ci la intretaierea randurilor cu coloanele, in care rulajele din perioada curenta se inscriu pe conturi corespondente. 

4) Balanta de verificare a conturilor cu patru egalitati

            Aceasta balanta reprezinta o combinare a balantei de sume si solduri cu balanta de rulaje lunare cu solduri initiale. Din acest motiv, ea mai poarta denumirea de balanta de rulaje lunare cu sume precedente. Cu ajutorul ei se obtin urmatoarele egalitati:

1) Totalul sumelor debitoare Totalul sumelor creditoare

din balanta (perioada) = din balanta (perioada)

precednta (∑T_sdp) precednta (∑T_scp)

2) Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare

ale lunii curente (∑R_d) ale lunii curente (∑R_c)

3) Totalul sumelor debitoare la = Totalul sumelor creditoare la

data intocmirii balantei data intocmirii balantei

(∑T_sdf) (∑T_scf)

4) Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

debitoare (∑S_fd) creditoare (∑S_fc)

            Balanta de verificare cu patru egalitati se intocmeste in doua variante, care iau nastere din continutul diferit al primelor coloane, astfel:

a) in cazul lunii ianuarie, balanta de verificare cu patru egalitati cuprinde soldurile initiale debitoare si creditoare, iar egalitatea se stabileste intre aceste totaluri ale soldurilor initiale debitoare si creditoare;

b) la sfirsitul celorlalte luni ale anului, primele doua coloane contin date privind totalul sumelor precedente debitoare si creditoare.

            Cu toate avantajele pe care le prezinta fata de celelalte balante de verificare, balanta conturilor cu patru egalitati are urmatorul neajuns: nu reflecta rulajele conturilor din lunile precedente. Acestea sunt cumulate cu soldurile initiale de la inceputul anului.

Inlaturarea acestui neajuns s-ar putea realiza prin intocmirea unei balante de verificare cu cinci egalitati.

Vesti bune ptr.PFA

Obligatia ca persoanele fizice autorizate (PFA) sa plateasca contributiile pentru venituri de natura profesionala, asa cum prevedea OUG 58/2010 va fi eliminata odata cu intrarea in vigoare a actului normativ care modifica ordonanta, acestea urmand sa faca plata contributiei conform Legii 19/2000.

Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti (CPMB) a precizat, vineri, ca actul normativ pentru modificarea si completarea OUG 58/2010 vizeaza doar persoanele care realizeaza venituri de natura profesional a din drepturi de autor sau in baza unor conventii civile, nu si PFA-urile, care nu mai fac obiectul documentului adoptat de Guvern.

Astfel, odata cu intrarea in vigoare a noului act normativ, persoanele fizice autorizate vor face plata contributiilor conform Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii, adica la fel ca inaintea intrarii in vigoare a OUG 58/2010.

Reprezentanta CPMB, Veronica Marinescu, a explicat vineri, intr-o conferinta de presa, ca persoanele aflate in aceasta situatie, care au virat banii pentru contributii, asa cum prevedea OUG 58/2010, vor avea un punctaj mai mare in luna pentru care s-a facut plata sau pot solicita o regularizare a platilor.

Ea a mai precizat ca persoanele care realizeaza, in mod ocazional, venituri de natura profesionala pe langa veniturile de natura salariala, nu datoreaza contributiile individuale si pentru aceste venituri de natura profesionala (drepturi de autor sau conventii civile).

In cazul persoanelor care, in mod ocazional, realizeaza exclusiv venituri de natura profesionala - drepturi de autor - , exista obligatia platii contributiilor individuale.

"In aceasta situatie baza de calcul anuala nu poate depasi de cinci ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat", a precizat Marinescu.

Noul act normativ mai prevede ca sunt obligate sa plateasca contributii persoanele care realizeaza, cu caracter de regularitate, pe langa veniturile de natura salariala, si venituri de natura profesionala, dar si cele care realizeaza, in mod regulat, exclusiv venituri de natura profesionala.

Si in aceste cazuri, baza de calcul lunara nu poate depasi de cinci ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Obligatia declararii, calcularii, retinerii si platii contributiilor individuale de asigurari sociale si de asigurari pentru somaj, corespunzatoare veniturilor de natura profesional, revine angajatorului.

Directorul interimar de la Directia de Politici Publice si Comunicare din Ministerul Muncii, familiei si Protectiei Sociale, Adriana Nedu, a declarat vineri, pentru MEDIAFAX, ca persoanele care realizeaza venituri din drepturi de autor sau din conventii civile sunt obligate in continuare sa faca platile pentru contributii, in conformitate cu OUG 58/2010.

Ea a explicat ca in cazul in care platile stabilite prin OUG 58, aferente veniturilor de natura profesionala, nu vor fi achitate, persoanele respective vor fi descoperite cand vor fi facute regularizarile la final de an, vor primi avertismente si ar putea plati penalitati.

Guvernul a decis miercuri ca platitorii de venituri din drepturi de autor vor retine, declara si calcula contributiile de asigurari pentru pensii si somaj aferente beneficiarilor, masura urmand sa fie aplicata incepand cu luni, 13 septembrie.

SURSA: Mediafax

Provizioane si rezerve

(1)Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor si provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a)rezerva legala este deductibila în limita unei cote de 5 % aplicata asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, pâna ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si varsat sau din patrimoniu, dupa caz, potrivit legilor de organizare si functionare. În cazul în care aceasta este utilizata pentru acoperirea pierderilor sau este distribuita sub orice forma, reconstituirea ulterioara a rezervei nu mai este deductibila la calculul profitului impozabil. Prin exceptie, rezerva constituita de persoanele juridice care furnizeaza utilitati societatilor comerciale care se restructureaza, se reorganizeaza sau se privatizeaza poate fi folosita pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de actiuni obtinut în urma procedurii de conversie a creantelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;
b)provizioanele pentru garantii de buna executie acordate clientilor;
c)provizioanele constituite în limita unui procent de 20 % începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25 % începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30 % începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creantelor asupra clientilor, înregistrate de catre contribuabili, altele decât cele prevazute la lit. d), f), g) si i), care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
1.sunt înregistrate dupa data de 1 ianuarie 2004;
2.sunt neîncasate într-o perioada ce depaseste 270 de zile de la data scadentei;
3.nu sunt garantate de alta persoana;
4.sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;
5.au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
d)provizioanele specifice, potrivit legilor de organizare si functionare, în cazul unei societati comerciale bancare sau al unei alte institutii de credit autorizate, precum si pentru societatile de credit ipotecar si societatile de servicii financiare;
e)rezervele constituite de societatile comerciale bancare sau alte institutii de credit autorizate, precum si de societatile de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare si functionare;
f)provizioanele constituite de fondurile de garantare, potrivit normelor Bancii Nationale a României;
h)rezervele tehnice constituite de societatile de asigurare si reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare si functionare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminueaza astfel încât nivelul acestora sa acopere partea de risc care ramâne în sarcina asiguratorului, dupa deducerea reasigurarii;
i)provizioanele de risc pentru operatiunile pe pietele financiare, constituite potrivit reglementarilor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare;
j)provizioanele constituite în limita unei procent de 100 % din valoarea creantelor asupra clientilor, înregistrate de catre contribuabili, altele decât cele prevazute la lit. d), f), g) si i), care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
1.sunt înregistrate dupa data de 1 ianuarie 2007;
2.creanta este detinuta la o persoana juridica asupra careia este declarata procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotarârii judecatoresti prin care se atesta aceasta situatie;
3.nu sunt garantate de alta persoana;
4.sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;
5.au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
k)provizioanele pentru închiderea si urmarirea postînchidere a depozitelor de deseuri, constituite de contribuabilii care desfasoara activitati de depozitare a deseurilor, potrivit legii, în limita sumei stabilite prin proiectul pentru închiderea si urmarirea postînchidere a depozitului, corespunzatoare cotei-parti din tarifele de depozitare percepute.
(2)Contribuabilii autorizati sa desfasoare activitate în domeniul exploatarii zacamintelor naturale sunt obligati sa înregistreze în evidenta contabila si sa deduca provizoane pentru refacerea terenurilor afectate si pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1 % aplicate asupra diferentei dintre veniturile si cheltuielile din exploatare, pe toata durata de functionare a exploatarii zacamintelor naturale.
(3)Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfasoara operatiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apa mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalatiilor, a dependintelor si anexelor, precum si pentru reabilitarea mediului este de 10 %, aplicata asupra diferentei dintre veniturile si cheltuielile înregistrate, pe toata perioada exploatarii petroliere.
(4)Regia Autonoma "Administratia Româna a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferenta dintre veniturile din exploatare realizate efectiv din activitatea de ruta aeriana si costurile efective ale activitatii de ruta aeriana, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depasesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.
(5)Reducerea sau anularea oricarui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusa se include în veniturile impozabile, indiferent daca reducerea sau anularea este datorata modificarii destinatiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei catre participanti sub orice forma, lichidarii, divizarii, fuziunii contribuabilului sau oricarui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplica daca un alt contribuabil preia un provizion sau o rezerva în legatura cu o divizare sau fuziune, reglementarile acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezerva.
(6)Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale si rezerve reprezentând facilitati fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculeaza impozitul pe profit si se stabilesc dobânzi si penalitati de întârziere, de la data aplicarii facilitatii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitarii rezervele de influente de curs valutar aferente aprecierii disponibilitatilor în valuta, constituite potrivit legii, înregistrate de societati comerciale bancare - persoane juridice române si sucursalele bancilor straine, care îsi desfasoara activitatea în România.
(7)În întelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se întelege si majorarea unui provizion sau a unei rezerve.
(8)Provizioanele constituite pentru creantele asupra clientilor, înregistrate de catre contribuabili înainte de 1 ianuarie 2004, sunt deductibile în limitele prevazute la alin. (1) lit. c), în situatia în care creantele respective îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a)nu sunt garantate de alta persoana;
b)sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;
c)au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
d)creanta este detinuta asupra unei persoane juridice pentru care a fost deschisa procedura falimentului, pe baza hotarârii judecatoresti prin care se atesta aceasta situatie;
e)nu au mai fost constituite provizioane deductibile fiscal pentru creanta respectiva.

Vanzarea cu amanuntul

    Specific pentru comertul cu amanuntul este obligativitatea utilizarii casei de marcat si conducerea raportului de gestiune zilnic pentru evidenta analitica a marfurilor.

    In cazul neplatitorilor de TVA se ignora conturile de TVA: 4426, 4427 si 4428. Astfel din formulele contabile de mai jos vor disparea inregistrarile cu aceste conturi.



1. Achizitionarea marfurilor de la furnizori. Marfurile ajung cu factura:

     371  =   %
                 378
                 4428
                 401
    4426 =   401



2. Achizitionarea marfurilor de la furnizori. Marfurile ajung cu aviz de insotire:

     371  =   %
                 378
                 4428
                 408


   In momentul primirii facturii:

     %    =   401
    408
    4426



3. Vinzarea marfurilor cu amanuntul, in baza raportul Z de la casa de marcat:

     A. Prin casa (numerar):

         5311 = %
                    707
                    4427



     B. Prin banca (card):

         5121 = %
                    707
                    4427




4. Descarcarea de gestiune a marfurilor vandute, tinand cont de coeficientul "K" de repartizare a adaosului calculat pentru fiecare luna:

    %     =   371
    607
    378
    4428



5. Pentru a se putea descarca gestiunea este necesar a se calcula adaosul marfurilor vandute. Acest adaos se calculeaza cu ajutorul coeficientului "K":



    K = (SiC 378 + Rc 378) / [ (SiD 371 - SiC 4428) +  (Rd 371 - Rc 4428) ]



    Acest coeficient K se inmulteste cu valoarea marfurilor vandute din care s-a scazut cota aferenta de TVA, adica cu rulajul lunar al contului 707*.

    Adaosul comercial = K x Rulajul lunar al contului 707

    Astfel costul marfurilor vandute va fi:

    Cost = Rulaj lunar al contului 707 - Adaos comercial



* Rulajul lunar al contului 707 se refera doar la veniturile din vanzarea marfurilor cu amanuntul.

Definitii Cod fiscal

1.activitate - orice activitate desfasurata de catre o persoana în scopul obtinerii de venit;
2.activitate dependenta - orice activitate desfasurata de o persoana fizica într-o relatie de angajare;
3.activitate dependenta la functia de baza - orice activitate dependenta care este declarata astfel de persoana fizica, în conformitate cu prevederile legii;
4.activitate independenta - orice activitate desfasurata cu regularitate de catre o persoana fizica, alta decât o activitate dependenta;
5.asociere, fara personalitate juridica - orice asociere în participatiune, grup de interes economic, societate civila sau alta entitate care nu este o persoana impozabila distincta, în întelesul impozitului pe venit si pe profit, conform normelor emise în aplicare;
6.autoritate fiscala competenta - organul fiscal din cadrul Ministerului Finantelor Publice si serviciile de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz, care au responsabilitati fiscale;
7.contract de leasing financiar - orice contract de leasing care îndeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a)riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b)contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;
c)perioada de leasing depaseste 75 % din durata normala de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; în întelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
8.contract de leasing operational - orice contract de leasing încheiat între locator si locatar, care nu îndeplineste conditiile contractului de leasing financiar;
9.comision - orice plata în bani sau în natura efectuata catre un broker, un agent comisionar general sau catre orice persoana asimilata unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate în legatura cu o operatiune comerciala;
10.contributii sociale obligatorii - orice contributii care trebuie platite, în conformitate cu legislatia în vigoare, pentru protectia somerilor, asigurari de sanatate sau asigurari sociale;
11.credit fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în strainatate, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri sau asa cum se stabileste în prezentul cod;
12.dividend - o distribuire în bani sau în natura, efectuata de o persoana juridica unui participant la persoana juridica, drept consecinta a detinerii unor titluri de participare la acea persoana juridica, exceptând urmatoarele:
a)o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifica procentul de detinere a titlurilor de participare ale oricarui participant la persoana juridica;
b)o distribuire în bani sau în natura, efectuata în legatura cu rascumpararea titlurilor de participare la persoana juridica, alta decât rascumpararea care face parte dintr-un plan de rascumparare, ce nu modifica procentul de detinere a titlurilor de participare al nici unui participant la persoana juridica;
c)o distribuire în bani sau în natura, efectuata în legatura cu lichidarea unei persoane juridice;
d)o distribuire în bani sau în natura, efectuata cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de catre participanti.
Daca suma platita de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate catre un participant la persoana juridica depaseste pretul pietei pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferenta se trateaza drept dividend. De asemenea, daca suma platita de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui actionar sau asociat al persoanei juridice este efectuata în scopul personal al acestuia, atunci suma respectiva este tratata ca dividend.
13.dobânda - orice suma ce trebuie platita sau primita pentru utilizarea banilor, indiferent daca trebuie sa fie platita sau primita în cadrul unei datorii, în legatura cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânata;
14.franciza - sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
15.know-how - orice informatie cu privire la o experienta industriala, comerciala sau stiintifica care este necesara pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent si a carei dezvaluire catre alte persoane nu este permisa fara autorizatia persoanei care a furnizat aceasta informatie; în masura în care provine din experienta, know-how-ul reprezinta ceea ce un producator nu poate sti din simpla examinare a produsului si din simpla cunoastere a progresului tehnicii;
16.mijloc fix - orice imobilizare corporala, care este detinuta pentru a fi utilizata în productia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriata tertilor sau în scopuri administrative, daca are o durata normala de utilizare mai mare de un an si 6 valoare mai mare decât limita stabilita prin hotarâre a Guvernului;
17.nerezident - orice persoana juridica straina si orice persoana fizica nerezidenta;
18.organizatie nonprofit - orice asociatie, fundatie sau federatie înfiintata în România, în conformitate cu legislatia în vigoare, dar numai daca veniturile si activele asociatiei, fundatiei sau federatiei sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial;
19.participant - orice persoana care este proprietarul unui titlu de participare;
20.persoana - orice persoana fizica sau juridica;
21.persoane afiliate - o persoana este afiliata cu alta persoana daca relatia dintre ele este definita de cel putin unul dintre urmatoarele cazuri:
a)o persoana fizica este afiliata cu alta persoana fizica, daca acestea sunt rude pâna la gradul al III-lea inclusiv;
b)o persoana fizica este afiliata cu o persoana juridica daca persoana fizica detine, în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25 % din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot detinute la persoana juridica ori daca controleaza în mod efectiv persoana juridica;
c)o persoana juridica este afiliata cu alta persoana juridica daca cel putin:
(i)prima persoana juridica detine, în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25 % din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealalta persoana juridica ori daca controleaza persoana juridica;
(ii)a doua persoana juridica detine, în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25 % din valoarea/numarul titulurilor de participare sau al drepturilor de vot la prima persoana juridica;
(iii)o persoana juridica terta detine, în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25 % din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima persoana juridica, cât si la cea de-a doua.
22.persoana fizica nerezidenta - orice persoana fizica care nu este persoana fizica rezidenta;
23.persoana fizica rezidenta - orice persoana fizica ce îndeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a)are domiciliul în România;
b)centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c)este prezenta în România pentru o perioada sau mai multe perioade ce depasesc în total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d)este cetatean român care lucreaza în strainatate, ca functionar sau angajat al României într-un stat strain.
Prin exceptie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoana fizica rezidenta un cetatean strain cu statut diplomatic sau consular în România, un cetatean strain care este functionar ori angajat al unui organism international si interguvernamental înregistrat în România, un cetatean strain care este functionar sau angajat al unui stat strain în România si nici membrii familiilor acestora;
24.persoana juridica româna - orice persoana juridica care a fost înfiintata în conformitate cu legislatia României sau care are locul de exercitare a conducerii efective în România;
25.persoana juridica straina - orice persoana juridica care nu este persoana juridica româna;
26.pret de piata - suma care ar fi platita de un client independent unui furnizor independent în acelasi moment si în acelasi loc, pentru acelasi bun sau serviciu ori pentru unul similar, în conditii de concurenta loiala;
27.proprietate imobiliara - orice teren, cladire sau alta constructie ridicata ori încorporata într-un teren;
28.redeventa - orice suma ce trebuie platita în bani sau în natura pentru folosirea ori dreptul de folosinta al oricaruia dintre urmatoarele:
a)drept de autor asupra unei lucrari literare, artistice sau stiintifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum si efectuarea de înregistrari audio, video;
b)orice brevet, inventie, inovatie, licenta, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, model, plan, schita, formula secreta sau procedeu de fabricatie ori software.
Nu se considera redeventa, în sensul prezentei legi, remuneratia în bani sau în natura platita pentru achizitiile de software destinate exclusiv operarii respectivului software, fara alte modificari decât cele determinate de instalarea, implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va fi considerata redeventa, în sensul prezentei legi, remuneratia în bani sau în natura platita pentru achizitia în întregime a drepturilor de autor asupra unui program pentru calculator;
c)orice transmisiuni, inclusiv catre public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;
d)orice echipament industrial, comercial sau stiintific, orice bun mobil, mijloc de transport ori container;
e)orice know-how;
f)numele sau imaginea oricarei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoana fizica.
În plus, redeventa cuprinde orice suma ce trebuie platita în bani sau în natura pentru dreptul de a înregistra sau transmite sub orice forma spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau alte activitati similare;
29.rezident - orice persoana juridica româna si orice persoana fizica rezidenta;
30.România - teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritoriala si spatiul aerian de deasupra teritoriului si marii teritoriale, asupra carora România îsi exercita suveranitatea, precum si zona contigua, platoul continental si zona economica exclusiva, asupra carora România îsi exercita drepturile suverane si jurisdictia în conformitate cu legislatia sa si potrivit normelor si principiilor dreptului international;
31.titlu de participare - orice actiune sau alta parte sociala într-o societate în nume colectiv, societate în comandita simpla, societate pe actiuni, societate în comandita pe actiuni, societate cu raspundere limitata sau într-o alta persoana juridica sau la un fond deschis de investitii;
32.transfer - orice vânzare, cesiune sau înstrainare a dreptului de proprietate, precum si schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.
33.valoarea fiscala reprezinta:
a)pentru active si pasive - valoarea de înregistrare în patrimoniu;
b)pentru titlurile de participare - valoarea de achizitie sau de aport, utilizata pentru calculul câstigului sau pierderii, în întelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit;
c)pentru mijloace fixe - costul de achizitie, productie sau valoarea de piata a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrarii în patrimoniul contribuabilului, utilizata pentru calculul amortizarii fiscale;
d)pentru provizioane si rezerve - valoarea deductibila la calculul profitului impozabil.
(2)Criteriile care stabilesc daca o activitate desfasurata de o persoana fizica reprezinta o activitate dependenta sau independenta sunt prevazute în norme.