Clienţi incerţi – 4118

Consideratii. Operaţiunile contabile legate de clienţii incerţi sau în litigiu sunt determinate de necesitatea reflectării imaginii fidele a patrimoniului întreprinderii. În analiza şi evidenţierea clienţilor incerţi sau în litigiu, în contabilitate se parcurg mai multe etape: constatarea că un client a devenit incert după trecerea unui anumit interval de timp de la scadenţă şi neachitarea datoriilor restante, în condiţiile în care au fost luate toate măsurile necesare pentru recuperarea creanţei (respectiv somaţie de plată, punere în întârziere etc.); constituirea provizionului pentru clienţi incerţi în vederea imputării cheltuielii exerciţiului căruia îi aparţine; în acelaşi timp se trece la acţionarea pe cale legală pentru recuperarea creanţei; dacă un client refuză din diferite motive să achite o datorie; mărimea provizionului se stabileşte la dimensiunile creanţei nerecunoscute, şi nu la cele ale creanţei neachitate; dacă ponderea clienţilor incerţi sau în litigiu este mare în totalul clienţilor, este bine să fie înregistraţi separat în contul 4114 „Clienţi incerţi sau în litigiu” pentru a crea o imagine cât mai fidelă a patrimo- niului; şi aici se aplică precizarea de mai sus, în sensul că se transferă numai suma aflată în litigiu, şi nu întreaga sumă rămasă în sold; în momentul rezolvării litigiului se stinge creanţa recuperate şi se reia întregul provizion aferent litigiului respectiv la venituri; dacă litigiul s-a rezolvat, iar creanţa nu mai poate fi recuperată din diferite motive (suma este foarte mică sau clientul nu mai există etc.), în baza unei hotărâri a Consiliului de Administraţie (sau AGA), poate fi înregistrată drept cheltuială nedeductibilă fiscal, prin intermediul contului 654 „Pierderi din creanţe şi debitori diverşi”. Din punct de vedere fiscal, cheltuielile cu provizioanele pentru clienţi incerţi sau în litigiu erau nedeductibile, iar veniturile din reluarea lor erau neimpozabile. Potrivit art. 22 alin (1) lit. (c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sunt considerate cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal „provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), [g) a fost abrogata prin art. 1 din O.G. nr. 83/2004] şi i) care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: -sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004; -sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei; -nu sunt garantate de altă persoană; -sunt datorate de o persoană care nu este persoana afiliată contribuabilului; -au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.” În concluzie, constituirea de provizioane pentru creanţe incerte şi trecerea acestora în conturi specifice de ordine şi evidenţă este mai mult o necesitate contabilă de a reflecta realitatea, decât un imperativ fiscal. Iar facilităţile introduse în Codul fiscal nu fac decât să vă stimuleze pentru îndeplinirea acestei necesităţi.