Definiţia 1. Balanţa de verificare este acel procedeu al metodei
contabile pentru controlul exactităţii înregistrărilor prin
prezentarea grupată în acelaşi tabel a datelor din toate conturile.
Definiţia 2. Balanţa de verificare este un tabel întocmit pe principiul
dublei înregistrări în care apar:
- pe fiecare rând câte un cont (sub-cont sau analitic)
- pe fiecare coloană existenţa sau mişcarea din contul respectiv,
separat debit şi credit.
Existenţa este menţionată de coloanele din balanţă cu denumirea
sold iniţial / final. Mişcarea din contul respectiv este înregistrată în
coloanele cu una din denumirile „ rulaj precedent”, „rulaj curent”, „rulaj
total”.
Coloana cu semnificaţia “Total sume” cuprinde existenţa de la
începutul perioadei plus mişcările aferente perioadei.
- Corelaţii în cadrul balanţei de verificare.
1. Suma soldurilor iniţiale debitoare este egală cu suma soldurilor
iniţiale creditoare.
2. Suma rulajelor debitoare este egală cu suma rulajelor
creditoare.
3. Suma soldurilor finale debitoare este egală cu suma soldurilor
finale creditoare.
Acestea sunt corelaţii fundamentale care se aplică pe total balanţă
de verificare.
Se aplică o verificare specială şi numai / exclusiv pe conturi
bilanţiere dacă în balanţa de verificare apar conturi în afara bilanţului.
Conturi bilanţiere – conturi de la clasa 1 la clasa 7.
Cont 8xx( 800 – 899) înregistrează elemente nepatrimoniale
(elemente patrimoniale din afara bilanţului).
Conturi din clasa 9xx ( 900 – 999) sunt conturi ale calculaţiei
costurilor .
În concluzie : corelaţiile 1, 2, şi 3 se vor aplica la totalul conturilor.
4. Suma rulajelor debitoare ale conturilor din clasa 6 este egală cu
rulajul debitor al contului 121.
Tranzacţiile respective reprezintă cheltuieli înregistrate de firmă în
perioada analizată.
5. Suma rulajelor creditoare ale conturilor din clasa 7 = rulajul
creditor al contului 121 (contul profit şi pierdere).
Acest egal semnifică veniturile înregistrate de firmă în perioada
respectivă.
Observaţie ! corelaţia 4 şi 5 se amendează / corectează /
eventual cu profitul repartizat / pierderea acoperită
(repartizată)înregistrate în anul anterior şi contabilizată în anul curent.
6. Soldul fiecărui cont din clasa 6 (inclusiv analitic) trebuie să fie
egal cu zero.
7. Soldul fiecărui cont din clasa 7 trebuie să fie egal cu zero.
6 – cheltuieli ; 7 – venituri
8. Soldul final al contului 4426 (TVA deductibilă)= zero
Soldul final al contului 4427 (TVA colectată)= zero.
Observaţie ! după închiderea (sfârşitului) lunii contabile din
conturile privind TVA-ul rămân solduri în unul din următoarele :
- 4423 – TVA de plată (sold creditor)
- 4424 – TVA de recuperat (bani de luat de la stat) sold debitor
- 4428 – TVA neexigibilă (în situaţii speciale TVA amânat în
vamă,stocuri marfuri)
- Corelaţii între conturi şi situaţia inventarului
Cel puţin odată pe an se face inventarierea patrimoniului. Cu
ocazia respectivă se pune de acord ceea ce este în evidenţa firmei şi
situaţia reală de fapt.
Exemplu Stocul efectiv de marfă din magazie şi soldul debitor al
contului 371.
Cu această ocazie se produc două acţiuni :
a) – înregistrarea diferenţelor în + sau –.
b) – stabilirea cauzelor pentru diferenţe şi eventual emiterea deciziilor de
imputare.
Alte valorificări – soldul cont 5121 se confruntă cu extrasul de cont
(documentul bancar).
Sistematizând după precepte ştiinţifice practicile contabilităţii în partidă dublă, din Veneţia timpului său, Luca Paciolo elaborează prima teorie a unui sistem de contabilitate bazat pe cele
patru registre contabile fundamentale, pe care, desigur sub o formă mult evoluată le întîlnim şi azi, şi anume :
a) Registrul „Inventar” întocmit la începutul activităţii agentului economic în care acesta trebuie să înscrie toată averea sa în ordinea inversă a lichidităţii acesteia a cărei importanţă o defineşte prin dictonul „unde nu este ordine, domneşte confuzia”, precum şi la finele fiecărui exerciţiu financiar;
b) Registrul „Memorial” - documentele justificative de azi - în care Luca Paciolo observând practica contabilă a timpului său spune că se „înregistrează amănunţit tot ce priveşte cumpărarea şi vânzarea sau alte tranzacţii comerciale, nelăsând să-i scape nici o iotă: ce, cum si unde cu indicaţia împrejurărilor lămuritoare”.
c) Registrul „Jurnal” - evidenţa cronologică de azi concretizată în notele sau articolele contabile - întocmit pe baza „Memorialului”, în registrul „Jurnal” fiecare articol contabil se înscrie cu indicarea datei calendaristice la care a avut loc operaţia economică precum şi a conturilor debitoare în par tea stângă şi a celor creditoare în partea dreaptă.
Această redactare a formulei contabile este şi astăzi operantă.
d) Registrul „Cartea Mare” - evidenţa sistematică de azi - în care se trec sistematizat pe conturi toate operaţiile înregistrate în Registrul „Jurnal” astfel încât totalul sumelor debitoare trebuie să fie egal cu totalul sumelor creditoare. Astfel Registrul „Cartea Mare” juca şi rolul de Balanţă de verificare.
În sistemele contabile dualiste, funcţiile contabilităţii sunt structurate şi ierarhizate, de regulă astfel:
Funcţiile contabilităţii financiare:
1) funcţia de înregistrare exhaustivă a tranzacţiilor unei întreprinderi în scopul determinării periodice
a situaţiei patrimoniale, a rezultatelor si situaţiei economico-financiare;
2) funcţia de informare economico-financiară
a terţilor;
3) funcţia de instrument de verificare şi
de probă generată de raţiuni juridice şi fiscale;
4) funcţia de furnizare a informaţiilor necesare
realizării sintezelor macroeconomice;
5) funcţia de satisfacere a cerinţelor informaţionale ale
analizei economico-financiare.
Funcţiile contabilităţii de gestiune :
1) funcţia de
determinare a costurilor pe produse şi sectoare de activitate;
2) funcţia de
determinare a rentabilităţilor pe produse, lucrări şi servicii;
3) funcţia de producere şi furnizare a informaţiilor necesare elaborării bugetelor de venituri şi cheltuieli, actualizării indicatorilor de gestiune care formează
„tabloul de bord” al managerilor firmelor şi măsurării performanţelor sectoarelor de activitate, produselor, lucrărilor şi serviciilor.
Pe plan mondial coexistă mai multe culturi şi sisteme contabile, două dintre ele fiind deosebit de influente, şi anume:
• Cultura contabilă şi sistemul de contabilitate vest-european, denumit şi
continental, ale cărui promotori sunt Franţa şi Germania,
• Cultura contabilă şi sistemul de contabilitate
anglo-saxon ale căror promotori sunt Anglia şi SUA.
