Enigma lichiditatii
Unde si cum au " disparut" banii? De ce e criza financiara(de lichiditati)?
La facultate te invata ca lichiditatea este masurata( in mod traditional) prin intermediul agregatelor monetare (M1, M2, M3 si L) si este generata de bancile centrale ce urmaresc indeplinirea anumitor obiective de politica monetara.
Ce sunt agregatele monetare?
Agregatele monetare cuprind atît mijloacele de plata (moneda efectiva depunerile în conturi de vedere) detinute de agentii nefinanciari rezidenti, cît si acele plasamente financiare susceptibile de a fi transformate cu usurinta si rapiditate în instrumente de plata, fara riscul pierderilor de capital.
Definitii:
Agregatul M1 regrupeaza toate mijloacele de plata sub forma monedei efective (bilete de banca si moneda divizionara ) si a depunerilor în conturi curente nepurtatoare de dobînzi si care reprezinta partea cea mai activa a masei monetare sau lichiditatea primara.
M2 – include, în plus de M1, un ansamblu de plasamente la termen în vederea economisirii, susceptibile de a fi mobilizate si transformate în lichiditati prin emisiune de cecuri cu preaviz, denumita „quasimoneda” sau ”lichiditatea secundara”.
Bancile centrale furnizeaza lichiditati bancilor comerciale, ce la randul lor injecteaza bani in economie prin intermediul creditelor.
Cam aceasta este acceptiunea traditionala a circuitului banilor in economie, acceptiune specifica mai ales anilor `30-`40.
In economia reala moneda este detinuta si de agentii nefinanciari, gospodarii familiare, societati industriale si comerciale, intr-un cuvînt de toti cei care intervin pe piata bunurilor si serviciilor. Desi principiile de baza au ramas nemodificate, totusi, în ultimii ani sfera monetara a cunoscut importante modificari, ale carora incidente asupra comportamentului agentilor economici au facut necesara delimitarea între formele clasice ale monedei si noile tipuri de plasamente monetare.
M3- cuprinde, mai mult de cît M2, si alte active cu grade diferite de lichiditate si în structura carora pot fi incluse certificate de depozit, bonuri de casa, conturi de economii pe termen mediu, alte tipuri emise de agentii economici pe piata financiar-monetara. si insfarsit,
L, regrupat cu M3, înglobeaza titluri emise pe termen mediu si lung negociabile si care pot fi transformate mai rapid sau mai lent în mijloace de plata, respectiv în lichiditati.
Teoria moderna spune insa ca lichiditatea este vazuta ca o functie de risc,(de lacomie,nesabuinta,indolenta si viclenia speculei) aceasta depinzand de raportul dintre cererea si oferta de bani (cei care detin economii ofera sau nu, in functie de cresterea sau descresterea aversiunii fata de risc, bani celor care investesc in diferite active sau instrumente financiare specifice perioadei la care ne raportam).
Totul a inceput de aici:
-in SUA institutiile financiare pot fi impartite in doua categorii:
1.banci traditionale ce se supun reglementarilor si ofera asigurare pentru depozitele atrase (plafon 100.000 $)
si
2.institutii financiare supranumite "shadow banks” ce furnizeaza lichiditate aditionala in economii, nu se supun acelorasi reguli stricte, nu ofera asigurare pentru banii atrasi si care isi constituie capitalul pentru investitii prin operatiuni de vanzari reversibile (reverse repo, banca ofera ca si colateral instrumente financiare pentru a obtine capital) si imprumuturi garantate prin alte active financiare (asset backed commercial paper, ce sunt imprumuturi cu maturitate cuprinsa intre 45 si 90 de zile).
In categoria shadow banks pot fi incadrate:
a) fondurile de hedging(acoperire a riscului);
b) emitenti de produse structurate (structured investments);
c) trusturi de investitii in proprietati imobiliare (REITs - Real Estate Investment Trusts);
d) Collateralized Debt Obligation (instrumente financiare structurate avand in spate active derivate din domeniul imobiliar sau obligatiuni riscante)
e) Collateralized Loan Obligation (instrumente financiare complexe care reimpacheteaza diverse active, in general credite bancare sub diverse forme) si altele
In perioada de boom a creditarii, precursoare crizei actuale, aceste institutii au beneficiat de ratinguri foarte bune din partea agentiilor Moody’s, Standard and Poor’s si Fitch si in ciuda cresterii gradului de indatorare, a transparentei reduse, acestea s-au bucurat de finantari la rate de dobanda scazute(lacomia bancilor),reusind sa genereze rezultate foarte bune si sa creasca in dimensiune.
Fenomenul este urmatorul: in perioade de crestere a aversiunii fata de risc, de criza, „shadow banks” se confrunta cu o scadere a lichiditatii cauzate de retragerea investitorilor, fapt ce in cazul lichiditatilor atrase de bancile traditionale nu se intampla (sunt garantate intr-un anumit plafon de FED).
Aceasta crestere a lichiditatii „shadow banks” a continuat pana in primavara anului 2007, moment in care au inceput problemele pe piata imobiliara americana, iar aceste institutii financiare au inceput a intampina in cascada probleme de retragere a lichiditatilor din partea investitorilor. Astfel, pe masura ce aversiunea fata de risc a crescut, investitorii au inceput sa vanda instrumentele financiare emise de shadow banks si au refuzat sa le mai finanteze activitatea.
Cum s-a ajuns la aceste probleme? Ce anume a declansat aceasta criza? Majoritatea celor care achizitionau locuinte, dar care nu indeplineau criterii specifice de bonitate, au apelat in perioada 2004 – 2006 la credite numite „2/28 adjustable rate subprime mortgages” .
Acestea nu cereau avans, prezentau in primii doi ani rate de dobanda promotionala, dupa care acestea se ajustau la aproape cinci procente.
Plata in totalitate a ratelor de dobanda era optionala si la discretia celui care imprumuta banii, sumele datorate acumulandu-se. Cei care se implicau in aceste tipuri de credite speculau ca valoarea proprietatilor achizitionate va creste si ca ratele de dobanda nu vor urca.
Cumparatorul locuintei se baza pe faptul ca un alt cumparator ii va cumpara practic locuinta in viitor la un pret si mai mare, reusind astfel sa inapoieze banii imprumutati (dobanda neplatita si principalul).
Cresterea aversiunii fata de risc a investitorilor in actiuni de tip „shadow banks” a dus inevitabil la prabusirea Burselor americane si implicit a pietei imobiliare din SUA (si invers),fapt care a condus la incapacitatea de plata a debitorilor implicati in astfel de credite si la colapsul institutiilor implicate in acest proces.,bancile, care sub efectul de domino a dus la o criza de lichiditati generalizata.
miercuri, 24 iunie 2009
Criza -partea I,inceputul.
Enigma lichiditatii
Unde si cum au " disparut" banii? De ce e criza financiara(de lichiditati)?
La facultate te invata ca lichiditatea este masurata( in mod traditional) prin intermediul agregatelor monetare (M1, M2, M3 si L) si este generata de bancile centrale ce urmaresc indeplinirea anumitor obiective de politica monetara.
Ce sunt agregatele monetare?
Agregatele monetare cuprind atît mijloacele de plata (moneda efectiva depunerile în conturi de vedere) detinute de agentii nefinanciari rezidenti, cît si acele plasamente financiare susceptibile de a fi transformate cu usurinta si rapiditate în instrumente de plata, fara riscul pierderilor de capital.
Definitii:
Agregatul M1 regrupeaza toate mijloacele de plata sub forma monedei efective (bilete de banca si moneda divizionara ) si a depunerilor în conturi curente nepurtatoare de dobînzi si care reprezinta partea cea mai activa a masei monetare sau lichiditatea primara.
M2 – include, în plus de M1, un ansamblu de plasamente la termen în vederea economisirii, susceptibile de a fi mobilizate si transformate în lichiditati prin emisiune de cecuri cu preaviz, denumita „quasimoneda” sau ”lichiditatea secundara”.
Bancile centrale furnizeaza lichiditati bancilor comerciale, ce la randul lor injecteaza bani in economie prin intermediul creditelor.
Cam aceasta este acceptiunea traditionala a circuitului banilor in economie, acceptiune specifica mai ales anilor `30-`40.
In economia reala moneda este detinuta si de agentii nefinanciari, gospodarii familiare, societati industriale si comerciale, intr-un cuvînt de toti cei care intervin pe piata bunurilor si serviciilor. Desi principiile de baza au ramas nemodificate, totusi, în ultimii ani sfera monetara a cunoscut importante modificari, ale carora incidente asupra comportamentului agentilor economici au facut necesara delimitarea între formele clasice ale monedei si noile tipuri de plasamente monetare.
M3- cuprinde, mai mult de cît M2, si alte active cu grade diferite de lichiditate si în structura carora pot fi incluse certificate de depozit, bonuri de casa, conturi de economii pe termen mediu, alte tipuri emise de agentii economici pe piata financiar-monetara. si insfarsit,
L, regrupat cu M3, înglobeaza titluri emise pe termen mediu si lung negociabile si care pot fi transformate mai rapid sau mai lent în mijloace de plata, respectiv în lichiditati.
Teoria moderna spune insa ca lichiditatea este vazuta ca o functie de risc,(de lacomie,nesabuinta,indolenta si viclenia speculei) aceasta depinzand de raportul dintre cererea si oferta de bani (cei care detin economii ofera sau nu, in functie de cresterea sau descresterea aversiunii fata de risc, bani celor care investesc in diferite active sau instrumente financiare specifice perioadei la care ne raportam).
Totul a inceput de aici:
-in SUA institutiile financiare pot fi impartite in doua categorii:
1.banci traditionale ce se supun reglementarilor si ofera asigurare pentru depozitele atrase (plafon 100.000 $)
si
2.institutii financiare supranumite "shadow banks” ce furnizeaza lichiditate aditionala in economii, nu se supun acelorasi reguli stricte, nu ofera asigurare pentru banii atrasi si care isi constituie capitalul pentru investitii prin operatiuni de vanzari reversibile (reverse repo, banca ofera ca si colateral instrumente financiare pentru a obtine capital) si imprumuturi garantate prin alte active financiare (asset backed commercial paper, ce sunt imprumuturi cu maturitate cuprinsa intre 45 si 90 de zile).
In categoria shadow banks pot fi incadrate:
a) fondurile de hedging(acoperire a riscului);
b) emitenti de produse structurate (structured investments);
c) trusturi de investitii in proprietati imobiliare (REITs - Real Estate Investment Trusts);
d) Collateralized Debt Obligation (instrumente financiare structurate avand in spate active derivate din domeniul imobiliar sau obligatiuni riscante)
e) Collateralized Loan Obligation (instrumente financiare complexe care reimpacheteaza diverse active, in general credite bancare sub diverse forme) si altele
In perioada de boom a creditarii, precursoare crizei actuale, aceste institutii au beneficiat de ratinguri foarte bune din partea agentiilor Moody’s, Standard and Poor’s si Fitch si in ciuda cresterii gradului de indatorare, a transparentei reduse, acestea s-au bucurat de finantari la rate de dobanda scazute(lacomia bancilor),reusind sa genereze rezultate foarte bune si sa creasca in dimensiune.
Fenomenul este urmatorul: in perioade de crestere a aversiunii fata de risc, de criza, „shadow banks” se confrunta cu o scadere a lichiditatii cauzate de retragerea investitorilor, fapt ce in cazul lichiditatilor atrase de bancile traditionale nu se intampla (sunt garantate intr-un anumit plafon de FED).
Aceasta crestere a lichiditatii „shadow banks” a continuat pana in primavara anului 2007, moment in care au inceput problemele pe piata imobiliara americana, iar aceste institutii financiare au inceput a intampina in cascada probleme de retragere a lichiditatilor din partea investitorilor. Astfel, pe masura ce aversiunea fata de risc a crescut, investitorii au inceput sa vanda instrumentele financiare emise de shadow banks si au refuzat sa le mai finanteze activitatea.
Cum s-a ajuns la aceste probleme? Ce anume a declansat aceasta criza? Majoritatea celor care achizitionau locuinte, dar care nu indeplineau criterii specifice de bonitate, au apelat in perioada 2004 – 2006 la credite numite „2/28 adjustable rate subprime mortgages” .
Acestea nu cereau avans, prezentau in primii doi ani rate de dobanda promotionala, dupa care acestea se ajustau la aproape cinci procente.
Plata in totalitate a ratelor de dobanda era optionala si la discretia celui care imprumuta banii, sumele datorate acumulandu-se. Cei care se implicau in aceste tipuri de credite speculau ca valoarea proprietatilor achizitionate va creste si ca ratele de dobanda nu vor urca.
Cumparatorul locuintei se baza pe faptul ca un alt cumparator ii va cumpara practic locuinta in viitor la un pret si mai mare, reusind astfel sa inapoieze banii imprumutati (dobanda neplatita si principalul).
Cresterea aversiunii fata de risc a investitorilor in actiuni de tip „shadow banks” a dus inevitabil la prabusirea Burselor americane si implicit a pietei imobiliare din SUA (si invers),fapt care a condus la incapacitatea de plata a debitorilor implicati in astfel de credite si la colapsul institutiilor implicate in acest proces.,bancile, care sub efectul de domino a dus la o criza de lichiditati generalizata.
