Dupa intocmirea Balantei de verificare,soldurile conturilor de activ si pasiv sunt comparate cu situatia reala a patrimoniului.Pentru ce aceasta comparatie?.Patrimoniul este un "organism viu" care are o anumita dinamica ,este influentat de mediul sau extern sau intern ,de factorul timp dar mai ales de piata. Toate acestea conduc patrimoniul la o anume valoare economica,adica posibilitatea reala de a produce flux de numerar in viitor,suficient cat sa fie "rentabil" si sa se exprime in piata ca o "forta". Evidenta contabila NU preia aceste influente,soldurile conturilor de activ si pasiv sunt compuse din pretul istoric(preturile de intrare in patrimoniu sau valoarea exprimata in moneda la data aparitiei a unei obligatii). Se nasc discrepante intre evidenta contabila si realitatea existentului la un moment dat.De exemplu:-valoarea contabila a unui mijloc fix si valoarea economica a acestuia,valoarea activelor financiare(obligatiuni,participatii,actiuni) din patrimoniu si valoarea lor de piata (cota bursiera),etc. Inventarul este instrumentul ce rectifica la valoarea reala contabilitatea. Scopul final al contabilitatii este de a informa.Informatia trebuie sa fie in primul rand credibila.Investitorii,actionarii,bancile ,Statul sunt interesati in a gasi in informatia contabila o "oglinda" a patrimoniului si nu niste informatii perimate,"prafuite de istorie". Degeaba se intocmeste o contabilitate exacta,la "centima",in conformitate cu legea contabilitatii si codul fiscal daca NU se compara si se rectifica cu situatia reala a patrimoniului prin inventar.
Valoarea informatiei contabile este invers proportionala cu timpul scurs si direct proportionala cu inventarul.
A se vedea si Evaluarea la inventarierea generala _______________________________________
In orice afacere se "inainteaza" de catre actionari un capital.Acesta este fie in natura (cladiri,utilaje ,terenuri,stocuri,cunostinte tehnologice),fie in numerar sau numai in numerar.In baza unui plan de afaceri de startup,capitalul este alocat unor active("transformat" in active). Activele sunt si ele de 2 feluri: cele cu un ciclu lung de existenta(mijloace fixe,active financiare)numite si alocari permanenete si cele cu un ciclu scurt-stocuri(materale,active financiare tranzactionabile,credite pe termen scurt existent ca numerar in cont bancar,etc),active cu viata temporara numite si active tempoarare.Sursa de aparitie a lor este capitalul.Capitalul este si el impartit in doua: 1.Surse permanente(capitalul propriu plus cele atrase pe termen lung,rezerve,rezultate anterioare sau curente)cat si 2.surse temporare(atrase:furnizori,credite pe termen scurt,imprumuturi)sunt "izvorul" activelor permanente sau temporare. Tehnic vorbind bilantul este instrumentul de reflectare a echilibrului financiar al întreprinderii la încheierea exercitiului. Asimetria dintre alocarile permanente (în imobilizari) si sursele permanente (capitaluri proprii si datorii financiare) au determinat constituirea unei marje de securitate denumita fond de rulment (F.R.). El este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la înfaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt. Relatia de calcul a fondului de rulment prin partea de sus a bilantului este:FR = Capitaluri permanente - Active imobilizate sau prin partea de jos a bilantului: Schematic, fondul de rulment se prezinta astfel: Fond de rulment =Active circulante -Datorii pe termen scurt ______________________________________ FR = Capitaluri permanente - Active imobilizate Din calcularea FR pot apare una din situatiile: 1) Capitaluri permanente > Active imobilizate, rezulta FRN > 0. Daca FRN > 0,semnificatia este urmatoarea: capitalurile permanente permit sa se finanteze integral activele imobilizate si o parte din activele circulante. 2) Capitaluri permanente <>trebuie deci sa fie partial finantate prin resurse pe termen scurt. 3) Capitaluri permanente = Active imobilizate, rezulta FRN = 0. Aceasta situatie este putin probabila exprimând o armonizare totala a structurii resurselor cu utilizarea acestora.
Scopul gestionarii fondului de rulment este de a asigura capacitatea unei companii de a-si desfasura activitatea si in acelasi timp de a genera suficiente lichiditati pentru a satisface datoriile exigibile pe termen scurt si viitoarele cheltuieli operationale. _______________________________________________ FR = Active circulante - Datorii pe termen scurt Necesitatile de finantare ale productiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite în cea mai mare parte din surse temporare corespunzatoare (datorii de exploatare: furnizori, creditori etc.). Diferenta dintre necesitatile de finantare ale ciclului de exploatare si datoriile de exploatare este numita nevoia de fond de rulment (NFR). Daca NFR > 0 ea semnifica un surplus de nevoi temporare (ciclice) în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. O atare situatie poate fi judecata ca fiind normala daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare. Astfel, nevoia de fond de rulment poate evidentia un decalaj Nevoia de fond de rulment = Alocari ciclice – Surse ciclice = (Stocuri + Creante) – Surse ciclice Surse ciclice=surse temporare(datorii comerciale) Daca NFR <>excedentul de finantare se regaseste sub forma trezoreriei nete, concretizata în disponibilitati în conturi bancare si casa. Trezoreria neta = Fond de rulment - Nevoia de fond de rulment Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati eficiente. Trezoreria neta (TN) > 0 este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii. Excedentul rezultat trebuie plasat eficient si în deplina siguranta pe piata de capital. Trezoreria neta (TN) <> Nu exista o viziune unitara asupra a ceea ce inseamna fondul de rulment. Cei mai multi il considera a fi relatia dintre patru elemente care influenteaza si ciclul de conversie a numerarului: - Datorii curente - Creante curente - Stocuri - Numerar si echivalente de numerar Gestionarea fondului de rulment este considerata una dintre cele mai importante elemente in conducerea unei companii.
Nu exista nicio indoiala ca actuala criza financiara va schimba si in unele cazuri deja a schimbat, modul traditional de a rezolva problema lipsei de lichiditati prin credit bancar. Prin urmare, va trebui sa ne intoarcem la ceea ce ar fi trebuit sa fie o notiune financiara de baza, ce a fost neglijata pentru mult timp de mediul de afaceri - gestiunea fondului de rulment. Evolutia interdependenta a celor patru elemente ale fondului de rulment si managementul acestora ar putea fi decisiva pentru viitorul unei companii in urmatoarele luni.
Cu siguranta, companiile isi monitorizeaza fluxurile de trezorerie, dar gestioneaza ei cu adevarat fondul de rulment ? As identifica doua elemente la fel de importante pentru un management eficient al fondului de rulment:
1.Primul aspect ar fi infrastructura tehnica, cuprinzând sisteme informationale adecvate, cunostinte si experienta manageriala, o cultura organizationala orientata spre operativitatea luarii deciziilor etc.
2. Al doilea aspect ar fi managementul relational, bazat pe corectitudine si etica in afaceri, care sa vizeze clientii, furnizorii, bancile si in general partenerii de afaceri. Esenta ar fi de a putea recurge la aceste relatii in vremuri de restriste. In orice caz, un bun sistem relational este o solutie pe termen scurt la ceea ce ar putea deveni o problema pe termen lung pentru companii, in cazul in care actuala criza se va prelungi.
In aceasta ordine de idei, as adauga si un al treilea element al managementului fondului de rulment: raportul de putere dintre o companie si mediul sau de afaceri. De exemplu, gestionarea fondului de rulment ar fi diferita intr-o companie care controleaza 80% din piata (compania A), comparativ cu o companie care actioneaza intr-un mediu concurential atomizat (compania B).
In mod traditional, companiile au tendinta de a negocia agresiv cu furnizorii pentru scaderea preturilor si prelungirea termenelor de plata. O astfel de politica poate fi o sursa de finantare pentru o companie, atât timp cât status quo este mentinut. In exemplul de mai sus, companiei A i-ar fi mai usor sa implementeze o astfel de strategie decât companiei B. Creditul comercial poate fi usor accesibil si ieftin, insa reprezinta doar una din variabilele ecuatiei fondului de rulment si utilizat in mod abuziv poate afecta in mod negativ compania, mai ales in cazul in care este practicat in relatiile cu furnizorii strategici.
Pe de alta parte, gestionarea creantelor nu este altceva decât imaginea in oglinda a ceea ce ar trebui sa reprezinte managementul datoriilor. In timp ce o companie nu detine controlul asupra furnizorilor si clientilor sai, are capacitatea de a-si controla stocurile.
Doar printr-o planificare detaliata si corecta o companie poate sa atinga un nivel suficient al stocurilor pentru a nu-i fi afectate operatiunile zilnice. O acumulare excesiva de stocuri poate pune compania in situatia neplacuta de a avea nevoie de finantare. Toate elementele fondului de rulment incorporeaza intr-o forma sau alta lichiditati. Prin urmare, managementul fondului de rulment trebuie intotdeauna corelat cu ciclul de conversie a numerarului (perioada de timp necesara pentru ca numerarul sa devina numerar din nou, de la achizitionarea materiilor prime, pâna la valorificarea prin vânzare a produselor finite si incasarea creantelor). Esenta gestionarii fondului de rulment e reprezentata de calitatea relatiilor companiei cu partenerii de afaceri. Cu siguranta, cunostintele tehnice sunt importante, ca si experienta manageriala sau pozitia si influenta companiei la masa de negocieri. Niciunul dintre acesti factori nu este insa la fel de important ca relatiile cu partenerii de afaceri. Prin urmare: isi gestioneaza companiile corespunzator relatiile cu clientii si furnizorii? - isi trateaza clientii si furnizorii drept parteneri sau adversari? - sunt relatiile companiei bazate pe o conduita profesionala corecta? - mentine conducerea companiei relatii strânse cu furnizorii si clientii strategici? - sau compania incearca doar sa isi salveze propria piele? Acestea sunt doar câteva dintre intrebarile relevante pentru gestiunea fondului de rulment si cred ca raspunsurile la aceste intrebari vor diferentia companiile care vor iesi invingatoare din aceasta criza financiara. Totusi, ar trebui sa ne aducem aminte ca afacerile se fac intre persoane si ca a avea parteneri de afaceri pe care sa te poti baza in aceste momente de criza financiara poate preveni sau evita blocaje operationale, poate genera fond comercial si valoreaza mai mult decât de a pune banii la saltea. ________________________________
Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este contabilizat în bilant,
după deducerea amortizării cumulate si tuturor pierderilor de valoare
înregistrate la acest activ.
Valoarea recuperabilă este cea mai mare valoare dintre valoarea justă netă a activului si valoarea sa de utilitate sau de utilizare.
Valoarea de utilitate este o valoare actualizată a fluxurilor viitoare de trezorerie asteptate si generate de utilizarea continuă a activului si de cesiunea sa la sfârsitul duratei sale de utilizare.
La calculul valorii de utilitate este utilizată o rată de actualizare care este rata de randament pe care ar pretinde-o un investitor dacă ar face un plasament ce ar genera fluxuri de aceeasi mărime, cu aceleasi scadente si cu aceleasi riscuri.
IAS 36 revizuit precizează că există trei categorii de imobilizări pentru care se efectuează testul de depreciere cel putin o dată pe an indiferent că există sau nu indicii de depreciere: − fondul comercial; − imobilizările necorporale în curs; − imobilizările necorporale cu durată de utilizare nedeterminată.
Provizioanele pentru depreciere sunt evaluate la inventariere, ca diferentă dintre valoarea contabilă a respectivului activ si valoarea sa de inventar (valoarea de utilitate). Această din urmă valoare se determină pe baza valorii de piată si a utilitătii bunului pentru întreprindere.
Din punct de vedere contabil, înregistrarea deprecierii de valoare generează debitarea unui cont de cheltuieli si creditarea contului de activ. Respectivul activ depreciat va apărea la noua valoare nu numai în bilant, ci si în evidentele primare si vor fi eventual revizuite durata de viată rămasă, valoarea reziduală si metoda de amortizare.
