joi, 19 noiembrie 2009

Contul

Conturi sintetice şi conturi analitice
a) Noţiunea de conturi sintetice şi analitice Întrucât elementele patrimoniale au un conţinut economic distinct şi o anumită structură internă, conturile corespunzătoare trebuie să reflecte atât specificul elementului urmărit cât şi elementele care alcătuiesc structura. Din punct de vedere al sferei de cuprindere, conturile se împart în conturi sintetice şi conturi analitice. Conturile sintetice reprezintă elemente patrimoniale individuale sau grupe de elemente patrimoniale cu însuşiri comune. De exemplu, contul sintetic 457 ,,Dividende de plată=> exprimă un element patrimonial individual, pe când contul 302 ,,Materiale consumabile=> exprimă o grupă de elemente patrimoniale cu însuşiri comune. Conturile analitice reprezintă o detaliere (dezvoltare, divizare) a conturilor sintetice, respectiv părţi componente ale acestora determinate în funcţie de specificul lor. De exemplu, contul sintetic 301 ,,Materii prime: poate fi detaliat în conturi analitice care să reflecte părţi specifice ale elementului patrimonial urmărit prin acest cont, şi anume: laminate din oţel, elemente de asamblare, materiale electrice.
Conturi sintetice
Conturile sintetice reprezintă conturile de bază ale contabilităţii; ele exprimă esenţa sau genul elementelor patrimoniale reflectate de conturi. Utilizarea conturilor sintetice pentru înregistrarea operaţiunilor economice a condus la noţiunea de contabilitate sintetică. Înregistrările în conturile sintetice se pot face numai în etalon valoric sau bănesc. La rândul lor, în funcţie de omogenitatea conţinutului lor, conturile sintetice se pot clasifica astfel: - conturi sintetice de gradul I sunt simbolizate prin trei cifre şi se referă la elementele patrimoniale cu un conţinut omogen. De exemplu, contul 401 ,,Furnizori, 421 ,,Personal - salarii datorate, 371 ,,Mărfuri, 542 ,,Avansuri de trezorerie; - conturi sintetice de gradul II sunt folosite pentru elemente ce alcătuiesc structura unui cont sintetic de gradul I, structură care este identică pentru toţi agenţii economici. Aceste conturi sunt simbolizate cu patru cifre dintre care primele trei reprezintă simbolul contului sintetic de gradul I de care depind. De exemplu: • contul sintetic 101 ,,Capital social este structurat în următoarele conturi sintetice de gradul II: 1011 ,,Capital subscris nevărsat 1012 ,,Capital subscris vărsat; 1015 ,,Patrimoniul regiei; 1016 ,,Patrimoniul public. • contul sintetic 512 ,,Conturi curente la bănci este structurat în următoarele conturi sintetice de gradul II: 5121 ,,Conturi la bănci în lei 5124 ,,Conturi la bănci în valută; • contul sintetic 437 ,,Ajutor de şomaj este structurat în următoarele conturi sintetice de gradul II: 4371 ,,Contribuţia unităţii la fondul de şomaj 4372 ,,Contribuţia personalului la fondul de şomaj. Conturile sintetice de gradul II nu sunt conturi independente, de sine stătătoare. Ele reprezintă elemente din structura unui cont sintetic de gradul I, se formează în interiorul conturilor sintetice de gradul I. Denumirea şi simbolul conturilor sintetice, atât de gradul I cât şi de gradul II, sunt stabilite în mod unitar de Ministerul Finanţelor Publice şi sunt obligatorii pentru toţi agenţii economici şi instituţiile publice.
Conturi analitice
Atunci când informaţia furnizată de conturile sintetice este insuficientă, are loc detalierea sau dezvoltarea conturilor sintetice în conturi analitice. Numărul de conturi analitice în care poate fi detaliat un cont sintetic depinde de: - mărimea şi specificul unităţii patrimoniale; - conţinutul economic al contului sintetic (natura elementului urmărit prin cont); - necesităţile de informare a conducerii (un grad mare de detaliere implică cheltuieli sporite). Utilizarea conturilor analitice pentru înregistrarea operaţiunilor economice a condus la noţiunea de contabilitate analitică. În fiecare unitate patrimonială funcţionează în paralel şi în strânsă legătură contabilitatea sintetică şi contabilitatea analitică.
Exemple de detaliere a conturilor sintetice în conturi analitice:
- contul sintetic 401 ,,Furnizori se poate dezvolta în analitic pe trepte succesive astfel: • treapta I-a: pe grupe de furnizori - interni (indigeni) şi externi (străini); • treapta a II-a: pe judeţe sau ţări; • treapta a III-a: pe parteneri; • treapta a IV-a: pe contracte; • treapta a V-a: pe feluri de bunuri sau activităţi. - contul sintetic 301 ,,Materii prime se poate dezvolta în analitic pe trepte succesive astfel: • treapta I-a: pe grupe de materii prime (laminate din oţel, ţesături, legume şi fructe); • treapta a II-a: pe subgrupe de materii prime (oţel rotund, table, ţevi); 98 • treapta a III-a: pe sortimente şi dimensiuni (oţel rotund ψ10, tablă subţire de 2mm); Conturile analitice nu sunt independente, de sine stătătoare; ele depind de un cont sintetic de gradul I sau de gradul II, reprezintă părţi ale acestora. Dubla înregistrare a operaţiunilor economice nu se poate face numai în conturi analitice sau într-un cont sintetic şi un cont analitic. Înregistrările în conturile analitice se fac cu precizarea conturilor sintetice de care aparţin. Înregistrările în conturile analitice se fac în etalon valoric sau bănesc. În cazul conturilor analitice care reprezintă o dezvoltare a conturilor de active imobilizate corporale (mijloace fixe) sau a conturilor de active circulante materiale (materii prime, materiale consumabile, mărfuri), înregistrările se pot face şi în etalon natural sau cantitativ, fiind însă obligatoriu exprimarea în etalon valoric sau bănesc. Regulile de funcţionare pentru conturile sintetice sunt valabile şi pentru conturile analitice corespunzătoare. Între conturile sintetice şi conturile analitice corespunzătoare lor se stabilesc o serie de corelaţii care pot fi ilustrate prin dezvoltarea contului sintetic 301 ,,Materii prime în trei conturi analitice simbolizate 301 analitic ,,X, 301 analitic ,,Y şi 301 analitic ,,Z. De precizat că în contul sintetic înregistrările se fac numai în etalon bănesc, iar în conturile analitice înregistrările se fac atât în etalon cantitativ cât şi în etalon bănesc. ______________________________________
Analiza contabilă a operaţiunilor economice.
Articolul contabil.
Analiza este un procedeu metodic general, respectiv este utilizat de metoda tuturor ştiinţelor pentru cunoaşterea amănunţită a fenomenelor care reprezintă obiectul lor de studiu. Analiza constă în descompunerea unui întreg, proces, fenomen, operaţie economică în părţile sale componente, examinarea fiecărui element component în parte şi stabilirea legăturilor interne. Analiza presupune trecerea de la general la particular. Pentru contabilitate analiza este necesară în mod obligatoriu înainte ca operaţiile economice să fie înregistrate în conturi, asigurându-se astfel corectitudinea înregistrărilor efectuate. Aceasta înseamnă că în urma analizei sunt stabilite conturile corespondente precum şi partea acestora, debit sau credit, în care vor fi înscrise sumele aferente operaţiilor economice. Analiza contabilă presupune parcurgerea a patru etape: a) Precizarea conţinutului economic al operaţiunii enunţate şi implicaţiile acestei operaţiuni asupra patrimoniului unităţii; într-o formă concisă, se prezintă specificul operaţiunii şi modul cum aceasta afectează patrimoniul de cel puţin două ori. b) Stabilirea modificărilor determinate de operaţiunea economică în bilanţ; în această etapă se precizează următoarele elemente: - denumirea posturilor bilanţiere implicate; - sensul modificării fiecărui post bilanţier, respectiv creştere sau scădere; - ecuaţia bilanţieră. c) Stabilirea conturilor corespondente; în această etapă se stabilesc următoarele elemente: - denumirea conturilor corespondente; - partea acestora, debit sau credit, în care se vor înregistra sumele aferente operaţiei economice în urma aplicării regulilor de funcţionare a conturilor; - suma corespunzătoare fiecărui cont. d) Întocmirea formulei contabile: aceasta este soluţia contabilă a operaţiunii, respectiv o modalitate grafică de prezentare a conturilor şi sumelor corespunzătoare unei operaţiuni economice. Pe baza dublei înregistrări, în formula contabilă conturile se prezintă sub formă de egalitate valorică. În principiu, formula contabilă este alcătuită din următoarele părţi: - denumirea contului care se debitează; - denumirea contului care se creditează; - suma care face obiectul înregistrării; - semnul ,, = . care face legătura între conturile corespondente. În cadrul formulei contabile, contul care se debitează este scris în partea stângă a semnului ,, = ., contul care se creditează este scris în partea dreaptă, iar suma este scrisă o singură dată în dreapta ecuaţiei, ceea ce înseamnă că ambele conturi sunt afectate cu aceeaşi sumă.