joi, 25 iunie 2009
Criza III.-Europa
Marea Criza Financiara in Europa-Ascensiunea lui Hitler 1929-1933. Cele mai afectate tarii au fost Germania si Austria, in 1932 erau aproxmativ 6 milioane de someri, adica o treime din forta de munca. Nici Anglia nu a fost ocolita de aceasta criza ,fiecare ai patrulea muncitor era somer,iar productia industriala a ajuns la nivelul anului 1900.
Principala grija a guvernelor europene in perioada crizei a fost aceea de a practica o politica de deflatie pentru a salva moneda lor nationala.
In Franta criza sa declansat ceva mai tarziu,dar pe o perioada mai lunga de timp, de aproape 6 ani.
Productia a scazut cu aproape 30%, iar in 1935 numarul somerilor a atins peste 4,2 milioane.
In Cehoslovacia productia industriala a scazut cu 40%, iar in Romania exporturile de grau si titei au scazut cu 57,6%. Singura tara neafectata de depresiunea economica a fost URSS care, izolandu-se de restul lumii, nu facea parte din sistemul economic capitalist si aplica planificarea economica.In tarile nordice, Danemarca, Norvegia Suedia si Finlanda, criza a avut influente minime.Desi multe firme au dat faliment si numarul somerilor a crescut, guvernele din aceste tari au aplicat ample programe economice pertru prevenirea declinului economic.
Toate aceste state nordice au instituit sisteme de asigurari menite sa rezolve o parte din problemele somerilor. Suedia a mers chiar mai departe elaborand proiecte guvernamentale prin care oferea slujbe muncitorilor disponibilizati.
In aceasta perioada s-a pus bazele MODELULUI SUEDEZ, model economic si politic, dar mai ales un model social.Suedezii au devenit un fel de americani ai Europei si ,in multe privinte, Suedia a construit modelul unei organizari sociale mult mai atragatoare decat a Statelor Unite, deoarece inegalitatea sociala a fost mai putin profunda.
Statele europene care nu au putut contracara efectele crizei au fost nevoite sa se confrunte cu fenomenul fascist,aparut ca urmare a framantarilor sociale din Germania si a populismului nationalist promovat de oamenii politici germani.
Criza economica dintre anii 1929-1933 a afectat si Romania. Scaderea preturilor mondiale la produsele agricole in 1929 a adus la prabusirea agriculturi romanesti, a carei productie era incapabila sa concureze produsele similare din alte tari precum SUA si Canada, unde preturile de cost erau reduse datorita folosirii pe scara larga a masinilor agricole si a cuceriliror stiintei agricole.
Apogeul crizei a fost atins in anul 1932, cand in Romania erau inregistrati sute de mii de someri.
Avand deja in momentul crizei o datorie externa foarte mare Romania a fost nevoita sa contracteze alte 4 mari imprumuturi.
Acest fapt a presupus un control strain asupra finantelor tarii, confirmat in ianuarie 1933 prin “Planul de la Geneva”care stabilea ca expertii straini sa asiste Banca Nationala a Romaniei si sa "reglementeze" problema datoriilor sale externe.