marți, 20 iulie 2010

PASIVUL

I. CAPITALURI PROPRII Formate din: 1. Capitalul social 2. Rezerve a) Statutare – prevăzute în statut sau în actul constitutiv al entităţii patrimoniale. b) Legale – L 31/1990 modificată şi republicată. Atenţie ! Rezervele legale sunt deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit, în timp ce rezervele statutare nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit. 3. Prime legate de capital Apar atunci când are loc majorarea capitalului la o dată ulterioară constituirii firmei şi între cele două momente a avut loc o inflaţie accentuată. Au rolul de a echivala în termeni comparabili aporturile de capital de la date diferite, între date existând un decalaj de actualizare mare Important ! 2. şi 3. nu se pot transforma în capital social. 4. Diferenţe de reevaluare – conform normelor legale. În primii ani statul a stabilit date concrete când se poate face reevaluarea (1990; 1992; 1994 şi 1995) Actualmente este o permisivitate mai mare a legislaţiei româneşti în acest domeniu. 5. Rezultatul exerciţiului : (anul curent) a) - profit „+” b) - pierdere „–” 6. Rezultatul reportat (al anilor anteriori) a) profit nerepartizat „+” b) pierdere neacoperită „–” II. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI Definiţie: Provizioanele sunt sume destinate acoperirii riscurilor şi unor eventuale pierderi în viitor, evaluabile astăzi. Exemplu: diferenţele de curs care astăzi sunt elemente de provizioane. În urma aplicării Standardelor Internaţionale de Contabilitate diferenţele de curs se vor regăsi în costuri. III. DATORII 1. Împrumuturi şi datorii asimilate: a) din emisiunea de obligaţiuni: - obligaţiunea este un titlu de credit spre deosebire de titlul de participaţie care este titlu de proprietate (acţiunea); b) din credite bancare pe termen lung şi mediu. 2. Datorii legate de participaţie 3. Dobânzi aferente împrumutului (separat preferabil pentru obligaţiuni şi credite bancare). 4. Prime datorate privind rambursarea obligaţiunilor Datoriile pot fi clasificate astfel: a) curente – nu au ajuns încă la scadenţă restante – au ajuns la scadenţă; b) în funcţie de termen (exigibilitate) datoriile sunt: - conform legislaţiei româneşti: - pe termen scurt (sub 1 an); - pe termen mediu (1-5 ani); - pe termen lung (peste 5 ani), - conform legislaţiei internaţionale: - pe termen scurt (sub 2 ani); - pe termen mediu (2-7 ani); - pe termen lung - pe termen foarte lung (peste 15 ani). IV. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE a) Furnizori de materii prime, materiale, mărfuri pe bază de factură. Se divid la rândul lor: - pentru activitate curentă; - pentru investiţii; - furnizori interni: - în monedă naţională; - în valută – numai în cazuri de transport internaţional, turism sau expres menţionate de legislaţia din domeniul valutar; - furnizori externi: - exclusiv în valută convertibilă. b) Efecte comerciale de plătit (CEC, bilet de ordin – BO şi CAMBIE). Observaţie: Neonorarea unui efect comercial determină înregistrarea pe numele firmei a unui „incident de plată” la Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) din cadrul BNR. Repetarea de mai multe ori a unui asemenea incident poate genera interdicţia bancară privind folosirea efectelor comerciale. Faza agravantă a emiterii cecului fără acoperire este sancţionată penal, cu atât mai agravantă dacă s-a făcut în condiţii de interdicţie bancară. c) Furnizori facturii nesosite sunt furnizorii care au livrat marfa sau au prestat serviciul dar nu au emis încă factura sau aceasta nu a ajuns încă. Este obligatoriu să se înregistreze marfa sosită, chiar fără factură (de obicei pe bază de Aviz de însoţire sau de expediere) mai ales dacă este revândută imediat. Atenţie ! Această poziţie contabilă se foloseşte pentru reglarea tuturor mărfurilor care nu figurează în gestiune la data respectivă. În cazul unor erori de gestiune a stocului, când o anumită poziţie lipseşte scriptic dar există faptic, se face reglajul şi prin intermediul poziţiei “ furnizori facturi nesosite”. V. CLIENŢI Avansuri primite de la clienţi. Se acordă avansuri: – la import în regim comisionar (avans care trebuie să acopere cel puţin obligaţia în vamă, transport şi asigurarea pe parcurs extern şi serviciile aferente vămuirii; dacă se doreşte transportul la beneficiar, trebuie asigurat şi trnsportul pe parcurs intern); – la lucrări de construcţii montaj – la execuţie active fixe de valoare mare care presupun angajarea unor cheltuieli fixe de la început ( de obicei 20 – 40%) Uneori se acoperă cheltuielile de organizare şantier asigurate din avans). VI. ALTE DATORII a) În legătură cu personalul: - salarii (chenzina a 2-a de obicei); - ajutor de boală; - cota din profitul datorat salariaţilor. b) Impozite şi taxe la bugetul public: 1. la bugetul de stat: - impozit pe profit; - TVA; - accize; - impozit pe venituri din salarii cu excepţia celui virat la bugetul local pentru punctele de lucru din teritoriu, 2. la bugetele locale: - impozit pe teren; - impozit pe clădiri; - impozit pe mijloacele auto, 3. la bugetele sociale: - contribuţii la asigurările sociale (CAS); - contribuţii la fondul de şomaj; - contribuţii la fondul de sănătate. c) Datorii în cadrul grupului. d) Datorii faţă de asociaţi (situaţia în care aceştia sunt creditori). Observaţie: datoriile faţă de asociatul nerezident (cetăţean străin sau persoană juridică străină) se contabilizează distinct pentru că în mod frecvent este trecut în bilanţ. e) Dividende de plată (atenţie ! la drepturile acţionarilor sau asociaţilor minoritari). f) Datorii din operaţii în participaţie (pe baza contractului de asociere în participaţiune). g) Creditori diverşi. Observaţie: la creditorii diverşi „se ascund” uneori sume care nu trebuie să apară expres la alte poziţii.