Costurile(de productie,de achizitie,dobanzi,etc) trebuiesc cunoscute,daca nu din punct de vedere economic,cel putin din punc de vedere al unor reglementari legale care urmaresc aceste costuri: vanzarea sub costul de productie,de achizitie,etc.
Ca urmare apare aici necesitatea justificarii costurilor pentru a fi contabilizate.Explicatia necesitatii consta in unele practici nu tocmai legale si care devin tentante cum ar fi evaziunea prin autoconsum,practicarea unui pret mic la export,transferurile intre firme ce apartin aceluiasi grup la un pret inferior,etc.
Astfel OG99/2000 aprobata prin L650/2002,art.19 interzice oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in PIERDERE.
Prin vanzare in pierdere se intelege orice vanzare la un pret EGAL sau inferior pretului de achizitie.
Pretul de achizitie(costul de achizitie) reprezinta pretul de cumparare + taxele nerecuperabile+cheltuielile de "transport-aprovizionare"+alte cheltuieli accesorii necesare (punerea in stare de utilitate,cheltuieli cu intrarea in gestiune).
Costul de productie reprezinta suma costurilor de achizitie al materiilor prime,materiale consumabile utilizate,a cheltuielilor directe cat si indirecte de productie(regia sectiei) FARA cheltuielile generale de administrare.
