luni, 30 noiembrie 2009
Declaratiile la ANAF -titluri executorii
Asociatul unic poate avea calitatea de salariat
Reducerile comerciale si financiare
Indemnizatia de deplasare
Autofacturarea
Monetarul
Registre,o modalitate arhaica de evidenta.
Inregistrare PFA
Registrul bunurilor de capital
Case de marcat fiscale
ANAF-Firme declarate Inactive.
Noi reglementari contabile
INCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA
Ajutorul de somaj
Dan Ariely
Echipamentul de lucru
Garantiile gestionare
duminică, 29 noiembrie 2009
O scurta analiza pe baza de Bilant
Dupa intocmirea Balantei de verificare,soldurile conturilor de activ si pasiv sunt comparate cu situatia reala a patrimoniului.Pentru ce aceasta comparatie?.Patrimoniul este un "organism viu" care are o anumita dinamica ,este influentat de mediul sau extern sau intern ,de factorul timp dar mai ales de piata. Toate acestea conduc patrimoniul la o anume valoare economica,adica posibilitatea reala de a produce flux de numerar in viitor,suficient cat sa fie "rentabil" si sa se exprime in piata ca o "forta". Evidenta contabila NU preia aceste influente,soldurile conturilor de activ si pasiv sunt compuse din pretul istoric(preturile de intrare in patrimoniu sau valoarea exprimata in moneda la data aparitiei a unei obligatii). Se nasc discrepante intre evidenta contabila si realitatea existentului la un moment dat.De exemplu:-valoarea contabila a unui mijloc fix si valoarea economica a acestuia,valoarea activelor financiare(obligatiuni,participatii,actiuni) din patrimoniu si valoarea lor de piata (cota bursiera),etc. Inventarul este instrumentul ce rectifica la valoarea reala contabilitatea. Scopul final al contabilitatii este de a informa.Informatia trebuie sa fie in primul rand credibila.Investitorii,actionarii,bancile ,Statul sunt interesati in a gasi in informatia contabila o "oglinda" a patrimoniului si nu niste informatii perimate,"prafuite de istorie". Degeaba se intocmeste o contabilitate exacta,la "centima",in conformitate cu legea contabilitatii si codul fiscal daca NU se compara si se rectifica cu situatia reala a patrimoniului prin inventar.
Valoarea informatiei contabile este invers proportionala cu timpul scurs si direct proportionala cu inventarul.
A se vedea si Evaluarea la inventarierea generala _______________________________________
In orice afacere se "inainteaza" de catre actionari un capital.Acesta este fie in natura (cladiri,utilaje ,terenuri,stocuri,cunostinte tehnologice),fie in numerar sau numai in numerar.In baza unui plan de afaceri de startup,capitalul este alocat unor active("transformat" in active). Activele sunt si ele de 2 feluri: cele cu un ciclu lung de existenta(mijloace fixe,active financiare)numite si alocari permanenete si cele cu un ciclu scurt-stocuri(materale,active financiare tranzactionabile,credite pe termen scurt existent ca numerar in cont bancar,etc),active cu viata temporara numite si active tempoarare.Sursa de aparitie a lor este capitalul.Capitalul este si el impartit in doua: 1.Surse permanente(capitalul propriu plus cele atrase pe termen lung,rezerve,rezultate anterioare sau curente)cat si 2.surse temporare(atrase:furnizori,credite pe termen scurt,imprumuturi)sunt "izvorul" activelor permanente sau temporare. Tehnic vorbind bilantul este instrumentul de reflectare a echilibrului financiar al întreprinderii la încheierea exercitiului. Asimetria dintre alocarile permanente (în imobilizari) si sursele permanente (capitaluri proprii si datorii financiare) au determinat constituirea unei marje de securitate denumita fond de rulment (F.R.). El este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la înfaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt. Relatia de calcul a fondului de rulment prin partea de sus a bilantului este:FR = Capitaluri permanente - Active imobilizate sau prin partea de jos a bilantului: Schematic, fondul de rulment se prezinta astfel: Fond de rulment =Active circulante -Datorii pe termen scurt ______________________________________ FR = Capitaluri permanente - Active imobilizate Din calcularea FR pot apare una din situatiile: 1) Capitaluri permanente > Active imobilizate, rezulta FRN > 0. Daca FRN > 0,semnificatia este urmatoarea: capitalurile permanente permit sa se finanteze integral activele imobilizate si o parte din activele circulante. 2) Capitaluri permanente <>trebuie deci sa fie partial finantate prin resurse pe termen scurt. 3) Capitaluri permanente = Active imobilizate, rezulta FRN = 0. Aceasta situatie este putin probabila exprimând o armonizare totala a structurii resurselor cu utilizarea acestora.
Scopul gestionarii fondului de rulment este de a asigura capacitatea unei companii de a-si desfasura activitatea si in acelasi timp de a genera suficiente lichiditati pentru a satisface datoriile exigibile pe termen scurt si viitoarele cheltuieli operationale. _______________________________________________ FR = Active circulante - Datorii pe termen scurt Necesitatile de finantare ale productiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite în cea mai mare parte din surse temporare corespunzatoare (datorii de exploatare: furnizori, creditori etc.). Diferenta dintre necesitatile de finantare ale ciclului de exploatare si datoriile de exploatare este numita nevoia de fond de rulment (NFR). Daca NFR > 0 ea semnifica un surplus de nevoi temporare (ciclice) în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. O atare situatie poate fi judecata ca fiind normala daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare. Astfel, nevoia de fond de rulment poate evidentia un decalaj Nevoia de fond de rulment = Alocari ciclice – Surse ciclice = (Stocuri + Creante) – Surse ciclice Surse ciclice=surse temporare(datorii comerciale) Daca NFR <>excedentul de finantare se regaseste sub forma trezoreriei nete, concretizata în disponibilitati în conturi bancare si casa. Trezoreria neta = Fond de rulment - Nevoia de fond de rulment Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati eficiente. Trezoreria neta (TN) > 0 este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii. Excedentul rezultat trebuie plasat eficient si în deplina siguranta pe piata de capital. Trezoreria neta (TN) <> Nu exista o viziune unitara asupra a ceea ce inseamna fondul de rulment. Cei mai multi il considera a fi relatia dintre patru elemente care influenteaza si ciclul de conversie a numerarului: - Datorii curente - Creante curente - Stocuri - Numerar si echivalente de numerar Gestionarea fondului de rulment este considerata una dintre cele mai importante elemente in conducerea unei companii.
Nu exista nicio indoiala ca actuala criza financiara va schimba si in unele cazuri deja a schimbat, modul traditional de a rezolva problema lipsei de lichiditati prin credit bancar. Prin urmare, va trebui sa ne intoarcem la ceea ce ar fi trebuit sa fie o notiune financiara de baza, ce a fost neglijata pentru mult timp de mediul de afaceri - gestiunea fondului de rulment. Evolutia interdependenta a celor patru elemente ale fondului de rulment si managementul acestora ar putea fi decisiva pentru viitorul unei companii in urmatoarele luni.
Cu siguranta, companiile isi monitorizeaza fluxurile de trezorerie, dar gestioneaza ei cu adevarat fondul de rulment ? As identifica doua elemente la fel de importante pentru un management eficient al fondului de rulment:
1.Primul aspect ar fi infrastructura tehnica, cuprinzând sisteme informationale adecvate, cunostinte si experienta manageriala, o cultura organizationala orientata spre operativitatea luarii deciziilor etc.
2. Al doilea aspect ar fi managementul relational, bazat pe corectitudine si etica in afaceri, care sa vizeze clientii, furnizorii, bancile si in general partenerii de afaceri. Esenta ar fi de a putea recurge la aceste relatii in vremuri de restriste. In orice caz, un bun sistem relational este o solutie pe termen scurt la ceea ce ar putea deveni o problema pe termen lung pentru companii, in cazul in care actuala criza se va prelungi.
In aceasta ordine de idei, as adauga si un al treilea element al managementului fondului de rulment: raportul de putere dintre o companie si mediul sau de afaceri. De exemplu, gestionarea fondului de rulment ar fi diferita intr-o companie care controleaza 80% din piata (compania A), comparativ cu o companie care actioneaza intr-un mediu concurential atomizat (compania B).
In mod traditional, companiile au tendinta de a negocia agresiv cu furnizorii pentru scaderea preturilor si prelungirea termenelor de plata. O astfel de politica poate fi o sursa de finantare pentru o companie, atât timp cât status quo este mentinut. In exemplul de mai sus, companiei A i-ar fi mai usor sa implementeze o astfel de strategie decât companiei B. Creditul comercial poate fi usor accesibil si ieftin, insa reprezinta doar una din variabilele ecuatiei fondului de rulment si utilizat in mod abuziv poate afecta in mod negativ compania, mai ales in cazul in care este practicat in relatiile cu furnizorii strategici.
Pe de alta parte, gestionarea creantelor nu este altceva decât imaginea in oglinda a ceea ce ar trebui sa reprezinte managementul datoriilor. In timp ce o companie nu detine controlul asupra furnizorilor si clientilor sai, are capacitatea de a-si controla stocurile.
Doar printr-o planificare detaliata si corecta o companie poate sa atinga un nivel suficient al stocurilor pentru a nu-i fi afectate operatiunile zilnice. O acumulare excesiva de stocuri poate pune compania in situatia neplacuta de a avea nevoie de finantare. Toate elementele fondului de rulment incorporeaza intr-o forma sau alta lichiditati. Prin urmare, managementul fondului de rulment trebuie intotdeauna corelat cu ciclul de conversie a numerarului (perioada de timp necesara pentru ca numerarul sa devina numerar din nou, de la achizitionarea materiilor prime, pâna la valorificarea prin vânzare a produselor finite si incasarea creantelor). Esenta gestionarii fondului de rulment e reprezentata de calitatea relatiilor companiei cu partenerii de afaceri. Cu siguranta, cunostintele tehnice sunt importante, ca si experienta manageriala sau pozitia si influenta companiei la masa de negocieri. Niciunul dintre acesti factori nu este insa la fel de important ca relatiile cu partenerii de afaceri. Prin urmare: isi gestioneaza companiile corespunzator relatiile cu clientii si furnizorii? - isi trateaza clientii si furnizorii drept parteneri sau adversari? - sunt relatiile companiei bazate pe o conduita profesionala corecta? - mentine conducerea companiei relatii strânse cu furnizorii si clientii strategici? - sau compania incearca doar sa isi salveze propria piele? Acestea sunt doar câteva dintre intrebarile relevante pentru gestiunea fondului de rulment si cred ca raspunsurile la aceste intrebari vor diferentia companiile care vor iesi invingatoare din aceasta criza financiara. Totusi, ar trebui sa ne aducem aminte ca afacerile se fac intre persoane si ca a avea parteneri de afaceri pe care sa te poti baza in aceste momente de criza financiara poate preveni sau evita blocaje operationale, poate genera fond comercial si valoreaza mai mult decât de a pune banii la saltea. ________________________________
Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este contabilizat în bilant,
după deducerea amortizării cumulate si tuturor pierderilor de valoare
înregistrate la acest activ.
Valoarea recuperabilă este cea mai mare valoare dintre valoarea justă netă a activului si valoarea sa de utilitate sau de utilizare.
Valoarea de utilitate este o valoare actualizată a fluxurilor viitoare de trezorerie asteptate si generate de utilizarea continuă a activului si de cesiunea sa la sfârsitul duratei sale de utilizare.
La calculul valorii de utilitate este utilizată o rată de actualizare care este rata de randament pe care ar pretinde-o un investitor dacă ar face un plasament ce ar genera fluxuri de aceeasi mărime, cu aceleasi scadente si cu aceleasi riscuri.
IAS 36 revizuit precizează că există trei categorii de imobilizări pentru care se efectuează testul de depreciere cel putin o dată pe an indiferent că există sau nu indicii de depreciere: − fondul comercial; − imobilizările necorporale în curs; − imobilizările necorporale cu durată de utilizare nedeterminată.
Provizioanele pentru depreciere sunt evaluate la inventariere, ca diferentă dintre valoarea contabilă a respectivului activ si valoarea sa de inventar (valoarea de utilitate). Această din urmă valoare se determină pe baza valorii de piată si a utilitătii bunului pentru întreprindere.
Din punct de vedere contabil, înregistrarea deprecierii de valoare generează debitarea unui cont de cheltuieli si creditarea contului de activ. Respectivul activ depreciat va apărea la noua valoare nu numai în bilant, ci si în evidentele primare si vor fi eventual revizuite durata de viată rămasă, valoarea reziduală si metoda de amortizare.
vineri, 27 noiembrie 2009
Balanta de Verificare
Analiza si verificare
a) Balanta de verificare (se intocmeste lunar); b) Bilantul contabil (in conformitate cu legislatia din Romania, trebuie intocmite si depuse bilantul semestrial si bilantul anual); c) Contul de profit si pierderi (se intocmeste si se depune cel putin de doua ori pe an, simultan cu bilantul contabil); d) Situatia fluxului de numerar (se poate intocmi pe orice perioada).
A se vedea si Contul
___________________________________________
Caz particular a unor corelatii bazate pe Balanta de Verificare 1.Verificarea soldului contului 371 Marfuri Stiindu-se cum se contabilizeaza marfa intrata si anume: D371 - % C401 C378 C4428 D4426-C401 si scaderea de gestiune: %- C371 D607 D378 D4428 Corelatii sunt: 1.Sold 371= Sold Initial 371+Rulaj Debit 371-(Rulaj Debit607+Rulaj Debit378+Rulaj Debit4428) 2.Rulaj debit 607 -Rulaj Credit 707 = Rulaj Debit 378 3.Verificarea soldului creditor 4428 = Sold final D371 * 19/119
Exemplu: Sold initial Debit 371 = 156.300 lei Sold initial Credit 4428 = 24.955.46 lei intrari in luna: D371 - % 24.133.20 C401 15.600 C378 4.680 C4428 3.853,20 D4426-C401 2.964 Vanzari 5311 - % 24.133.20 C707 20.280 4427 3.853,20 Scaderea gestiunii % - 371 24.133,20 607 15.600 378 4.680 _______________________________ Corelatii: 1.Sold 371= Sold Initial 371+Rulaj Debit 371-(Rulaj Debit607+Rulaj Debit378+Rulaj Debit4428) Sold 371= (Sold Initial 371)156.300 +(Rulaj Debit 371)24.133.20 -((Rulaj Debit607) 15.600+(Rulaj Debit378) 4.680+(Rulaj Debit4428)3.853,20)=156.300 2.Rulaj debit 607 -Rulaj Credit 707 = Rulaj Debit 378 (Rulaj debit 607)15.600 -(Rulaj Credit 707)20.280 = (Rulaj Debit 378) 4.680 3.Verificarea soldului creditor 4428 Sold final D371 * 19/119 = Sold Creditor 4428 156.300 *19/119=24.955,46
_______________________________
A se vedea : Monografie-Comert cu amanuntul (Retail)
_______________________________
Receptia marfii.
O faza importanta in circuitul marfurilor este data de receptia marfurilor.
RECEPŢIA este operaţia de identificare şi verificare cantitativă şi calitativă a marfurilor ce se primesc in depozit.
Se intelege prin:
- marfa: orice produs care formeaza obiectul livrarii sau a contractului de transport;
- furnizor: societatea care livreaza marfurile;
- beneficiar: societatea care primeste marfurile livrate;
- expeditor: societatea care preda marfurile spre transport;
- caraus: societatea care executa transportul;
- destinatar: societatea care primeste produsele transportate;
- acte de livrare: procesele verbale de receptie sau autoreceptie, facturile , listele de specificatie, avizele de expeditie;
- documente de transport: scrisoarea de trasura sau de transport, conosamentul, foaia de parcurs, buletinul de mesagerii sau alte asemenea documente.
Livrarea marfurilor se face prin receptie efectiva intre delegatii societatilor furnizoare si beneficiare. Receptia cuprinde identificarea si verificarea cantitativa si calitativa a marfurilor ce se livreaza.
Scopul recepţiei loturilor de mărfuri, care determină şi importanţa sa, consta în :
- verificare modului în care furnizorul îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare etc. ;
- verificarea măsurii în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate în legatură cu menţinerea integrităţii cantitative şi calitative a mărfurilor pe toată durata transportului.
Recepţia mărfurilor este foarte importantă, din punct de vedere economic, pentru consumator, comerţ şi producţie, întrucât ea contribuie la realizarea următoareleor obiective :
- evitare patrunderii în reteaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ, ca structură şi sortiment ;
- evitarea formării stocurilor supranormative, care genereaza imobilizări de fonduri şi plăţi pentru dobanzi;
- influenţarea directă a producătorilor pentru a furniza numai marfuri corespunzatoare standardelor, normelor tehnice si caietelor de sarcini, prin refuzul produselor necorespunzătoare;
- stabilirea răspunderii materiale pentru orice pagubă produsă ca urmarea a recepţionării unor mărfuri necorespunzătoare calitativ sau cantitativ.
Dintre toate etapele pe care le parcurg loturile de mărfuri, recepţia calitativă şi cantitativă poate genera divergenţe si litigii între furnizor, cărăuş şi beneficiar.
În acest sens este necesară cunoaşterea răspunderilor ce revin fiecăreia dintre parţi.
Răspunderea furnizorului pentru lipsurile calitative sau cantitative ale mărfurilor se stabilesc în urmatoarele situaţii :
- nerespectarea riguroasă a calităţii livrate, potrivit normelor şi standardelor de producţie a acestora;
- nerespectarea normelor tehnice de aambalare, încărcare, manipulare şi fixare în mijlocul de transport ;
- folosirea pentru ambalare a unor materiale necorespunzatoare ;
- completarea greşită a documentelor de transport prin înscrierea unor date inexacte, incomplete sau prin înscrierea datelor în alte rubrici decât cele rezervate ;
- declararea nereală a greutăţii;
- livrări masiv, nejustificat, care provoacă locaţii şi perturbări în procesul circulaţiei bunurilor;
- absenţa sigiliilor corespunzătoare pe mijloacele de transport.
Expedierea marfurilor este in sarcina furnizorului. Se excepteaza cazurile in care partile, potrivit conditiilor fundamentale, au convenit altfel. Furnizorul poarta raspunderea marfurilor pina in momentul:
1. Predarii lor efective catre beneficiar:
a) cind receptia se face la furnizor si beneficiarul ridica marfurile direct de la furnizor sau expeditia este in sarcina beneficiarului;
b) cind marfurile au ramas, in urma receptiei sau autoreceptiei facute la furnizor, in custodia acestuia si ridicarea sau expedierea lor este in sarcina beneficiarului;
c) cind receptia se face la beneficiar si marfurile au fost transportate la locul receptiei de furnizor.
2. Predarii lor catre caraus:
a) cind livrarea marfurilor s-a facut prin receptie sau autoreceptie la furnizor si expedierea lor este in sarcina acestuia;
b) cind in urma receptiei sau autoreceptiei la furnizor, marfurile ramin in custodia acestuia si expedierea lor este in sarcina furnizorului.
Răspunderile cărăuşului se stabilesc pentru integritatea mărfurilor transportate din momentul primirii şi până la eliberarea lor către beneficiar. Momentul primirii este specificat prin aplicarea unei ştampile pe documentul de transport(foaia de parcurs sau alte documente de transport).
Responsabilitatea cărăuşului pentru consecinţele unui transport necorespunzător se refera la :
- folosirea unui mijloc de transport neadecvat grupei respective de mărfuri ;
- prezenţa lipsurilor cantitative rezultate ca urmare a scurgerilor şi avariilor pe timpul transportului ;
- neanunţarea beneficiarului în timp util, pentru a se prezenta sâ îşi primească mărfurile.
Pentru efectuarea receptiei de catre beneficiar, se foloseste documentul NOTA DE INTRARE-RECEPTIE in care se consemneaza (daca este cazul) doua feluri de diferente comparativ cu factura sau cu avizul de insotire a marfurilor:
1.Pierderi pe timpul transportului.
2.Diferente cantitative si calitative,altele decat cele datorate pe timpul transportului. Pierderi pe timpul transportului.
La primirea marfurilor spre transport, carausul este obligat sa verifice:
a) numarul coletelor, starea ambalajelor si greutatea expeditiei, in cazul expeditiilor de coletarie si mesagerii;
b) natura marfii (in mod sumar), semnele sau marcajele puse de expeditor, respectarea conditiilor tehnice de incarcare si fixare a marfurilor, in cazul transporturilor incarcate in mijloace de transport deschise;
c) natura marfii (in mod sumar), respectarea regulilor tehnice de incarcare si fixare a marfurilor, sigiliile aplicate de expeditor, in cazul transporturilor incarcate pe linia publica in mijloace de transport inchise;
d) sigiliile aplicate de expeditor, in cazul transporturilor incarcate pe liniile de garaj, terenuri sau magazii inchiriate, in mijloace de transport inchise.
Pentru marfurile a caror cantarire este obligatorie, carausul va verifica in toate cazurile prevazute mai sus si greutatea incarcaturii (brutto si brutto minus tara). Primirea transportului creeaza prezumtia ca el este in ordine si indeplineste conditiile.
1.La receptie pot exista diferente cantitative sau calitative ce apar in mod obiectiv,fara ca sa existe vina carausului.Acestea sunt pierderi pe timpul transportului,aceste pierderi sunt limitate prin acte normative legale si sunt denumite "perisabilitati".
Perisabilitatile pot fi acordate numai dupa o verificare faptica a cantitatilor de produse existente,stabilite prin cantarire, numarare, masurare si prin alte asemenea procedee.
Limitele maxime de perisabilitate in timpul transportului se aplica o singura data pentru cantitatile de produse efectiv intrate sau, dupa caz, livrate, in functie de conditia de livrare stabilita intre furnizor si beneficiar.
Documentele de transport nu constituie acte de gestiune pentru expeditor si destinatar, pe baza lor neputindu-se opera descarcarea sau incarcarea de gestiune.
Constatarea lipsurilor cantitative si a deficientelor calitative, precum si a divergentelor dintre caraus si destinatar sau beneficiar, se va face numai in prezenta unuia din delegatii furnizorului sau carausului, care va semna procesul verbal de constatare. Orice constatare facuta fara prezenta unui asemenea delegat, este lipsita de putere doveditoare.
Totusi, in cazul in care, datorita unor imprejurari bine stabilite si mentionate in procesul verbal de constatare, destinatarul-beneficiar a fost in imposibilitate de a anunta si a primi in timp util un delegat din partea furnizorului sau carausului, pentru constatarile ce trebuiau facute chiar la locul de primire a marfurilor de la caraus si inainte de descarcarea lor din mijlocul de transport, procesul verbal dresat in aceste conditii de reprezentantul destinatarului beneficiar in prezenta si cu semnatura unuia sau mai multi martori, carora li se vor indica numele, pronumele si adresa completa in procesul verbal, va constitui un inceput de dovada ce va putea fi completat prin orice mijloc de dovada admis de lege.
2.Diferente cantitative si calitative,altele decat cele datorate pe timpul transportului se consemneaza in nota de intrare receptie si intr-un eventual proces verbal.Daca aceste diferente sunt sensibil mari,marfa se consemneaza a fi in custodie la dispozitia furnizorului.Furnizorul trebuie sa fie anuntat intr-un interval de 48 de ore pentru orice diferenta pentru a-si trimite un reprezentant in vederea efectuarii receptiei definitive. ____________________________________
A se vedea si : Monografie-Comert cu amanuntul (Retail)