Aceste categorii sunt numite "structurile situatiilor financiare".
Astfel, structurile bilantului direct legate de evaluarea pozitiei
financiare sunt:
- activele;
- datoriile;
- capitalurile proprii.
La randul lor, structurile contului de profit si pierdere legate in mod direct de evaluarea performantelor sunt:
- veniturile;
- cheltuielile;
Prezentarea acestor structuri in bilant si in contul de profit si pierdere implica un proces de subclasificare. De exemplu, activele si datoriile pot fi clasificate dupa natura sau functia lor in activitatea intreprinderii, cu scopul
De a prezenta informatii in cea mai folositoare maniera pentru utilizatori, pentru a-si fundamenta deciziile economice.
Structurile legate direct de evaluarea pozitiei financiare sunt definite dupa cum urmeaza:
Active.
Un activ reprezinta o resursa controlata de catre intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru intreprindere.
Beneficiile economice viitoare incorporate in active reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar si echivalentele in numerar catre intreprindere.
Acest potential poate fi:
- unul productiv, fiind parte a activitatilor de exploatare ale intreprinderii;
- sau unul generat de un proces alternativ de productie, care micsoreaza costurile.
Beneficiile economice viitoare incorporate in active pot intra in intreprindere in mai multe moduri. De exemplu, un activ poate fi:
a) utilizat separat sau impreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau productia de bunuri destinate vanzarii de catre intreprindere;
b) schimbat cu alte active;
c) utilizat pentru decontarea unei datorii;
d) repartizat actionarilor intreprinderii;
Observatie. Multe active, de exemplu, imobilizarile corporale, au o forma fizica. Cu toate acestea, forma fizica nu este esentiala pentru existenta
unui activ (Ex. Brevetele si drepturile de autor sunt active daca se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare intreprinderii si daca sunt controlate de aceasta).
Multe active, de exemplu, creantele si proprietatile imobiliare sunt asociate cu drepturi legale, inclusiv cu dreptul de proprietate.
Dreptul de proprietate nu este esential pentru determinarea existentei unui activ. De exemplu, know-how-ul obtinut dintr-o activitate de dezvoltare poate satisface dorinta unui activ atunci cand intreprinderea controleaza beneficiile acestui know-how, tinandu-l secret.
Activele unei intreprinderi rezulta din tranzactii sau alte evenimente anterioare.
Tranzactiile sau evenimentele ce sunt asteptate in viitor nu genereaza prin ele insele active, de aceea, de exemplu, intentia de a cumpara un bun nu satisface, prin ea insasi, definitia unui activ.
Exista o legatura stransa intre iesirile de numerar si generarea de active, dar nu este neaparat necesar ca cele doua sa coincida. De aceea, in momentul in care se produce o iesire de numerar, aceasta poate insemna ca se urmareste obtinerea de beneficii economice viitoare, dar nu este o dovada concludenta ca elementul obtinut corespunde definitiei unui activ.
Similar, absenta unei iesiri de numerar nu exclude posibilitatea ca un element sa satisfaca definitia unui activ si care poate fi recunoscut in bilant, de exemplu, elemente care au fost donate unei intreprinderi pot satisface definitia unui activ.
Datorii.
O datorie reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficiile economice.
Rezulta din definitia de mai sus, ca o caracteristica esentiala a unei datorii este faptul ca intreprinderea are o obligatie actuala. O obligatie reprezinta un angajament sau o responsabilitate de a rationa intr-un anumit fel.
Trebuie facuta distinctia intre o obligatie actuala si un angajament
viitor.
Decizia conducerii unei intreprinderi de a achizitiona active in viitor nu reprezinta, prin ea insasi, o obligatie prezenta. In mod normal, obligatia apare numai in momentul livrarii activului sau in momentul in care intreprinderea are un acord irevocabil de cumparare al activului.
Stingerea unei obligatii prezente implica, de obicei, renuntarea intreprinderii la anumite resurse care incorporeaza beneficii economice, in scopul satisfacerii cerintelor celeilalte parti. Stingerea unei obligatii prezente se poate face in mai multe moduri, de exemplu, prin:
a) plata in numerar;
b) transferul altor active;
c) prestarea de servicii;
d) inlocuirea respectivei obligatii cu alte obligatii;
e) transformarea obligatiei in capitaluri proprii.
Observatie. O obligatie poate fi stinsa si prin alte mijloace, cum ar fi renuntarea de catre creditor la drepturile sale.
Capitaluri proprii, reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Interesul rezidual al actionarilor este prezentat in bilant pe diversele sale componente, cum ar fi: contributiile actionarilor, rezultatele nedistribuite, rezervele care reprezinta distribuirea rezultatului si rezervele ce reprezinta ajustari pentru mentinerea capitalului. Aceste clasificari pot fi relevante utilizatorilor situatiilor financiare in procesul de luare a deciziilor,
Atunci cand exista restrictii legale sau de alta natura privind capacitatea unei intreprinderi de a distribui sau de a utiliza intr-un alt mod capitalurile sale proprii.
Observatie. Constituirea rezervelor este ceruta uneori de lege, de statut sau de alte acte normative, in scopul asigurarii unei masuri suplimentare de protectie impotriva efectelor pierderilor pentru intreprindere si creditorii acesteia. Existenta si marimea unor asemenea rezerve legale, statutare si fiscale constituie o informatie ce poate fi relevanta pentru utilizatori in luarea deciziilor. Transferurile catre asemenea rezerve sunt mai degraba alocari ale rezultatului reportat, decat cheltuieli.
Suma cu care sunt inregistrate capitalurile proprii in bilant depinde de evaluarea activelor si datoriilor. In mod normal, suma cumulata a capitalurilor proprii nu poate corespunde decat din intamplare cu valoarea de piata a activelor intreprinderii sau cu suma care ar putea fi obtinuta prin vanzarea pe bucati a activului net sau a intreprinderii in intregime, presupunand continuitatea activitatii.
Evaluarea performantei.
Profitul este frecvent utilizat ca o masura a performantei sau ca baza de referinta pentru alti indicatori, cum ar fi rentabilitatea sau rezultatul pe actiune. Veniturile si cheltuielile constituie structuri direct legate de marimea profitului. Aceste concepte sunt definite dupa cum urmeaza:
Veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor.
Observatie. Definitia veniturilor include atat venituri din activitatile curente, cat si castiguri din orice alte surse.
Veniturile din activitatile curente se pot regasi sub diferite denumiri, cum ar fi vanzari, comisioane, dobanzi, dividende, redevente si chirii.
Castigurile reprezinta alte elemente care corespund definitiei veniturilor si pot aparea sau nu ca rezultat al activitatii curente a intreprinderii. Castigurile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice si, din acest punct de vedere, nu difera ca natura de veniturile din activitatea curenta. Prin urmare, castigurile nu sunt privite ca structuri separate. Castigurile includ, de exemplu, sumele rezultate in urma cedarii activelor imobilizate. Definitia veniturilor include, totodata si castigurile nerealizate, de exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament si cele rezultate din cresterea valorii contabile a activelor imobilizate. Prezentarea castigurilor in contul de profit si pierdere se realizeaza, de obicei, distinct,
Deoarece cunoasterea existentei acestora este importanta pentru procesul decizional. Castigurile sunt prezentate, de regula, la valoarea neta, exclusiv cheltuielile aferente.
Veniturile pot fi utilizate pentru achizitionarea de active sau pentru cresterea valorii diferitelor tipuri de active, cum ar fi numerarul, creantele, bunurile si serviciile primite in schimbul bunurilor si serviciilor furnizate. Veniturile pot rezulta, de asemenea, din lichidarea datoriilor. De exemplu, o intreprindere poate furniza bunuri si servicii unui creditor, in scopul lichidarii unei datorii legate de un credit in derulare.
Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.
Observatie. Definitia cheltuielilor include pierderile, precum si acele cheltuieli care apar in procesul desfasurarii activitatilor curente ale intreprinderii. De exemplu, cheltuielile ce apar in cursul activitatilor curente ale intreprinderii includ costul vanzarilor, salariile si amortizarea. Ele se regasesc, de obicei, sub forma iesirilor sau scaderii valorii activelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele de numerar, stocurile si imobilizarile corporale.
Pierderile reprezinta, la randul lor, alte elemente care corespund definitiei cheltuielilor si care pot aparea sau nu pe parcursul desfasurarii activitatilor curente ale intreprinderii. Pierderile reprezinta diminuari ale beneficiilor economice si, din acest punct de vedere, nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli.
In contul de profit si pierdere, prezentarea pierderilor se efectueaza distinct, datorita importantei cunoasterii existentei si valorii acestora in procesul decizional. Pierderile sunt raportate, de regula, la valoarea neta, exclusiv veniturile aferente.