Asemenari si deosebiri versus Criza actuala.
Marea Depresiune a fost precedata de un boom pe piata creditului de consum (de ex. cea mai mare parte a creditelor pentru automobile erau achizitionate pe credit) si pentru investitii la bursa (fapt ce a condus la cresterea apetitului pentru speculatii si la un impresionant volum tranzactionat la New York Stock Exchange).
Cresterea apetitului pentru speculatii (populatia care detinea economii prefera sa le foloseasca pentru speculatii la bursa in detrimentul economiilor la banci) a determinat banca federala americana sa mareasca dobanda de referinta pana la 6%. Insa decizia FED (Grup de Banci cu rol de Banca Centrala ) a dus la restrangerea masei monetare din economie, ceea ce a condus la o criza de lichiditate pe termen scurt. Punctul critic al crizei a coincis cu luna de plata a dividendelor (octombrie 1929,marca un nou an financiar in America), companiile avand nevoie de lichiditati pentru plata acestora.
Urmarea:
In numai patru ani, intre 1929 si 1933, productia industriala in Statele Unite ale Americii a scazut cu 50%. Veniturile reale ale americanilor s-au micsorat cu 28%. Pretul actiunilor pe bursa s-a prabusit la o zecime din valoarea lor dinaintea crahului. Numarul de someri s-a majorat de la 1,6 milioane in 1929 la 12,8 milioane in 1933. Unul din patru muncitori a ramas fara slujba in momentul de varf al crizei.
24 octombrie 1929, ziua cunoscuta ca Joia Neagra: New York Stock Exchange, cea mai importanta bursa din lume, e lovita de un cutremur, pretul actiunilor se prabuseste. Urmeaza o reactie in lant ca urmare a lipsei de incredere a populatiei in economia americana. Consumul populatiei se micsoreaza, iar criza este exportata in toate colturile lumii. Milton Friedman considera ca „evenimentele de pe bursa din 1929 au jucat un rol important in criza initiala", schimband sentimentele si anticiparile referitoare la viitor, inversand trendul acestora de la pozitiv la negativ, cu un efect dezastruos asupra investitiilor si a afacerilor in general.
Totusi, datele arata ca Joia Neagra a fost mai degraba un efect decat o cauza a depresiunii. Marea Criza nu a fost o afacere de o zi. Inca de pe 5 septembrie, valoarea actiunilor scadea, dupa ce in urma cu doua zile atinsese un nivel maxim(manipulare?). Alte scaderi au avut loc la inceputul lunii octombrie, depreciere descrisa in „Wall Street Journal"-ul acelor timpuri drept o „corectie bine-venita, in conditiile in care unele actiuni cresc, iar altele scad".
Iar "monetaristul" timpului, Irving Fisher, mare investitor la bursa, era, la randul lui, cuprins de un optimism debordant: „Pretul actiunilor a atins un nivel ridicat ce pare ca se va permanentiza". Nici John Maynard Keynes, alt jucator inrait, nu era de alta parere.
A fost o eroare de politica monetara, FED trebuind sa anticipeze ca o crestere a dobanzii va duce de fapt la aceasta criza de lichiditate, cei care detineau pozitii deschise pe bursa, care atingea maxime istorice, nereusind sa gaseasca contrapartida pentru a-si inchide pozitiile. Criza pe bursa, ce a fost determinata de o greseala de politica monetara, a fost prelungita de o greseala a administratiei Hoover in anul 1930 care a semnat o lege protectionista a productiei interne (au fost majorate tarifele vamale), ce a determinat in lant aplicarea acelorasi practici si de alte tari si in final a dus la scaderea comertului international si la o lunga perioada de depresiune, atat in SUA, cat si in restul tarilor din lume.
Istoria are multe invataminte pentru prezent. Oare analiza crizei din 1929-1933 ar putea sa-i ajute pe responsabilii actuali in intelegerea evenimentelor prezente?.
Valoarea banilor, deteriorarea creditelor si politicile bancilor centrale sunt elementele comune Marii Crize si evenimentelor actuale de pe piata creditelor ipotecare din SUA si a burselor mondiale.
miercuri, 24 iunie 2009
Criza II.-Marea Depresiune 1929 - 1933
Asemenari si deosebiri versus Criza actuala.
Marea Depresiune a fost precedata de un boom pe piata creditului de consum (de ex. cea mai mare parte a creditelor pentru automobile erau achizitionate pe credit) si pentru investitii la bursa (fapt ce a condus la cresterea apetitului pentru speculatii si la un impresionant volum tranzactionat la New York Stock Exchange).
Cresterea apetitului pentru speculatii (populatia care detinea economii prefera sa le foloseasca pentru speculatii la bursa in detrimentul economiilor la banci) a determinat banca federala americana sa mareasca dobanda de referinta pana la 6%. Insa decizia FED (Grup de Banci cu rol de Banca Centrala ) a dus la restrangerea masei monetare din economie, ceea ce a condus la o criza de lichiditate pe termen scurt. Punctul critic al crizei a coincis cu luna de plata a dividendelor (octombrie 1929,marca un nou an financiar in America), companiile avand nevoie de lichiditati pentru plata acestora.
Urmarea:
In numai patru ani, intre 1929 si 1933, productia industriala in Statele Unite ale Americii a scazut cu 50%. Veniturile reale ale americanilor s-au micsorat cu 28%. Pretul actiunilor pe bursa s-a prabusit la o zecime din valoarea lor dinaintea crahului. Numarul de someri s-a majorat de la 1,6 milioane in 1929 la 12,8 milioane in 1933. Unul din patru muncitori a ramas fara slujba in momentul de varf al crizei.
24 octombrie 1929, ziua cunoscuta ca Joia Neagra: New York Stock Exchange, cea mai importanta bursa din lume, e lovita de un cutremur, pretul actiunilor se prabuseste. Urmeaza o reactie in lant ca urmare a lipsei de incredere a populatiei in economia americana. Consumul populatiei se micsoreaza, iar criza este exportata in toate colturile lumii. Milton Friedman considera ca „evenimentele de pe bursa din 1929 au jucat un rol important in criza initiala", schimband sentimentele si anticiparile referitoare la viitor, inversand trendul acestora de la pozitiv la negativ, cu un efect dezastruos asupra investitiilor si a afacerilor in general.
Totusi, datele arata ca Joia Neagra a fost mai degraba un efect decat o cauza a depresiunii. Marea Criza nu a fost o afacere de o zi. Inca de pe 5 septembrie, valoarea actiunilor scadea, dupa ce in urma cu doua zile atinsese un nivel maxim(manipulare?). Alte scaderi au avut loc la inceputul lunii octombrie, depreciere descrisa in „Wall Street Journal"-ul acelor timpuri drept o „corectie bine-venita, in conditiile in care unele actiuni cresc, iar altele scad".
Iar "monetaristul" timpului, Irving Fisher, mare investitor la bursa, era, la randul lui, cuprins de un optimism debordant: „Pretul actiunilor a atins un nivel ridicat ce pare ca se va permanentiza". Nici John Maynard Keynes, alt jucator inrait, nu era de alta parere.
A fost o eroare de politica monetara, FED trebuind sa anticipeze ca o crestere a dobanzii va duce de fapt la aceasta criza de lichiditate, cei care detineau pozitii deschise pe bursa, care atingea maxime istorice, nereusind sa gaseasca contrapartida pentru a-si inchide pozitiile. Criza pe bursa, ce a fost determinata de o greseala de politica monetara, a fost prelungita de o greseala a administratiei Hoover in anul 1930 care a semnat o lege protectionista a productiei interne (au fost majorate tarifele vamale), ce a determinat in lant aplicarea acelorasi practici si de alte tari si in final a dus la scaderea comertului international si la o lunga perioada de depresiune, atat in SUA, cat si in restul tarilor din lume.
Istoria are multe invataminte pentru prezent. Oare analiza crizei din 1929-1933 ar putea sa-i ajute pe responsabilii actuali in intelegerea evenimentelor prezente?.
Valoarea banilor, deteriorarea creditelor si politicile bancilor centrale sunt elementele comune Marii Crize si evenimentelor actuale de pe piata creditelor ipotecare din SUA si a burselor mondiale.
