Decontari-Bon de casa

Pentru ca bonurile caselor de marcat cu valoare sub 100 lei sunt deductibile(nu si TVA-ul) numai in conditiile date de lege(HG 205/2009) si anume "entitatea justifică cheltuielile efectuate fie prin documente care atestă intrarea în gestiune a bunurilor achiziţionate, fie cu alte documente, cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexează bonul fiscal, documentele respective fiind avizate de persoana care aprobă efectuarea acestor cheltuieli",consider ca este necesar sa ne aducem aminte : Avansurile spre decontare se acorda pe baza referatului de avans spre decontare. In cadrul societatii fiecare compartiment functional isi intocmeste periodic necesarul de aprovizionat. Acest necesar se inainteaza la compartimentul de aprovizionare.Cei raspunzatori de aprovizionarea cu materii prime,materiale,isi intocmesc referatele de avans. In limita plafoanelor privind platile ce se pot face in numerar se elibereaza numerar de la casierie avand la baza referatele de avans spre decontare. Fiecare referat contine scopul pentru care a fost acordat avansul(deplasari,cumparari de marfuri,etc.) Avansurile acordate trebuie justificate cu documente astfel: - cumpararea de marfuri se justifica cu factura - deplasarile se justifica cu ordin de deplasare. Avansul neutilizat este restituit la casierie.Nu se acorda un nou avans pana nu se justifica avansul precedent. Evidenta avansurilor se tine pe fiecare titular de avans. Justificarea avansului spre decontare se face in functie de cheltuielile care s-au efectuat astfel: 1.-acordare avans pe baza referatului de avans spre decontare: 542"Avansuri de trezorerie" = 5311"Casa in lei" 2.-cumparare de marfuri pe baza de Factura: % = 542"Avansuri de trezorie" 371"Marfuri" 4426"TVA deductibil" 3.-plati pentru servicii executate de terti pe baza de factura si chitanta: 628"Alte cheltuieli cu serviciile executate de terti"= 542"Avansuri de trezorerie" 4.-restituirea avansului neutilizat: 5311"Casa in lei" = 542"Avansuri de trezorerie" 5.-acordarea avansului pe baza de ordin de deplasare:542"Avansuri de trezorerie" = 5311"Casa in lei" 6.-justificarea avansului pe baza de documente (factura,tichete,bon,etc)chitanta: 625"Cheltuieli cu deplasari,detasari si transferari" = 542"Avansuri de trezorerie" 7.-restituirea diferentei (in acest caz trebuie restituita suma de...lei) 5311"Casa in lei" = 542"Avansuri de trezorerie"

Cheltuielile si Veniturile

Cheltuielile(in general) sunt diminuari deliberat luate, in trecut sau in prezent, de avantaje economice pentru a se obtine cresteri de vanataje economice in viitor, prin intermediul unui proces economic oarecare care are ca motor munca sau creatia. Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului. Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge: - cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc. - pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii. Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de intreprindere in cursul exercitiului. Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului. In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc) Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune. In general fluxurile economice se transforma in fluxuri de trezorerie prin intermediul pietei dominata de cerere si oferta.Fluxurile economice au sens contrar fluxurilor de trezorerie.(+Marfa -Bani-Marfa+Bani)

David Pogue-Simplitatea vinde

Jurnalist al New York Times, David Pogue, vorbeste despre cum tehnologia are o interfata si un design groaznic si ofera cateva solutii de produse care functioneaza. Pentru a amuza publicul, acesta incepe sa cante.

Stocuri

Contabilitatea sintetică a fluxurilor de stocuri se poate organiza prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. Metoda inventarului permanent se utilizează de către unităţile mari şi constă în folosirea conturilor de stocuri (materii prime, materiale consumabile, mărfuri). Prin utilizarea acestei metode se pot urmări în permanenţă stocurile scriptice după fiecare operaţie de intrare sau ieşire. Ca atare, contabilitatea sintetică va reflecta: - stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă şi care nu poate fi decât debitor; - intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocurilor, ce se vor înregistra în debitul conturilor corespunzătoare; - ieşirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieşire a stocurilor care vor forma rulajul creditor al conturilor de stocuri; - în baza elementelor menţionate mai sus se va stabili în permanenţă stocul scriptic al bunurilor. Metoda inventarului intermitent poate fi utilizată de unităţi patrimoniale mici şi mijlocii şi se caracterizează prin faptul că în contabilitatea sintetică nu se urmăresc stocurile intrate şi ieşite în cursul perioadei de gestiune. Conturile de stocuri se utilizează numai la sfârşitul perioadelor de gestiune, când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de consum sau de depozitare stabilite prin inventariere, după ce în prealabil aceleaşi conturi de stocuri au fost diminuate cu stocurile intrate. Mişcările de stocuri nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli şi venituri. Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurilor procurate din afară faţă de cele provenite din producţie proprie. Pentru stocurile aprovizionate din afara unităţii se procedează astfel: - se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început; - achiziţiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli, - la finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate ori provenite din perioada precedentă, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri. Ieşirile de stocuri se determină astfel: Ieşiri = Stoc iniţial + Intrări – Stoc final Pentru stocurile provenite din producţie proprie se procedează astfel: - se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente; - bunurile obţinute din producţie proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci numai în evidenţa operativă de la locurile de depozitare; - pe măsura vânzării sau a ieşirii lor se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fără să fie necesară destocarea lor; - la finele perioadei se inventariază bunurile obţinute din producţie proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedentă dar nevândute, şi se înregistrează asupra conturilor de variaţia stocurilor. Relaţia matematică de determinare a acestor stocuri este următoarea: Intrări = Stoc iniţial + Vânzări - Stoc final Pentru producţia în curs de execuţie, determinarea se face numai la sfârşitul perioadei prin metode diferite şi se înregistrează în contabilitate ca stocuri în conturile corespunzătoare, dar la începutul perioadei următoare operaţia respectivă se stornează. Metoda inventarului intermitent nu permite un control riguros al gestionării stocurilor şi al asigurării integrităţii lor. Preţurile utilizate la evaluarea diferitelor categorii de stocuri poartă numele de preţuri de înregistrare. În cazul materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, ambalajelor achiziţionate din afara unităţii, acestea pot fi reflectate în contabilitate la: Costul de achiziţie este format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Costul de achiziţie poate fi considerat cost istoric şi poate fi luat în considerare la eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare. Potrivit IAS 2 „costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare, inclusiv taxele de transport şi celelalte taxe de cumpărare, costurile de transport şi manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse pentru a determina achiziţie.” Preţul standard este un preţ prestabilit care constă în evaluarea şi înregistrarea stocurilor în preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada precedentă. El devine preţ de înregistrare şi presupune evidenţierea distinctă a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie. În cazul utilizării preţului standard, se impune actualizarea periodică a acestuia. Diferenţele de preţ pot fi favorabile, când preţul standard este mai mare decât costul efectiv, şi se înscriu în roşu sau nefavorabile, când preţul standard este mai mic decât costul efectiv şi se înscriu în negru. Repartizarea diferenţelor de preţ se face asupra bunurilor ieşite şi asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel: Coeficient de repartizare = Soldul iniţial al diferenţelor de preţ +Diferenţe de preţ aferente intrărilor în cursul anului / Soldul iniţial al stocurilor la preţ standard +Valoarea intrată la preţ standard Coeficientul astfel determinat se ponderează cu valoarea bunurilor ieşite, la preţ standard. Preţul de facturare al furnizorului este preţul indicat în factura acestuia. Preţurile de facturare devin preţuri de înregistrare în contabilitate dacă diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie se evidenţiază distinct. Costul de producţie este valoarea alocată bunurilor obţinute din producţia proprie şi el cuprinde cheltuielile directe şi cheltuielile indirecte. În afara cheltuielilor care intră în costul de producţie, apar unele cheltuieli care nu sunt incluse în costul de producţie şi care se numesc cheltuieli ale perioadei. Astfel de cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manoperă, cheltuieli de administraţie care nu participă la finalizarea bunurilor, cheltuieli de desfacere. Referitor la cheltuielile indirecte de producţie, trebuie reţinute următoarele aspecte prevăzute de IAS 2: - cheltuielile indirecte cuprind regia de producţie, fixă şi variabilă. Regia fixă de producţie include costurile indirecte care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor ş.a. Regia variabilă include costurile indirecte de producţie care variază direct proporţional cu volumul producţiei, cum sunt: costurile indirecte cu materialele şi forţa de muncă; - alocarea regiei fixe asupra costului de producţie se face pe baza capacităţii normale de producţie. în cazul unei producţii scăzute sub capacitatea normală, valoarea regiei fixe pe unitatea de produs nu se majorează. Regia nealocată este contabilizată ca o cheltuială a perioadei. în schimb, în cazul unei producţii peste capacitatea normală, valoarea regiei fixe pe unitatea de produs este diminuată; - alocarea regiei variabile asupra costului de producţie se face pe baza folosirii reale a capacităţii de producţie. Valoarea de aport este valoarea alocată bunurilor aduse ca aport în natură, fie în cazul constituirii unei societăţi comerciale, fie în cazul fuziunii unor societăţi comerciale, fie în situaţia majorării de capital. Această valoare se determină prin expertize tehnice sau prin evaluare. Valoarea justă este valoarea alocată bunurilor dobândite cu titlu gratuit sau prin donaţie. Valoare justă sau valoarea de utilitate se poate determina în funcţie de preţul pieţei, starea sau amplasarea bunurilor. „Valoarea realizabilă netă” reprezintă preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii utilizatorului stocurilor, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunurilor şi a costurilor necesare revânzării. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune Evaluarea ieşirilor din stoc, respectiv din gestiune, se face cel mai adesea ţinând cont de valoarea de intrare în stoc. Datorită faptului că bunurile stocabile pot fi interschimbabile şi fungibile, în activitatea practică este greu să se identifice în cazul ieşirilor lotul din care se face ieşirea. Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune în situaţia utilizării costului efectiv de înregistrare în contabilitate sunt: - metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO); Metoda primului intrat, primului ieşit FIFO „First in, first out”, are la bază ideea că primele loturi de bunuri cumpărate sunt primele care se dau în consum sau sunt vândute la valoarea de intrare a primei intrări aferente unui lot. Ca urmare, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primei intrări aferente unui lot. În condiţiile creşterii preţurilor, folosirea metodei are ca efect: - evaluarea ieşirilor la costurile mai scăzute; - evaluarea stocurilor finale la preţurile mai mari; - majorarea profitului din exploatare şi a impozitului aferent. În condiţiile scăderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect: - ieşirile sunt evaluate la preţurile mai mari; - stocurile sunt evaluate la preţurile mai mici; - reducerea profitului, a impozitului pe profit şi afectarea nesemnificativă a trezoreriei. Evaluarea ieşirilor în metoda FIFO la cele mai vechi, adică la cele mai mici costuri, conduce la o majorare a rezultatului exerciţiului (profitului) şi a impozitului pe profit. Ca urmare, în perioadele de creştere susţinută a preţurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exerciţiului (profitului), iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului la momentul când aceste stocuri au intrat în gestiune. In perioadele de descreştere a preţurilor efectele sunt inverse. Metoda ultimul intrat, primul ieşit (LIFO) „Last in, first out.” Presupune că, elementele din stoc se vor contabiliza ca ieşiri din stoc în ordinea celor mai recente intrări. Pe măsură epuizării succesive a fiecărui lot, stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul lotului anterior. Evaluarea ieşirilor prin metoda LIFO la cele mai recente, adică la cele mai mari costuri, micşorează rezultatul exerciţiului financiar. Efectele sunt accentuate în perioadele de inflaţie, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune. Utilizarea acestei metode conduce la: - reducerea profitului brut; - scăderea impozitului pe profit şi neafectarea în mod semnificativ a trezoreriei; - descreşterea volumului fizic al activelor la sfârşitul perioadei contabile; - subevaluarea soldurilor la finele perioadei. Evaluarea ieşirilor în metoda LIFO la cele mai recente, adică la cele mai mari costuri, micşorează rezultatul exerciţiului şi impozitul pe profit. Efectele sunt accentuate în perioadele de inflaţie, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune. Metoda costului mediu ponderat, se poate aplica în activitatea practică în doi versiuni, şi anume: - metoda costului mediu ponderat al ultimei intrări(CMPUI) - metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrărilor dintr-o perioadă (CMPTI). Metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrărilor dintr-o perioadă, este aplicabilă în situaţia combinării inventarului permanent cu inventarul intermitent. La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exerciţiului, stocurile evaluează la valoarea actuală sau de utilitate, denumită valoare de inventar. Cu această ocazie se stabilesc diferenţele între scriptic şi faptic care pot fi diferenţe în plus sau în minus. Diferenţele favorabile nu se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferenţele nefavorabile se vor constitui provizioane. Acest mod de înregistrare corespunde principiului prudenţei şi independenţei exerciţiului. La închiderea exerciţiului, stocurile sunt inventariate, iar în condiţiile în valoarea estimată de recuperare, adică preţul la care vor putea fi valorificate este mic decât costul, stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Operatiuni cu Clientii(Customer Operations)

Contul 411 este un cont de activ. Contul 411 „Clienţi” ţine evidenţa decontărilor cu clienţi interni şi externi pentru produsele, semifabricatele , materialelor mărfurilor etc, vândute, lucrări executate şi servicii prestate pe bază de facturi. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea la preţ de vânzare a bunurilor livrate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe valoare adăugată aferentă. Se creditează cu sumele încasate de la clienţi. Soldul contului este debitor şi reprezintă sumele datorate de clienţi. (Account 411 "Clients" keep settlements with internal and external customers for products, semi, materials etc. goods sold, work performed and services provided on the basis of invoices. It is an asset. Is debited with the price of sale of goods and services and value added tax related. Shall be credited with amounts received from customers. Debtor account balance is and represents amounts due from customers.) Monografie: a) la livrarea produselor, cu facturi 411 = % 701 4427 b) la livrarea produselor fãrã facturi 418 = % 701 4428 Şi ulterior la întocmirea facturii 411 = 418 4428 = 4427 c) diferenţele favorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului 411 = 477 d) reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului 411 = 476 e) valoarea creanţelor reactive 411 = 754 f) valoare care circulã în regim de restituire, facturate clienţilor 411 = 419 2. Scăderea ( micşorare ) creanţelor a) cu sumele încasate prin contul curent şi prin casã 5121 = 411 5311 = 411 b) diferenţa nefavorabilã de curs valutar la încheierea exerciţiului 476 = 411 c) diferenţe de curs valutar aferente creanţelor, exprimatã în devize 665 = 411 d) valoarea cecurilor cu limitã de sume acceptate 5112 = 411 e) valoarea efectelor comerciale (cambii ) acceptate 413 = 411 f) valoarea sconturilor acordate clienţilor cu ocazia încasării clienţilor 667 = 441 g) valoarea clienţilor incerţi, insolvabili, dubioşi şi în litigii 416 = 411 h) reluare diferenţelor favorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului 477 = 411 i) valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, primite de la clienţi 419 = 411 j) decontarea avansurilor încasate de la clienţi 419 = 411 Alte operaţii cu codul 411- „Clienţi”: 1. Evidenţierea unor vânzări de mărfuri, pe credit comercial, cu facturã, pe piaţa internã sau externã. 411 = % 707 4427 2. Evidenţierea diferenţei dintre valoarea CIF şi FOB a mărfurilor exportate, respectiv cheltuielile de asigurare şi cele de transport extern. 411 = 708 3. Dobânda calculatã de încasat la mărfurile exportate pe credit comercial pe termen scurt sau / şi mediu. 411 = 766 4. Comisionul cuvenit întreprinderii de comerţ exterior, la facturarea mărfurilor exportate în comision. 411 = 704 5. Valoarea cuvenitã unităţilor producătoare din ţarã, înscrise în facturile pentru exportul de mărfuri în comision. 411 = 401 6. Reflectarea în contabilitatea furnizorului de bunuri la export a comisionului reţinut de intermediar -Facturarea bunurilor. 411 = % 704 4427 -La încasarea creanţei comision 10% % = 411 5121 622 7. Evidenţierea unor reduceri comerciale de preţuri acordate ulterior facturării (rabaturi, risturnuri, bonificaţii, remize) la servicii, lucrări, livrările de produse finite, semifabricate, mărfuri. % = 411 704 4427 % = 411 702 4427 % = 411 707 4427 8. Sconturi acordate clienţilor. 667 = 411 9. La agentul economic care a efectuat conversia creanţelor în acţiuni sau pãrţi sociale cu valoarea acestor titluri obţinute în urma conversiei (OG 10/97 pentru blocajul financiar). % = 411 261 262 503 10. Pentru diferenţele între valoarea negociatã a creanţei şi valoarea contabilã a acestora -când diferenţa este negativã 668 = 411 -când diferenţa este pozitivã 5121 = 768 11. Taxa forfetarã reţinutã din valoarea creanţei vândute 668 = 411 Contul 418. "Clienţi facturi de întocmit " cont de activ Contul 418 Clienţi facturi de întocmit evidenţiază livrările de bunuri, prestările de servicii sau executările de lucrări, inclusiv taxa pe valoare adăugată, pentru care nu s-au întocmit facturi. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea livrărilor către clienţi, aferente exerciţiului financiar în curs, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoare adăugată aferentă. Se creditează cu valoarea facturilor întocmite către clienţi. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate, pentru care nu s-au întocmit facturi. Monografie: a) Creşterea creanţelor 1. Reluare diferenţelor de curs valutar, aferente creanţelor în devize, pentru care nu s-au întocmit facturi la închiderea exerciţiului. 418 = 476 2. Valoarea livrărilor de mărfuri 418 = % 707 4428 şi la întocmirea facturii 411 = 418 4428 4427 3. Diferenţele favorabile de curs valutar, la închiderea exerciţiului 418 = 477 b) Micşorarea creanţelor 1. Cu valoarea facturilor întocmite (pct.2) 411 = 418 2. Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor 665 = 418 3. Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize la închiderea exerciţiului 476 = 418 4. Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, înregistrate la închiderea exerciţiului 477 = 418 Contul 413 „efecte de primit” Contul 413 „Efecte de primit” ţine evidenţa drepturilor de creanţă stabilită pe bază de efecte comerciale. Este un cont de activ. Se debitează cu sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate. Se creditează cu valoarea efectelor comerciale primite de la clienţi şi cu sumele primite de la clienţi prin conturile curente. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit. Monografie: a) Creşterea creanţelor 1. Acceptarea unor efecte comerciale prezentate de clienţi la platã 413 = 411 2. Diferenţele favorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului 413 = 477 3. Reluarea diferenţelor de curs valutar nefavorabile de la închiderea exerciţiului 413 = 476 b) Micşorarea creanţelor 1. Cu efectele comerciale primite de la clienţi, respectiv la avalizarea cambiilor şi biletelor de ordin. 5113 = 413 2. Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar 477 = 413 3. Diferenţele nefavorabile de curs valutar la lichidarea efectelor de primit în devize 665 = 413 4. Diferenţele nefavorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului 476 = 413 5. Sumele încasate de la clienţi prin contul curent. 5121 = 413 Contul 4118 „ Clienţi incerţi ” Contul 4118 „Clienţi incerţi” ţine evidenţa clienţilor incerţi, rău platnici dubioşi sau aflaţi în litigiu. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea bunurilor livrate, prestaţiilor efectuate sau a lucrărilor executate clienţilor care se dovedesc rău platnici, dubioşi, incerţi sau în litigiu. Se creditează cu sumele încasate de la clienţi incerţi sau în litigiu sau cu sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderi din evidenţă a clienţilor incerţi sau în litigiu, inclusiv taxa pe valoare adăugată aferentă. Soldul debitor al contului reprezintă sumele datorate de clienţi incerţi sau în litigiu. Monografie: a) Creşterea creanţelor 1. Clienţi rãi platnici, dubioşi, etc. 4118 = 411 2. Reluarea diferenţelor de curs valutar la închiderea exerciţiului 4118 = 476 b) Micşorarea creanţelor 1. Diferenţele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului 477 = 4118 2. Diferenţelor nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor incerţi 665 = 4118 3. Diferenţelor nefavorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului 476 = 4118 4. Sumele încasate prin contul curent şi prin casã 5121 = 4118 5311 = 4118 5. Sumele trecute pe pierderi, inclusiv TVA aferentã % = 4118 654 4427 Contul 419 „ Clienţi – creditori” - cont de pasiv Contul 419 „ Clienţi – creditori” este un cont de pasiv care exprimă obligaţiile unităţilor patrimoniale faţa de clienţi lor pentru avansurile sau aconturile încasate de la aceştia. Aceştia se vor lichida apoi prin decontarea lor, pe seama facturări livrărilor sau prestaţiilor ulterioare, urmând a se încasa doar diferenţa între nivelul total al facturări şi avansul sau acontul deja primit. Se creditează cu sumele încasate de la clienţi reprezentând avansurile pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări şi se debitează cu decontarea avansurilor încasate de la clienţi. Soldul contului este creditor şi reprezintă sumele datorate clienţilor. Monografie: a) Creşterea obligaţiilor ( datoriilor ) 1. Sumele încasate de la clienţi (avans) prin contul curent sau prin casã 5121 = 419 5311 419 2. Valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, facturate clienţilor 411 = 419 3. Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansului în devize de la clienţi, la închiderea exerciţiului 476 = 419 4. Reluarea diferenţelor de curs valutar la închiderea exerciţiului 477 = 419 b) Scăderea obligaţiilor ( datoriilor ) 1) Diferenţele favorabile de curs valutar, aferente avansurilor în devize de la clienţi 419 = 765 2) Diferenţele favorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului 419 = 477 3) Valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, primire de la clienţi 419 = 411 4) Reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar 419 = 476 5) Valoarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire – nerestituite de clienţi. 419 = 708

Decontarea cheltuielilor de delegare si detasare(The settlement costs of delegation and deployment)

Decontarea cheltuielilor de delegare si detasare in alta localitate decat cea in care isi are sediul firmei dvs., se efectueaza in conformitate cu prevederile H.G. nr. 1860 din 21 decembrie 2006, publicata in M.Of. nr. 1046 din 29 decembrie 2006. (Settlement costs and deployment of delegation to another location than where the company your will be done in accordance with H.G. no. 1860 of 21 December 2006, published in M.Of. no. 1046 of 29 December 2006.) Conditii: 1.Salariatii au dreptul la decontarea cheltuielilor efectuate cu cazarea numai daca sunt delegati sau detasati intr-o localitate amplasata la o distanta mai mare de 5 km de localitatea in care isi are locul permanent de munca, caz in care nu se pot inapoia la sfarsitul zilei de lucru. Decontarea acestor cheltuieli se face numai pe baza documentelor justificative: facturi si alte documente similare. 2.In situatia in care salariatii delegati sau detasati se deplaseaza cu autoturismul proprietate personala, se accepta pentru decontare contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcursi pe distanta cea mai scurta. Decontarea se efectueaza de asemenea pe baza documentelor justificative: factura sau bonurile fiscale emise de casa de marcat. 3.De cele mai multe ori, inainte de plecarea in deplasare, pentru achitarea contravalorii cheltuielilor de cazare si transport, pe baza ordinului de deplasare/detasare salariatii primesc un avans in numerar. Avansul acordat nu este nelimitat: acesta trebuie sa fie limitat la numarul zilelor de deplasare, dar fara a depasi un interval mai mare de 30 de zile calendaristice. Firma are posibilitatea sa isi exercite dreptul de deducere a TVA evidentiata in astfel de documente numai daca indeplineste conditiile impuse prin articolul 146, alineatul 1, litera a din Codul fiscal si prin punctul 46 din normele de aplicare ale acestui act normativ. pentru cheltuielile de cazare si alte cheltuieli permise la decontare: exemplarul original al facturii completat cu toate informatiile obligatorii precizate la art. 155 alin. (5). Pentru justificarea cheltuielilor privind transportul sau cazarea in hoteluri sau alte unitati similare, factura poate fi emisa si pe numele salariatilor aflati in deplasare in interesul serviciului. - pentru carburantii auto achizitionati: bonurile fiscale emise conform O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, stampilate si cu inscrierea numelui cumparatorului si a numarului de inmatriculare a autovehiculului.

Seth Godin, marketing guru

Intr-o lume cu mult prea multe optiuni, si prea putin timp, alegerea de bun simt e sa ignori tot ce e banal. Seth Godin, marketing guru, ne explica de ce, atunci cand e vorba de castigarea atentiei, idei care la prima vedere par proaste sau bizare au mai mult succes decat cele plictisitoare.

Decontari intre unitate si subunitati

Exemple de operatiuni intre unitate si subunitati : I.Materiale livrate subunitatilor a)in evidenta unitatii 481decontari intre unitate si subunitati = 302materiale consumabile b)in evidenta subunitatii 302materiale consumabile = 481decontari intre unitate si subunitati II.sume virate subunitatilor a)in evidenta unitatii 481decontari intre unitate si subunitati = 5121banci lei b)in evidenta subunitatii 5121banci lei = 481decontari intre unitate si subunitati III.returnarea materialelor de catre subunitati a)in evidenta unitatii 302materiale consumabile = 481decontari intre unitate si subunitati b)in evidenta subunitatii 481decontari intre unitate si subunitati = 302materiale consumabile IV.sume primite de la subunitati a)in evidenta unitatii 5121banci lei = 481decontari intre unitate si subunitati b)in evidenta subunitatii 481decontari intre unitate si subunitati = 5121banci lei

Vanzarea-Cumpararea unui imobil (Selling and buying a building)

For sale or purchase of property accounting records are shown below. Documentele financiar-contabile utilizate în acest caz sunt factura si contractul de vânzare – cumparare. Contractul de vânzare – cumparare trebuie sa cuprinda minim urmatoarele elemente: 1 partile contractului; 2 descrierea exacta a bunurilor care fac obiectul contractului de vânzare cu plata înrate; 3 valoarea ratelor si termenele de plata a acestora; 4 valoarea dobânzilor; 5 perioada contractului de vânzare. De asemenea, partile pot conveni precizarea si a altor elemente si clauze contractuale. Înregistrari contabile efectuate de vanzator: D461 „Debitori diversi” = % - valoarea totala a facturii C7583 „Venituri din vânzarea, activelor si alte operatii de capital” mai putin TVA si dobânda de încasat - valoarea mijlocului fix vândut C4427 „TVA colectata” - taxa colectata aferenta mijlocului fix C472 „Venituri înregistrate - dobânda de încasat aferenta ratelor în avans” C4427 „TVA colectata” - taxa colectata aferenta dobânzii b) înregistrarea avansului încasat: D5121 „Conturi la banci = C461 „Debitori diversi” - valoarea avansului, inclusiv taxa în lei” colectata c) înregistrarea scoaterii din evidenta a mijloacelor fixe vândute cu plata în rate: D% = C212 „Constructii” - valoarea mijlocului fix D2812 „Amortizari constructiilor” - amortizarea cumulata D6583 „Cheltuieli privind - valoarea neamortizata activele cedate si alte operatii de capital” d) înregistrarea încasarii ratei si a dobânzii: D5121 „Conturi la banci în lei” = C461 „Debitori diversi” - valoarea ratei si a dobânzii e) includerea în venituri a dobânzii încasate: D472 „Venituri înregistrate =C766 „Venituri din dobânzi” - valoarea dobânzii în avans” Înregistrari contabile efectuate de cumparator: a) înregistrarea facturii furnizorului: D%, = C404 „Furnizori de imobilizari” - valoarea totala a facturii D212 „Constructii” - valoarea mijlocului fix D4426 „TVA deductibila” - taxa deductibila aferenta mijlocului fix D471 „Cheltuieli înregistrate în avans” - dobânda de platit aferenta ratelor D4426 „TVA deductibila” - taxa deductibila aferenta dobânzii b) înregistrarea achitarii avansului: D404 „Furnizori de imobilizari” = C5121 „Conturi la banci - valoarea avansului platit, în lei” inclusiv taxa deductibila c) înregistrarea achitarii ratei si a dobânzii aferente: D404 „Furnizori de imobilizari” = C5121 „Conturi la banci - valoarea ratei si a dobânzii în lei” d) includerea pe cheltuieli a dobânzii platite: D666 „Cheltuieli privind = C471 „Cheltuieli înregistrate - valoarea dobânzii dobânzile” în avans”

Creşterea capitalului prin conversia unor datorii faţă de furnizori

Creşterea capitalului prin conversia unor datorii în acţiuni Creşterea capitalului prin transformarea unor datorii în aporturi de capital poate avea loc atât în cazul unor societăţi comerciale cu o situaţie economico-financiară bună, cât şi în cazul celor cu o situaţie precară, cu probleme de trezorerie şi care nu îşi pot rambursa datoriile, creditorii devenind astfel de acţionari. În activitatea practică pot exista unele situaţii când datoriile au fost contractate în această perspectivă de conversie. În literatura contabilă de specialitate, aceste cazuri sunt prezente sub denumirea de conversie de creanţe, pentru SC debitoare realizându-se conversia unor datorii în capital propriu. Cele mai des întâlnite cazuri de conversie a datoriilor în capital sunt cele care privesc împrumuturile pe bază de obligaţiuni, dividendele de plată, alte împrumuturi, datorii către salariaţi din salarii şi premii. Băncile comerciale, în baza unor convenţii încheiate, pot accepta conversia drepturilor de creanţă deţinute (credite)asupra unor societăţi aflate sub supraveghere economico-financiară, în aporturi de capital. În cazul împrumuturilor pe termen lung din emisiuni de obligaţiuni convertibile, se poate prevede încă de la lansarea acestora posibilitatea preschimbării obligaţiunilor în acţiuni propriii, la o anumită dată, într-un anumit interval de timp şi în anumite condiţii bine determinate. Conversia va atrage reducerea datoriei şi creşterea capitalului social. Exemple a) Creşterea capitalului prin conversia unor datorii faţă de furnizori Societatea comercială „B” emite 2.000 de noi acţiuni, valoarea nominală 1,2 lei, valoarea de emisie 1,4 lei, acţiuni care se subscriu de către furnizorul B în compensaţie cu dreptul său de creanţă asupra societăţii A. 1. Se înregistrează subscrierea noilor acţiuni + prima de emisiune (1,4 – 1,2) x 2.000 = 400 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul” = % 2.800 1011 „Capitalul subscris nevărsat 2.400 1041 „Prime de emisiune”400 2. Se înregistrează reducerea datoriei faţă de furnizor prin compensaţie cu acţiunile subscrise. 401 „Furnizori” = 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”2.800 3. Se înregistrează regularizarea capitalului 1011 „Capitalul subscris nevărsat” = 1012 „Capital subscris vărsat”2.400 b) Creşterea capitalului prin conversia unor credite pe termen lung O societate datorează unei bănci care i-a acordat anterior credite bancare pe termen lung, în valoare de 600 lei şi dobânzile aferente de 100 lei. Banca acceptă conversia creanţelor în aporturi de capital, în baza convenţiei încheiate între părţi. Se emit 1000 de acţiuni noi la o valoare de emisie de 0,7 lei, valoarea nominală fiind de 0,6 lei/bucată. 1. Se înregistrează subscrierea noilor acţiuni emise: 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”=% 700 1011 „Capitalul subscris nevărsat” 600 1041 „Prime de emisiune”100 (0,7 – 0,6) x 1000 = 100 2. Se înregistrează conversia datoriilor bancare contra aporturilor de capital de subscris 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”=% 700 1622 „Credite bancare pe termen lung nerambursabile la scadenţă”600 1682 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung”100 3. Se înregistrează regularizarea capitalului: 1011 „Capitalul subscris nevărsat”=1012 „Capital subscris vărsat” 600 c) Creşterea capitalului social prin conversia obligaţiunilor emise în acţiuni O SC la o a treia scadenţă anuală decide conversia a 1000 de obligaţiuni cu o valoare nominală de 1lei contra a 4.000 de acţiuni noi, fiecare obligaţiune dând dreptul la 4 acţiuni cu o valoare nominală de 0,2 lei. Reducerea împrumutului: 1.000 obligaţiuni x 1 lei/buc = 1.000 lei Creşterea capitalului cu 4 x 1.000 = 4.000 acţiuni noi Valoarea nominală a acţiunilor = 4.000 buc. x 0,2 lei = 800 lei Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni este de 200 lei (1.000 - 800) 1. Se înregistrează reducerea împrumutului din emisiunea de obligaţiuni şi creşterea capitalului, evidenţiindu-se şi prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni: 161 „Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni”= % 1000 1012 „Capital subscris vărsat”800 1044 „Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni”200 d) Creşterea capitalului social prin conversia dividendelor în acţiuni: Totalul dividendelor datorate acţionarilor pe baza bilanţului contabil aprobat de AGA este de 6.000 lei, impozit 10% = 60 lei, reprezentând o sumă disponibilă de 5.400 lei. Capitalul este divizat în 10.000 titluri, valoarea nominală 1,6 lei, valoarea de emisie 2 lei/bucată, acţionarii convenind plata dividendului în acţiuni. Nr. de acţiuni emise = = 2.700acţiuni Capitalul social = 2.700 x 1,6 = 4.320lei Prima de emisiune = 5.400 – 4.320 = 1.080lei 1. Se înregistrează subscrierea acţiunilor noi emise: 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul” =% 5.400 1012 „Capitalul subscris vărsat”4.320 1041 „Prime de emisiune”1.080 2. Se înregistrează eliberarea acţiunilor în schimbul dividendelor datorate: 457 „Dividende de plată”= 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”5.400

Armonizarea contabila pe plan mondial.

Pe plan mondial în materie de armonizare contabilă, sunt deosebit de active următoarele organizaţii profesionale internaţionale şi anume: 1. Comitetul pentru Standarde Intenţionale de Contabilitate (International Accounting Standards Committee – IASC) (care devine în urma unei reforme organizatorice şi de strategie contabilă, Consiliul IASB) creat în anul 1973, care regrupează în total 143 de organizaţii profesionale contabile din 104 de ţări având ca obiectiv elaborarea şi publicarea standardelor contabile internaţionale cu privire la prezentarea situaţiilor financiare anuale, precum şi asigurarea acceptării şi aplicării lor la scară mondială. Deşi aceste standarde nu au caracter obligatoriu, ele exercită o puternică influenţă asupra practicilor şi reglementărilor contabile naţionale. Standardele elaborate de IASB poartă numele de „standarde internaţionale de raportare financiară” (International Financial Reporting Standards - IFRS), elaborând până în 2005, cinci IFRS. 2. Federaţia Internaţională a Contabililor (International Federation of Accountants - IFAC) creată în 1977, care au preocupări în special legate de standardele internaţionale de audit, etică profesională şi formarea profesiei contabile. 3. Organismul american de normalizare contabilă FASB (Financial Accounting Standards Board)(Consiliul de Standarde ale Contabilităţii financiare), organism care a influenţat puternic cele 2 organizaţii profesionale, IASC şi IFAC. Referenţialul american, este cunoscut în mod obişnuit sub sintagma „Principiile contabile general acceptate americane “ (United States Generally Accepted Accounting Principles – US - GAAP). FASB este primul organism normalizator care a elaborat, în mod explicit, un cadru conceptual contabil, acest cadru fiind structurat, astăzi în 7 enunţuri (Statements of Financial Accounting Concept - SFAC) al căror obiectiv este de a defini fundamentele care au stat şi vor sta la baza standardelor contabile ( Feleagă, N., Malciu, L., - Provocările contabilităţii internaţionale la cumpăna dintre milenii, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 15.)

Armonizarea contabilă pe plan regional

Armonizarea contabilă exprimă procesul de corelare si standardizare a componentelor cadrului conceptual al contabilităţii. Normalizarea reprezintă procesul de aplicare deliberată a normelor de contabilitate pentru soluţionarea corectă a problemelor privind producţia şi utilizarea informaţiei contabile. Norma contabilă este o regulă precisă de evaluare, înregistrare, clasificare şi prezentare a informaţiei contabile, elaborată în vederea rezolvării unei probleme repetitive, rezultată dintr-o alegere raţională, colectivă, în cadrul unui organism de reglementare contabilă profesional şi/sau public. Pe plan regional şi chiar mondial coexistă mai multe culturi contabile, două dintre ele fiind deosebit de marcante şi influente şi anume: 1. cultura contabilă şi sistemul de contabilitate vest-european, denumit şi continental, promovată de Franţa şi Germania; 2.cultura contabilă şi sistemul contabil anglo-saxon, dezvoltată de Anglia şi SUA Pe plan regional s-a constituit mai multe organisme internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale al căror scop este contribuţia activă la armonizarea contabilităţii. Aceste organisme sunt: 1. Grupul ţărilor occidentale cele mai industrializate (dezvoltate) (OCDE – Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică) care a publicat în 1976 un document cu „principiile directoare adecvate întreprinderilor multinaţionale cu titlul de recomandări care vizează în special o mai bună informare a publicului asupra structurii activităţilor şi politicilor acestor întreprinderi”; 2. Grupul interguvernamental de experţi ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite) constituit în 1982, al cărui obiectiv principal este vegherea asupra intereselor ţărilor în curs de dezvoltare, membre ONU; 3. Grupul ţărilor Pieţei Comune a Comunităţii Economice Europene (CEE) care a elaborat şi difuzat ţărilor membre încă din 1968 un Cadru Contabil general şi a adoptat mai multe directive importante, cum ar fi: - Directiva a IV-a care vizează structura, conţinutul şi prezentarea situaţiilor financiare anuale (bilanţ, contul de profit şi pierdere, notele explicative); - Directiva a VII-a cu privire la elaborarea, publicarea şi controlul conturilor consolidate; - Directiva a VIII-a care se referă la drepturile şi obligaţiile persoanelor însărcinate cu controlul şi certificarea documentelor contabile.

Informatia contabila

Informatia contabila pentru a fi de folos utilizatorilor,(investitori prezenţi şi potenţiali, bancheri, angajaţi, furnizorii şi aţi creditori comerciali, clienţii, Guvernul şi instituţiile sale, statul, Publicul, managerul sau administratorul de întreprindere) trebuie cu necesitate sa detina: 1. Inteligibilitate – vizează uşoara înţelegere a informaţiilor de către utilizatori; 2. Relevanţa – informaţiile au calitatea de relevanţă dacă îi ajută pe utilizatori în luarea deciziilor atunci când este fără erori; 3. Credibilitate – informaţia este de încredere atunci când este fără erori, nedeformată şi nepărtinitoare iar utilizatorii au încrederea că aceasta reprezintă corect şi rezonabil, realitatea din întreprindere. 4. comparabilitate – informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să fie comparabile în timp şi spaţiu.

Patrimoniul

Patrimoniul, ca structură economică şi juridică de apreciere şi gestiune a valorilor materiale şi băneşti, reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile la care acestea se referă. Juridic, ecuaţia de echilibru a patrimoniului are forma de mai jos: Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii - bunuri economice reprezentând substanţa materială a patrimoniului. - drepturi şi obligaţii cu valoare economică, exprimând raporturile de proprietate în cadrul cărora se procură şi gestionează bunurile. Din ecuaţia de echilibru a patrimoniului se poate stabili drepturile (D) sau patrimoniul net (Pn). Bunuri (B) = Drepturi (D) + Obligaţii (O) B = D + O => D = B – O Sau Pn = B – O

Exemple de contabilizare imobilizari

1.Exemplu: Pentru realizarea unui nou procedeu de turnare, într-o unitate industrială se fac cheltuieli atât în regie proprie cât şi prin cooperare cu o unitate de cercetare, cunoscându-se următoarele date: consumul de materii prime, conform bonurilor consum 24.000 lei, consum de materiale auxiliare, conform documentelor justificative 12.000 lei; salariile personalului care a lucrat la noul proces de turnare 36.000 lei. În luna următoare se primeşte factura de la unitatea de cercetare care cuprinde valoarea lucrărilor facturate 48.000 lei, TVA 19%, după care se recepţionează, aplicându-se în unitate. Procedeul de turnare este prevăzut a se utiliza pe o perioadă de 5 ani, însă după trei ani este scos din folosinţă, generând următoarele înregistrări contabile. • Se înregistrează consumul de materii prime, în sumă de 24.000 lei, conform documentelor justificative, pentru realizarea unui nou procedeu de turnare,: 601 „Cheltuieli cu materiile prime” = 301 „Materii prime” 24.000 • Se înregistrează consumul de materii auxiliare, în sumă de 12.000, pentru procedeul de turnare, conform documentelor justificative: 6021 „Cheltuieli cu materiile auxiliare” = 3021 „Materiale auxiliare” 12.000 • Se înregistrează cheltuielile cu drepturile salariale, în suma de 36.000 RON, aferente personalului ce a lucrat la realizarea procedeului de turnare: 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 „Personal – salarii datorate” 36.000 • Se înregistrează recepţia parţială a procesului de turnare, pentru cheltuielile efectuate în regie proprie: 233 „Imobilizări necorporale în curs” = 721 „Venituri din producţia de imobilizări necorporale” 72.000 • Se înregistrează primirea facturii fiscale în luna următoare, de la o unitate de cercetare, pentru prestaţiile efectuate pentru definitivarea noului procedeu de turnare de 48.000 lei şi TVA 19 %: % 233 „Imobilizări necorporale în curs” 4426 „TVA deductibilă” = 404 „Furnizori de imobilizări” 57.120 48.000 9.120 •Se înregistrează recepţia definitivă a procesului de turnare, ca şi imobilizare necorporală, la valoarea de 120.000 lei: 203 „Cheltuieli de dezvoltare” = 233 „Imobilizări necorporale în curs” 120.000 • Se înregistrează calculul şi înregistrarea amortizării cheltuielilor de dezvoltare, pentru un an calendaristic, conform duratei de utilizare de 5 ani, în sumă de 24.000 lei (120.000 lei: 5 ani = 24.000lei anual): 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 2803 „Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare” 24.000 • Se înregistrează scoaterea din evidenţă a cheltuielilor de dezvoltare parţial amortizate, după trei ani de utilizare, se contabilizează: (24.000 lei X 3 ani = 72.000 lei): % 2803 „Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare” 6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital” = 203 „Cheltuieli de dezvoltare” 120.000 72.000 48.000 Contabilitatea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi ale altor drepturi şi valori similare se conduce cu ajutorul contului 205, care are aceeaşi denumire. În practică este posibil diverse tratamente contabile al valorilor contabilizate în contul 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare”, şi anume: A. în contabilitatea concendentului: • contabilizarea redevenţei cuvenite în baza contractului de concesionare: 461 „Debitori diverşi” = 706 „Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii” • încasarea prin bancă a redevenţei, conform Contractului de concesionare şi a Extrasului de cont, se reflectă, prin formula contabilă: 5121 „Conturi la bănci în lei” = 461 „Debitori diverşi” B. în contabilitatea concesionarului: • preluarea concesiunii, conform contractului de concesionare, se înregistrează: 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare” = 167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate” • redevenţa datorată conform Contractului de concesionare se înregistrează formula contabilă: 612 „Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile” = 462 „Creditori diverşi” • achitarea chiriei, conform Extrasului de cont, pentru imobilizarea concesionată, se contabilizează: 462 „Creditori diverşi” = 5121 „Conturi la bănci în lei” • restituirea bunului luat în concesiune, la expirarea termenului prevăzut în contract se reflectă prin înregistrarea: 167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate” = 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare” 2.Exemplu: În legătură cu un brevet realizat în regie, pe parcursul a două perioade de gestiune, care se amortizează integral, scoţându-se din evidenţă, se cunosc următoarele date: - consum de materii prime 40.000 lei, drepturi salariale ale personalului care au lucrat la acest brevet 20.000 lei, după prima perioadă de gestiune recepţionându-se parţial. în a doua perioadă de gestiune se finalizează brevetul, consumându-se: materiale auxiliare 6.000 lei, după care se recepţionează şi amortizează liniar pe parcursul a 5 ani. În contabilitate, în legătură cu acest brevet se fac următoarele înregistrări: • colectarea cheltuielilor cu consumul de materii prime conform bonurilor de consum, în prima lună: 601 „Cheltuieli cu materii prime” = 301 „Materii prime” 40.000 • colectarea cheltuielilor cu drepturile salariale ale personalului ce au lucrat la acest brevet: 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 „Personal - salarii datorate” 20.000 • înregistrarea la sfârşitul primei luni a valorii brevetului în curs de realizare: 233 „Imobilizări necorporale în curs” = 721 „Venituri din producţia de imobilizări necorporale” 60.000 • contabilizarea consumul de materiale auxiliare în luna a 2-a, de 6.000 lei, pentru finalizarea brevetului: 6021 „Cheltuieli cu materialele auxiliare” = 3021 „Materiale auxiliare” 6.000 • recepţia finală a brevetului, în perioada a doua de gestiune, se înregistrează: 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare” = % 203 „Imobilizări necorporale în curs” 721 „Venituri din producţie de imobilizări necorporale” 66.000 60.000 6.000 • amortizarea anuală a brevetului, conform metodei liniare de amortizare, pe parcursul celor cinci ani, s-ar înregistra (66.000 lei: 5 ani = 13.200 lei): 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor valori şi drepturi similare” 13.200 • închiderea contului de cheltuieli cu amortizarea brevetului, pentru întreaga perioadă de 5 ani, se înregistrează (13.200 lei x 5 ani = 66.000 lei): 121 „Profit şi pierdere” = 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” 66.000 • scoaterea din evidenţă a brevetului complet amortizat, după perioada de 5 ani, se contabilizează: 2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor valori şi drepturi similare” = 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare” 66.000

Contabilitatea imobilizărilor-Noţiuni generale

Patrimonial, imobilizările sunt reprezentate de bunuri sau valori destinate să deservească o perioadă îndelungată activitatea unei întreprinderi, regii autonome sau instituţie publică, fiind caracterizate prin: a) durata de utilizare este mai mare de un an; b) nu se consumă şi nu se înlocuiesc la prima utilizare; c) nu îşi schimbă forma pe parcursul utilizării; d) nu sunt de obicei destinate vânzării. Definitie: Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale entităţii. Pentru a fi recunoscute în situaţiile financiare, ca un activ, o imobilizare trebuie să îndeplinească următoarele două condiţii. 1. posibilitatea de a contribui la beneficiile viitoare sub forma fluxurilor de numerar sau echivalente de numerar, şi 2. să aibă determinat un cost credibil. O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) elementele comercializate sunt omogene; b) pot fi găsiţi în permanenţă cumpărători şi vânzători interesaţi; şi c) preţurile sunt cunoscute de cei interesaţi. Ca urmare a faptului că imobilizările se folosesc de o manieră durabilă în activitatea unei întreprinderi, regii autonome sau instituţii publice ele se depreciază, îşi pierd din valoare, iar pentru menţinerea parametrilor tehnico-economici ale acestora şi a preciziei în lucru impun efectuarea de lucrări de întreţinere şi reparaţii. Având în vedere diversitatea activelor imobilizate, regimul de exploatare a acestora, precum şi necesităţile de organizare şi conducere a evidenţei acestora se impune o structurare a lor. Aceasta se poate face după mai multe criterii, şi anume: 1. După natura economico-financiară a activelor imobilizate putem deosebim: a) imobilizări necorporale; b) imobilizări corporale; c) imobilizări în curs (necorporale şi corporale); d) imobilizări financiare. 2. După conţinutul acestora, distingem: a) imobilizări de natură financiară, cum ar fi: investiţiile financiare; b) imobilizări nefinanciare, cum ar fi: imobilizările necorporale, cele corporale sau cele în curs, necorporale şi corporale. 3. După destinaţia imobilizărilor, deosebim: a) imobilizări profesionale, cum sunt imobilizările care participă la realizarea obiectivelor de bază ale activităţii unei întreprinderi; b) imobilizări neprofesionale care participă la îndeplinirea altor funcţii ale unei întreprinderi sau regii autonome. 4. După modul cum sunt prezentate imobilizările în situaţiile financiare, deosebim: a) în bilanţ, imobilizările sunt prezentate la valori substractive, deci după scăderea amortizărilor cumulate şi a oricărei deprecieri din valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora; b) în notele explicative la situaţiile financiare, activele imobilizate (Nota 1) sunt prezentate în valori brute, cu indicarea modificărilor acestora în cursul perioadei de gestiune, precum şi cu prezentarea ajustărilor care privesc exerciţiile anterioare.

Evaluarea imobilizărilor

Inventar la sfarsitul exercitiului financiar. Evaluarea imobilizărilor(inclusiv financiare) se face la următoarele valori: 1. Valoarea de intrare sau contabilă, care se diferenţiază în funcţie de modalitatea de procurare a acestora, şi anume: • cele achiziţionate cu titlu oneros, la cost de achiziţie; fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv. • cele obţinute din producţie proprie, la cost de producţie; • cele utilizate de o întreprindere ca urmare a operaţiunii de leasing operaţional, şi reţinute după expirarea contractului se evaluează la valoarea reziduală plus taxele vamale, dacă locatorul este nerezident, sau numai la valoarea reziduală, dacă locatorul este rezident; • cele aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport, stabilită, de obicei, de evaluatori autorizaţi; • cele primite cu titlu gratuit se evaluează la valoarea de utilitate, care este dată de preţul pieţei, de utilitatea imobilizării, de starea şi locul unde se află imobilizarea respectivă; • cele intrate prin leasing financiar se evaluează la minimul dintre valoarea justă şi valoarea actualizată a plăţi lor minime de leasing; Definitie: Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, de bună voie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat în mod obiectiv; iar plăţile minime de leasing sunt acele plăţi de-a lungul termenului de leasing pe care locatarul trebuie sau poate fi obligat să le efectueze, excluzând chiria contigentă, costurile serviciilor şi impozitele pe care locatorul le va plăti şi care se vor rambursa acestuia. • cele intrate prin subvenţii guvernamentale se evaluează la valoarea subvenţiei, iar în cazul în care subvenţia este reprezentată de transferul unui activ nemonetar, evaluarea se face la valoarea dată de valoarea justă sau de piaţă a imobilizării; • pentru cele intrate ca urmare a unui schimb de imobilizări, evaluarea are loc la valoarea justă a imobilizării intrate egală cu valoarea justă a imobilizării cedate, situaţie care nu este promovată, în prezent, în ţara noastră. Costul de achiziţie sau costul de producţie al activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică trebuie redus cu ajustările de valoare calculate pentru a amortiza valoarea unor astfel de active, în mod sistematic de-a lungul duratelor de utilizare economică. În înţelesul prezentelor reglementări,prin durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând: a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau b) numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv. Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierderea de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanţului. Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului, dacă se estimează că reducerea valorii acestora este permanentă. Astfel, aceste ajustări de valoare trebuie înregistrate în contul de profit şi pierdere şi prezentate distinct în notele explicative, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere. Evaluarea acestora la valorile minime, nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective. Dacă activele imobilizate fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal, în notele explicative se prezintă valoarea ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate. 2. Valoarea de inventar, determinată cu ocazia inventarierii imobilizărilor, şi când evaluarea se poate tace la: • valoarea actuală sau valoarea de utilitate, şi • valoarea contabilă netă pentru imobilizările amortizabile pentru care s-a calculat amortizare şi s-au constituit provizioane. Valoarea contabilă netă se calculează scăzându-se din valoarea contabilă mărimea amortizării înregistrate şi a provizioanelor constituite pentru fiecare imobilizare amortizabilă. Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile şi constă în alocarea sistematică a valorii amortizabile, iar provizioanele constau în echivalentul valoric al deprecierii reversibile a imobilizărilor amortizabile sau neamortizabile. 3. Valoarea bilanţieră, reprezintă valoarea cu care imobilizările se recunosc în situaţiile financiare. Fiind o valoare de închidere a exerciţiului financiar, se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii, fiind posibile următoarele două situaţii: 1. valoarea actuală de inventar să fie mai mare decât valoarea contabilă netă, rezultând un plus de valoare, care, conform cerinţelor principiului prudenţei, nu se contabilizează; 2. valoarea actualizată de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă. 4. Valoarea reziduală, care ar fi reprezentată de valoarea netă ce se estimează că se va obţine prin cedarea unui activ la expirarea duratei sale de utilizare, după ce s-ar deduce cheltuielile ocazionate de cedare. Dacă imobilizarea s-ar scoate din gestiune ca urmare a casării, valoarea reziduală s-ar calcula ca diferenţă între valoarea recuperărilor şi cheltuielile ocazionate de operaţiunile de casare. 5. Valoarea reevaluată. Reevaluarea imobilizărilor constituie operaţiunea economică în urma căreia valoarea de intrare sau contabilă a unei imobilizări este înlocuită cu valoarea reevaluată sau valoarea actuală a acesteia.

Documente privind ieşirea din gestiune a imobilizărilor

• Pentru imobilizările necorporale sau corporale scoase din gestiune, ca urmare a casării lor, se întocmeşte „Procesul verbal de scoatere din funcţiune / de declasare a unor bunuri materiale”. • Scoaterea din gestiune a imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a vânzării generează întocmirea documentelor: Factură fiscală; Proces-verbal de vânzare-cumpărare. • Ieşirea din gestiune a imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a restituirii lor către asociaţi, dacă aceasta s-a prevăzut prin actul constitutiv, impune întocmirea documentelor: „Cerere de retragere”; „Proces-verbal de predare-primire”. • Dacă ieşirea din gestiunea unei întreprinderi a imobilizărilor necorporale sau corporale se face în urma unei donaţii, se întocmeşte documentul „Proces-verbal predare-primire”, în baza hotărârii Consiliului de administraţie sau a Adunării Generale a Asociaţilor sau Acţionarilor. • Ieşirea din gestiunea unei întreprinderi a imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a concesionării, locaţiei de gestiune sau închirierii lor, priveşte o scoatere temporară din evidenţă, întocmindu-se cu această ocazie documentele: „Contract de concesionare”; „Contract de locaţie de gestiune”; „Contract de închiriere”. • în cazuri extraordinare, de natura calamităţilor naturale, exproprierilor, furturilor şi a altor situaţii de această natură se întocmesc „Procesele verbale de constatare”, valorificându-se şi clauzele „Contractelor de asigurare”. • Pentru imobilizările necorporale şi corporale în curs, pot apare cazuri de scoatere din gestiunea întreprinderii fie ca urmare a transferării lor la imobilizări necorporale sau corporale, când se întocmeşte „Procesul verbal de recepţie”, ori a cesionării acestora când se întocmeşte „Factura fiscală” sau a constatării lipsei acestora, ocazie cu care se întocmeşte „Procesul verbal de inventariere”. • Ieşirea din gestiune a imobilizărilor financiare ca urmare a vânzării lor impune întocmirea documentelor: „Ordin de vânzare a titlurilor”; „Ordin de plată”; „Cec”; „Chitanţă”; „Bilet la ordin”. Alături de documentele de evidenţă privind imobilizările unei întreprinderi prezintă importanţă, pentru asigurarea integrităţii acestora organizarea şi conducerea contabilităţii analitice a acestora. Aceasta se conduce pe locuri de folosinţă, respectiv pe: secţii, ateliere, laboratoare, servicii, birouri, compartimente etc; avându-se în vedere categoriile de imobilizări, iar în cadrul acestora, evidenţa se organizează pe obiecte de evidenţă. Astfel, instrumentele de lucru utilizate pentru organizarea şi conducerea contabilităţii analitice a imobilizărilor sunt: „Registrul numerelor de inventar”, completat de către compartimentul financiar-contabil, servind pentru identificarea pe teren a fiecărei imobilizări de natura mijloacelor fixe. în acest sens se atribuie fiecărui mijloc fix ce constituie obiect de evidenţă un număr de inventar în ordinea succesivă a numerelor, pentru fiecare grupă de mijloace fixe; „Fişa mijlocului fix”, care se întocmeşte de către compartimentul financiar-contabil pentru fiecare mijloc fix, sau pentru mai multe mijloace fixe de acelaşi fel şi de aceeaşi valoare care în cazul unităţilor economice au aceleaşi cote de amortizare, cu condiţia să fie puse în funcţiune în aceeaşi lună. Mişcarea internă a imobilizărilor de natura mijloacelor fixe, de la un loc de folosinţă la altul, se realizează cu ajutorul documentului „Bon de mişcare a mijloacelor fixe”, care este utilizat şi ca document justificativ pe timpul transportului.

Diferente de curs la produse finite

La sfarsitul exercitiului financiar se "ajusteaza" valoarea stocurilor de produse finite la cursul BNR stabilit de M.Finante la 31.12.n-1. -Pentru diferente favorabile: 348 = 711 sau in "rosu" 711 = 348 (-) -pentru diferente nefavorabile: 711 = 348 sau in "rosu" 348 = 711 (-)

Marfuri nevandabile

Pentru a cobori pretul de vanzare sub cel de achizitie trebuie sa te incadrezi in una dintre prevederile Ordonantei 19 /2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata: Art. 17. - Este interzis oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in pierdere, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 16 lit. a) -c), e)-i), precum si in cazul produselor aflate in pachete de servicii. Prin vanzare in pierdere, in sensul prezentei ordonante, se intelege orice vanzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie, astfel cum acesta este definit in reglementarile legale in vigoare. Art. 16. - Prin vanzari cu pret redus, in sensul prezentei ordonante, se intelege: a) vanzari de lichidare; c) vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica; e) vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale; i) vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat. Pentru consumabilele expirate si navandute: Art.128 alin. 8 Codul Fiscal Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1): b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, în condiţiile stabilite prin norme; c) perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege; e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor; f) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege, în condiţiile stabilite prin norme. Norme metodologice de aplicare a art. 128 alin (9): In sensul art. 128 alin. 8 lit. b din Codul fiscal, nu se considera livrare de bunuri cu plata bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a)bunurile nu sunt imputabile. b)degradarea calitativa a bunurile se datoreaza unor cauze obiective dovedite cu documente c)se face dovada ca s-au distrus bunurile si nu mai intra in circuitul economic. Eventual, trebuie sa se aiba in vedere: - HG 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare; - Art 21, alin 4, Cod fiscal Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: lit. c) Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme;

Riscul

In viata, odata cu nasterea noastra (atasat) avem si riscuri (e o gluma,fireste).In orice afacere sau activitate trebuie sa tinem cont de riscuri ( sa pierdem,sa nu "iasa" asa cum ne-am dorit,etc)

Riscul se măsoară în funcţie de două variabile: probabilitate si frecvenţă de apariţie şi de un efect numit impact.

Pentru apreciere se imparte numarul de aparitii la total numar de aparitii posibile.

In primul rând riscul este “ceva” ce ţine de viitor (nu e prezent, pentru că astfel ar fi vorba de o problemă);

- riscul ţine de incertitudine (nu vorbim de real, certitudine şi nici de imposibil);

- riscul ţine de obiective (riscul este o incertitudine care ne afectează obiectivele … afectează proiectul dpdv al resurselor (materiale, financiare, umane), dpdv tehnic, dpdv al programării calendaristice);

- riscul ne afectează obiectivele, dar nu trebuie definit prin impactul lor asupra obiectivelor (risc este întârzierea la întâlnirea cu partenerul de afacere şi nu defectarea taxiului care vă duce acolo);

- riscul ne afectează obiectivele, dar nu trebuie definit prin negarea obiectivelor;

- riscul se referă la o ameninţare (dar vă provoc să vă gândiţi şi la oportunitate).

Riscurile apar în cadrul tuturor activităţilor socio-economice, dar sub forme diferite, în funcţie de tipul, modul de manifestare şi mărimea acestora. Plecând de la această premisă, riscurile suportă o largă arie de clasificare.

Iar clasificarea riscurilor poate reprezenta un punct bun de plecare în identificarea zonelor de risc.

categorii de riscuri:

- la nivel de organizaţie (ex. resurse insuficiente);

- la nivel de aptitudini (ex. eşec în atragerea de personal calificat);

- la nivel de management şi control al proiectului (ex. lipsa înţelegerii în ceea ce priveşte scopurile proiectului);

- la nivel de proiectare a software-ului sistemului (ex. neînţelegerea cerinţelor de schimbare);

- la nivel de implicare şi pregătire a utilizatorului (ex. comunicare neeficientă cu utilizatorul);

- la nivel de planificare a tehnologiei (ex. instabilitatea tehnologiei curente)

Riscul este un fenomen intalnit in viata de zi cu zi a oricarei institutii, el fiind asociat de cele mai multe ori cu termenul de „nesiguranta”. Potrivit dictionarului Webster, riscul este vazut ca o „posibilitate de a suferi o pierdere”. Iar acest lucru se intampla ori pentru ca in derularea proiectului a intervenit un lucru neplanificat, ori pentru ca un lucru care a fost planificat nu s-a intamplat tocmai asa cum a fost prevazut. Riscurile pot avea atat un caracter intern, referindu-ne aici la greselile manageriale, cat si un caracter extern reprezentat practic de orice eveniment din afara organizatiei care poate afecta in mod negativ derularea proiectului. Persoana responsabila de managementului riscului trebuie sa aiba in vedere acesti factori interni si externi si sa monitorizeze in permanenta situatiile de risc. Mai exact, ea trebuie sa elaboreze un plan de management al riscului, iar, atunci cand acesta apare, sa stie cum sa il diminueze si sa il controleze. Managementul riscului presupune parcurgerea a 6 etape esentiale: 1) Descrierea contextului 2) Identificarea riscurilor 3) Analiza si ierarhizarea riscurilor 4) Elaborarea planului de managementul riscurilor 5) Implementarea planului de managementul riscurilor 6) Monitorizarea si actualizarea planului initial de managementul riscurilor Pentru a sti ce trebuie sa previna, un manager de proiect trebuie saidentifice mai intai eventualele riscuri. De aceea, este absolut necesar ca fiecare manager de proiect sa raspunda pentru inceput la urmatoarele intrebari: Ce reprezinta riscul pentru acest proiect? Ce reprezinta riscul pentru o anumita activitate a proiectului? Ce riscuri exista? Ce probabilitate au acestea sa se produca? Care sunt pierderile ce pot rezulta din aceste riscuri? Care sunt alternativele de rezolvare a situatiei de criza? O metoda foarte des intalnita in identificarea si analizarea riscurilor estemetoda biletelelor Crawford, care presupune ca managerul de proiect sa raspunda cu cate un alt raspuns de 10 ori consecutiv la intrebarea: „Care credeti ca este cel mai mare risc pentru proiectul dvs?”. Este foarte important ca dupa ce identificam riscurile sa le analizam si sa le ierarhizam in functie de impactul lor si de probabilitatea de a se intampla, astfel: Riscuri cu impact mare si probabilitate mare Riscuri cu impact mare si probabilitate mica Riscuri cu impact mic si probabilitate mare Bineinteles, exista si cateva strategii generale pe care le are la dispozitie un manager atunci cand doreste sa reduca riscurile din cadrul proiectului sau: 1) Acceptarea riscurilor presupune ca managerul de proiect este perfect constient de dimensiunea mica a riscurilor aparute la un moment dat si ia decizia de a nu actiona in nici un fel pentru inlaturarea sau diminuarea acestora. 2) Evitarea riscurilor are loc atunci cand apar modificari semnificative in procesul de derulare a proiectului, moment in care managerul de proiect hotaraste sa inlature total aceste riscuri, mergand chiar pana la stoparea executarii proiectului. 3) Monitorizarea riscului si elaborarea unui plan pentru situatiile imprevizibile implica alegerea unor indicatori si monitorizarea acestora pe toata durata derularii proiectului. Se vor intocmi planuri de rezerva menite sa ofere alternative de recuperare a pierderilor. 4) Transferul riscurilor reprezinta modalitatea de transferare a riscurilor aparute catre un intermediar, de obicei o institutie specializata in domeniu sau un expert. 5) Reducerea sistematica a riscurilor presupune totalitatea metodelor si strategiilor care sunt destinate diminuarii riscurilor in mod sistematic, pana ce se ajunge la un grad optim pentru manageri. Desi managerii si natura umana in general au o anumita aversiune fata de ideea de risc, este extrem de important ca orice manager de proiect sa ia in considerare intotdeauna toate riscurile posibile, sa le analizeze, sa le ierahizeze, sa elaboreze planuri de diminuare a acestora si sa fie capabil sa tina toate aceste situatii de risc sub control

Avansurile spre decontare

Avansurile spre decontare se acorda pe baza referatului de avans spre

decontare.

In cadrul societatii fiecare compartiment functional isi intocmeste periodic necesarul de aprovizionat.

Acest necesar se inainteaza la compartimentul de aprovizionare.Cei raspunzatori de aprovizionarea cu materii prime,materiale,isi intocmesc referatele de avans.In limita plafoanelor privind platile ce se pot face in numerar se elibereaza numerar de la casierie avand la baza referatele de avans spre decontare.

Fiecare referat contine scopul pentru care a fost acordat avansul

(deplasari,cumparari de marfuri,etc.)

Avansurile acordate trebuie justificate cu documente astfel:

• cumpararea de marfuri se justifica cu chitanta fiscala
• deplasarile se justifica cu ordin de deplasare

Avansul neutilizat este restituit la casierie.

Nu se acorda un nou avans pana nu se justifica avansul precedent.

Evidenta avansurilor se tine pe fiecare titular de avans.

Justificarea avansului spre decontare se face in functie de cheltuielile care s-au efectuat astfel:

-acordare avans pe baza referatului de avans spre decontare:

542"Avansuri de trezorerie" = 5311"Casa in lei"

-cumparare de marfuri pe baza de chitanta fiscala:

% = 542"Avansuri de trezorie"

371"Marfuri"

4426"TVA deductibil"

-plati pentru servicii executate de terti pe baza de chitanta:

628"Alte cheltuieli cu Serviciile executate de terti" = 542"Avansuri de trezorerie"

-restituirea avansului neutilizat:

5311"Casa in lei" = 542"Avansuri de trezorerie"

-acordarea avansului pe baza de ordin de deplasare:

542"Avansuri de trezorerie" = 5311"Casa in lei"

-justificarea avansului pe baza de chitanta:

625"Cheltuieli cu deplasari, = 542"Avansuri de trezorerie"

detasari si transferari"

-restituirea diferentei ( daca exista acest caz ):

5311"Casa in lei" = 542"Avansuri de trezorerie

"

Monografie contabila in cazul achizitiei de vehicule, conform OUG 34/2009

Potrivit prevederilor OUG nr. 34/2009, începând cu data de 1 mai 2009, TVA aferentă achiziţiilor de vehicule rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu greutate maximă autorizată de până la 3.500 kg şi care nu au mai mult de 9 scaune de pasageri, inclusiv scaunul şoferului, nu se deduce. Trebuie avut in vedere ca intră în categoria vehiculelor rutiere la achiziţia cărora nu se deduce TVA vehiculele care, potrivit prevederilor OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, prin construcţia şi din echiparea lor rezultă că sunt destinate exclusiv pentru transportul de persoane.

Iata în continuare monografia contabilă cu privire la înregistrările generate ca urmare a aplicării limitărilor speciale ale dreptului de deducere pentru achiziţiile de vehicule prevăzute la art. 145 indice 1 din Codul Fiscal:

- În cazul achiziţiilor intracomunitare de vehicule, dacă TVA este integral nedeductibilă rezultă că aceasta este în totalitate o taxă nerecuperabilă şi devine parte a costului de achiziţie. Pentru a reflecta în contabilitate această operaţiune se efectuează următoarele înregistrări contabile:

a) dacă TVA devine exigibilă în aceeaşi lună în care se efectuează şi recepţia vehiculului:

- se înregistrează TVA ca taxa colectată şi taxă deductibilă: 4426 = 4427

- şi concomitent, se trece TVA nerecuperabilă în costul de achiziţie al vehiculului la data recepţiei acestuia: 213 = 4426

b) dacă exigibilitatea TVA pentru achiziţia intracomunitară şi recepţia vehiculului au loc în luni diferite:

b1) înregistrări care se efectuează în luna în care a intervenit exigibilitatea achiziţiei intracomunitare:

- se înregistrează TVA ca taxa colectată şi taxă deductibilă: 4426 = 4427

- şi concomitent, se înregistrează TVA nerecuperabilă în costul de achiziţie al vehiculului: 231 = 4426

b2) – înregistrarea în luna în care are loc recepţia bunului (ulterior lunii în care a fost declarată achiziţia intracomunitară), în costul de achiziţie a sumei înregistrate anterior în contul 231 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”: 213 = 231

În cazul importurilor de vehicule, dacă TVA este integral nedeductibilă rezultă că aceasta este în totalitate o taxă nerecuperabilă şi devine parte a costului de achiziţie. Pentru a reflecta în contabilitate această operaţiune se efectuează următoarele înregistrări contabile:

- plata TVA - 4426 = 512

- şi concomitent - 213 = 404 si 4426 = 404

- Pentru achiziţiile din ţară de vehicule, TVA va face parte din costul de achiziţie numai dacă taxa a fost integral nedeductibilă. Pentru operaţiunile de leasing, având în vedere tratamentul fiscal din punct de vedere al TVA diferit faţă de tratamentul contabil şi cel al impozitului pe profit, se va considera că pentru bunurile achiziţionate în baza unui contract de leasing TVA nu a fost integral nedeductibilă şi nu va face parte din costul de achiziţie al vehiculului.

Baza legală:

- OUG nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249/2009;

- OMFP nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 bis/2005.