Reducerile ,ca urmare a derulării operaţiunilor economico-financiare între parteneri pot fi de natură comercială sau financiară. Reducerile comerciale pot fi rabaturi, remize şi risturne. Tratamentul fiscal şi contabil specific reducerilor comerciale este diferit de cel pentru reducerea financiară astfel: Reducerile comerciale se acordă potrivit unor clauze comerciale specificate în toate contractele de acelaşi tip sau prin reclame – pe acelaşi segment de piaţa nu trebuie făcute diferenţieri anticoncurenţiale. Singurele diferenţe care trebuie să existe între partenerii firmei sunt cele comerciale:defecte de calitate a produselor, de valoare a comenzii, periodicitatea acesteia etc.
Reducerea comercială se scade din venitul obţinut ca urmare a vânzării produsului (respectiv se reduce costul de achiziţie al produsului în cazul cumpărătorului).
Reducerea financiară reprezintă un scont determinat de aplicare a anumitor facilitati la plata facturilor (care, de asemenea, trebuie făcute cunoscute tuturor partenerilor). Din punct de vedere fiscal, ea reprezintă o creştere a cheltuielilor si o reducere a cifrei de afaceri
___________________________________
Atragem atenţia că, potrivit legislaţiei româneşti, „este interzisă acordarea unor facilitate de preţ clienţilor, persoane juridice, care efectuează plata în numerar” (art.5, din O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în M.O. nr. 24/31.01.1996 şi modificată prin O.G. nr. 26/22.08.1997, publicată în M.O. nr. 208/26.08.1997). De asemenea „nu se cuprind în baza de impozitare a T.V.A…. rabaturile, remizele, riturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor” (potrivit art. 137 alin (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal).
