Armonizarea contabilă pe plan regional

Armonizarea contabilă exprimă procesul de corelare si standardizare a componentelor cadrului conceptual al contabilităţii. Normalizarea reprezintă procesul de aplicare deliberată a normelor de contabilitate pentru soluţionarea corectă a problemelor privind producţia şi utilizarea informaţiei contabile. Norma contabilă este o regulă precisă de evaluare, înregistrare, clasificare şi prezentare a informaţiei contabile, elaborată în vederea rezolvării unei probleme repetitive, rezultată dintr-o alegere raţională, colectivă, în cadrul unui organism de reglementare contabilă profesional şi/sau public. Pe plan regional şi chiar mondial coexistă mai multe culturi contabile, două dintre ele fiind deosebit de marcante şi influente şi anume: 1. cultura contabilă şi sistemul de contabilitate vest-european, denumit şi continental, promovată de Franţa şi Germania; 2.cultura contabilă şi sistemul contabil anglo-saxon, dezvoltată de Anglia şi SUA Pe plan regional s-a constituit mai multe organisme internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale al căror scop este contribuţia activă la armonizarea contabilităţii. Aceste organisme sunt: 1. Grupul ţărilor occidentale cele mai industrializate (dezvoltate) (OCDE – Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică) care a publicat în 1976 un document cu „principiile directoare adecvate întreprinderilor multinaţionale cu titlul de recomandări care vizează în special o mai bună informare a publicului asupra structurii activităţilor şi politicilor acestor întreprinderi”; 2. Grupul interguvernamental de experţi ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite) constituit în 1982, al cărui obiectiv principal este vegherea asupra intereselor ţărilor în curs de dezvoltare, membre ONU; 3. Grupul ţărilor Pieţei Comune a Comunităţii Economice Europene (CEE) care a elaborat şi difuzat ţărilor membre încă din 1968 un Cadru Contabil general şi a adoptat mai multe directive importante, cum ar fi: - Directiva a IV-a care vizează structura, conţinutul şi prezentarea situaţiilor financiare anuale (bilanţ, contul de profit şi pierdere, notele explicative); - Directiva a VII-a cu privire la elaborarea, publicarea şi controlul conturilor consolidate; - Directiva a VIII-a care se referă la drepturile şi obligaţiile persoanelor însărcinate cu controlul şi certificarea documentelor contabile.