Recunoasterea initiala .O societate trebuie sa recunoasca un activ financiar sau o datorie financiar(a) in bilant atunci si numai atunci cind aceasta devine parte la prevederile contractuale ale instrumentului.
Ca o consecinta a principiului enuntat in paragraful precedent, o intreprindere recunoaste in bilantul sau ca active sau datorii toate drepturile si obligatiile contractuale rezultind din instrumente derivate.
Cele ce urmeaza constituie exemple ale modului de aplicare a principiului recunoasterii initiale.
a. creantele si datoriile neconditionate sunt recunoscute ca active sau datorii atunci cind intreprinderea devine parte in contract si, ca urmare, are dreptul legal de a primi numerar sau are obligatia legala de a plati;
b. activele ce urmeaza a fi achizitionate si datoriile ce urmeaza sa apara ca rezultat al unui angajament ferm de a cumpara bunuri sau servicii nu sunt recunoscute pina in momentul in care cel putin una dintre parti actioneaza conform contractului, astfel incit fie are dreptul de a primi un activ, fie este obligata sa livreze un activ. De exemplu, o intreprindere ce primeste o comanda ferma nu recunoaste un activ (iar intreprinderea ce lanseaza comanda nu recunoaste o datorie) in momentul angajamentului, ci se amina recunoasterea pina cind marfurile comandate sunt incarcate, livrate sau serviciile sunt prestate;
c. in contrast cu punctul (b) de mai sus, un contract la termen (forward) – un angajament de a cumpara sau a vinde un anumit instrument financiar sau o anumita marfa ce face obiectul acestui Standard la o data viitoare si la un pret specificat – este recunoscut ca un activ sau ca o datorie la data angajamentului si nu asteapta pina la data inchiderii pozitiei care este data la care tranzactia are efectiv loc.
Atunci cind o intreprindere devine parte intr-un contract la termen (forward), valorile juste ale dreptului si ale obligatiei sunt adesea egale, astfel ca valoarea justa neta a contractului la termen (forward) este zero si numai valoarea justa neta a dreptului sau obligatiei este recunoscuta ca activ sau datorie.
Totusi, fiecare parte este expusa riscului modificarii pretului prevazut in contract.
Astfel, un contract la termen (forward) satisface cerintele principiului recunoasterii prevazut in paragraful 27, atit din perspectiva cumparatorului, cit si a vinzatorului, in momentul la care intreprinderile devin parti contractante, chiar daca valoarea neta justa poate fi zero la data respectiva.
Valoarea justa a contractului poate deveni un activ net sau o datorie neta in viitor in functie de, printre altele, valoarea timp a banilor si valoarea instrumentului de baza sau a marfurilor ce sunt subiect al contractului la termen (forward).
d. Optiunile financiare sunt recunoscute ca active sau datorii atunci cind detinatorul sau vinzatorul (emitentul) devine parte contractanta; si
e. Tranzactiile futures planificate (oricare ar fi gradul lor de probabilitate) nu constituie active si datorii ale unei intreprinderi in masura in care aceasta, la data raportarii financiare, nu este inca la un contract ce necesita primirea sau livrarea in viitor a activelor ce apar din tranzactiile futures.
a) Metoda dobinzii efective reprezinta o metoda de calculare a amortizarii, utilizind rata efectiva a dobinzii aplicata unui activ sau datorie financiara. Rata efectiva a dobinzii reprezinta rata care actualizeaza exact fluxul preconizat al platilor de numerar din viitor, la valoarea curenta de inregistrare a activului financiar sau a datoriei financiare, pe parcursul perioadei, pina la scadenta sau pina la urmatoarea data de restabilire a pretului, in functie de piata. Acest calcul trebuie sa includa toate comisioanele si punctele de baza platite sau incasate de partile participante la contract.
Rata efectiva a dobinzii reprezinta uneori nivelul randamentului la scadenta sau la urmatoarea data de rentabilire a pretului si reprezinta rata interna de rentabilitate a activului financiar sau a datoriei financiare pentru perioada respectiva (a se vedea IAS 18, Venituri din activitati curente, paragraful 31 si IAS 32, paragraful 61).
Rata efectiva a dobinzii se ia in calculul valorii actualizate a unui instrument financiar, pentru inregistrarea acestuia astfel :
Valoarea actualizata = rata dobanzii fluxurile viitoare de numerar de la data raportarii pina la data reevaluarii scadentei.
-in cazul instrumentelor financiare inregistrate la costul amortizatdepreciat rata efectiva este o rata istorica, iar in cazul instrumentelor financiare inregistrate la valoarea justa sau cele cu o rata fluctuanta a dobinzii este o rata curenta de piata.
b) Costurile de tranzactionare includ onorariile si comisioanele agentilor, consultantilor, brokerilor si dealerilor, cotizatii pentru agentiile de reglementare si burse, precum si taxe si cheltuieli pentru transfer.
Costurile de tranzactionare reprezinta costuri marginale direct imputabile achizitionarii sau iesirii unui activ financiar sau a unei datorii financiare.
c) Un angajament ferm este un acord irevocabil de a schimba o cantitate specificata de resurse la un pret specificat si la o data sau la mai multe date viitoare specificate.
d) Controlul asupra unui activ reprezinta capacitatea de a obtine beneficiile economice viitoare generate de activul respectiv
