Riscul se măsoară în funcţie de două variabile: probabilitate si frecvenţă de apariţie şi de un efect numit impact.
Pentru apreciere se imparte numarul de aparitii la total numar de aparitii posibile.
In primul rând riscul este “ceva” ce ţine de viitor (nu e prezent, pentru că astfel ar fi vorba de o problemă);
- riscul ţine de incertitudine (nu vorbim de real, certitudine şi nici de imposibil);
- riscul ţine de obiective (riscul este o incertitudine care ne afectează obiectivele … afectează proiectul dpdv al resurselor (materiale, financiare, umane), dpdv tehnic, dpdv al programării calendaristice);
- riscul ne afectează obiectivele, dar nu trebuie definit prin impactul lor asupra obiectivelor (risc este întârzierea la întâlnirea cu partenerul de afacere şi nu defectarea taxiului care vă duce acolo);
- riscul ne afectează obiectivele, dar nu trebuie definit prin negarea obiectivelor;
- riscul se referă la o ameninţare (dar vă provoc să vă gândiţi şi la oportunitate).
Riscurile apar în cadrul tuturor activităţilor socio-economice, dar sub forme diferite, în funcţie de tipul, modul de manifestare şi mărimea acestora. Plecând de la această premisă, riscurile suportă o largă arie de clasificare.
Iar clasificarea riscurilor poate reprezenta un punct bun de plecare în identificarea zonelor de risc.
categorii de riscuri:
- la nivel de organizaţie (ex. resurse insuficiente);
- la nivel de aptitudini (ex. eşec în atragerea de personal calificat);
- la nivel de management şi control al proiectului (ex. lipsa înţelegerii în ceea ce priveşte scopurile proiectului);
- la nivel de proiectare a software-ului sistemului (ex. neînţelegerea cerinţelor de schimbare);
- la nivel de implicare şi pregătire a utilizatorului (ex. comunicare neeficientă cu utilizatorul);
- la nivel de planificare a tehnologiei (ex. instabilitatea tehnologiei curente)
Riscul este un fenomen intalnit in viata de zi cu zi a oricarei institutii, el fiind asociat de cele mai multe ori cu termenul de „nesiguranta”. Potrivit dictionarului Webster, riscul este vazut ca o „posibilitate de a suferi o pierdere”. Iar acest lucru se intampla ori pentru ca in derularea proiectului a intervenit un lucru neplanificat, ori pentru ca un lucru care a fost planificat nu s-a intamplat tocmai asa cum a fost prevazut. Riscurile pot avea atat un caracter intern, referindu-ne aici la greselile manageriale, cat si un caracter extern reprezentat practic de orice eveniment din afara organizatiei care poate afecta in mod negativ derularea proiectului. Persoana responsabila de managementului riscului trebuie sa aiba in vedere acesti factori interni si externi si sa monitorizeze in permanenta situatiile de risc. Mai exact, ea trebuie sa elaboreze un plan de management al riscului, iar, atunci cand acesta apare, sa stie cum sa il diminueze si sa il controleze. Managementul riscului presupune parcurgerea a 6 etape esentiale: 1) Descrierea contextului 2) Identificarea riscurilor 3) Analiza si ierarhizarea riscurilor 4) Elaborarea planului de managementul riscurilor 5) Implementarea planului de managementul riscurilor 6) Monitorizarea si actualizarea planului initial de managementul riscurilor Pentru a sti ce trebuie sa previna, un manager de proiect trebuie saidentifice mai intai eventualele riscuri. De aceea, este absolut necesar ca fiecare manager de proiect sa raspunda pentru inceput la urmatoarele intrebari: Ce reprezinta riscul pentru acest proiect? Ce reprezinta riscul pentru o anumita activitate a proiectului? Ce riscuri exista? Ce probabilitate au acestea sa se produca? Care sunt pierderile ce pot rezulta din aceste riscuri? Care sunt alternativele de rezolvare a situatiei de criza? O metoda foarte des intalnita in identificarea si analizarea riscurilor estemetoda biletelelor Crawford, care presupune ca managerul de proiect sa raspunda cu cate un alt raspuns de 10 ori consecutiv la intrebarea: „Care credeti ca este cel mai mare risc pentru proiectul dvs?”. Este foarte important ca dupa ce identificam riscurile sa le analizam si sa le ierarhizam in functie de impactul lor si de probabilitatea de a se intampla, astfel: Riscuri cu impact mare si probabilitate mare Riscuri cu impact mare si probabilitate mica Riscuri cu impact mic si probabilitate mare Bineinteles, exista si cateva strategii generale pe care le are la dispozitie un manager atunci cand doreste sa reduca riscurile din cadrul proiectului sau: 1) Acceptarea riscurilor presupune ca managerul de proiect este perfect constient de dimensiunea mica a riscurilor aparute la un moment dat si ia decizia de a nu actiona in nici un fel pentru inlaturarea sau diminuarea acestora. 2) Evitarea riscurilor are loc atunci cand apar modificari semnificative in procesul de derulare a proiectului, moment in care managerul de proiect hotaraste sa inlature total aceste riscuri, mergand chiar pana la stoparea executarii proiectului. 3) Monitorizarea riscului si elaborarea unui plan pentru situatiile imprevizibile implica alegerea unor indicatori si monitorizarea acestora pe toata durata derularii proiectului. Se vor intocmi planuri de rezerva menite sa ofere alternative de recuperare a pierderilor. 4) Transferul riscurilor reprezinta modalitatea de transferare a riscurilor aparute catre un intermediar, de obicei o institutie specializata in domeniu sau un expert. 5) Reducerea sistematica a riscurilor presupune totalitatea metodelor si strategiilor care sunt destinate diminuarii riscurilor in mod sistematic, pana ce se ajunge la un grad optim pentru manageri. Desi managerii si natura umana in general au o anumita aversiune fata de ideea de risc, este extrem de important ca orice manager de proiect sa ia in considerare intotdeauna toate riscurile posibile, sa le analizeze, sa le ierahizeze, sa elaboreze planuri de diminuare a acestora si sa fie capabil sa tina toate aceste situatii de risc sub control