Ca principiu general, instituit de OMFP 1752 / 2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, elementele din contabilitatea societatiilor comerciale, societatilor/companiilor nationale, regiilor autonome, institutelelor nationale de cercetare-dezvoltare, societatilor cooperative si celelalte persoane juridice care, in baza legilor speciale de organizare, functioneaza pe principiile societatilor comerciale, subunitatilor fara personalitate juridica-cu sediul in strainatate, se evalueaza pe baza costului de achizitie sau al costului de productie.
Exista mai multe momente la care aceste elemente se evalueaza:
* la data intrarii in entitate
* cu ocazia inventarierii
* la incheierea exercitiului financiar
* la data iesirii din entitate
La data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel:
* la cost de achizitie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros
* la cost de productie - pentru bunurile produse in entitate
* la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii - pentru bunurile reprezentâ nd aport la capitalul social (vezi legea 31/1990 &ndash privind societatiile comerciale)
* la valoarea justa - pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.
Prin valoare justa se intelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.
Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective. Totusi reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie.
Costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului. Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.
Evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit ordinului nr. 1753 / 2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv.
La incheierea exercitiului financiar, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusa de acord cu rezultatele inventarierii. In acest scop, valoarea de intrare se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, denumita valoare de inventar. In acest caz, se vor avea in vedere, printre altele:
a) Pentru elementele de activ, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea contabila neta a elementelor de activ se inregistreaza in contabilitate pe seama unei amortizari suplimentare, in cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibila sau se efectueaza o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci câ nd deprecierea este reversibila, aceste elemente mentinâ ndu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare. Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzactionare pe o piata reglementata se evalueaza la valoarea de cotatie din ultima zi de tranzactionare, iar cele netranzactionate la costul istoric mai putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare. Valorile mobiliare pe termen lung se evalueaza la costul istoric mai putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare. Prin valoare contabila neta se intelege valoarea de intrare, mai putin amortizarea si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.
b) Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se inregistreaza in contabilitate, pe seama elementelor corespunzatoare de datorii.
De asemenea la fiecare data a bilantului:
a) elementele monetare exprimate in valuta (disponibilitati si alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele si depozitele bancare, creante si datorii in valuta) trebuie evaluate si raportate utilizâ nd cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Româ niei si valabil la data incheierii exercitiului financiar.
b) pentru creantele si datoriile, exprimate in lei, a caror decontare se face in functie de cursul unei valute, eventualele diferente favorabile sau nefavorabile, care rezulta din evaluarea acestora se inregistreaza la venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz.
c) elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la cost istoric (imobilizari, stocuri) trebuie raportate utilizâ nd cursul de schimb de la data efectuarii tranzactiei.
d) elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la valoarea justa trebuie raportate utilizâ nd cursul de schimb existent la data determinarii valorilor respective.
Evenimentele care apar dupa data bilantului pot furniza informatii suplimentare referitoare la perioada raportata fata de cele cunoscute la data bilantului. Daca situatiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta si informatiile suplimentare.
La data iesirii din entitate sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
