Activitatea minieră

Actele normative ce reglementează activitatea minieră sunt : Legea minelor nr.85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi normele metodologice de aplicare ale acesteia, aprobate prin H.G. nr.1208 /2003.. Potrivit definiţiilor cuprinse în Legea minelor nr.85/2003, activitatea minieră constă într-un ansamblu de lucrări privind prospecţiunea, explorarea, dezvoltarea, exploatarea, prepararea/prelucrarea, concentrarea, comercializarea produselor miniere, conservarea şi închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere şi reabilitare a mediului. În actele normative mai sus-mentionate sunt definiţi urmatorii termeni care ajută la respectarea legislaţiei contabile si fiscale a acestei activitati: - exploatare: ansamblul de lucrări executate în subteran şi/sau la suprafaţă pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea şi livrarea acestora în forme specifice; - explorare: ansamblul de studii şi activitaţi pentru identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă si calitativă a acestora, precum şi determinarea condiţiilor tehnice şi economice de valorificare; - produs minier: produsul rezultat din activitatea de exploatare a unui zăcământ, livrat ca atare sau sub forma de sorturi rezultate în urma unui proces tehnologic de prelucrare/preparare pentru a fi utilizat ca produs finit sau ca materie primă la fabricarea unui alt produs; - produs rezidual minier: produsul remanent depus în halde şi iazuri de decantare, rezultat din activităţi miniere; Activitatea desfăşurată în cadrul unei balastiere este activitate de producţie, iar înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiilor se efectuează potrivit O.M. F. P nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale O.M.F.P. nr.1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune. Activitatea specifică desfăşurată în cadrul unei balastiere presupune anumite operaţiuni precum extragerea balastului, sortare, concasare, în urma cărora rezultă produsele finite destinate vânzării către diverşi beneficiar. Având în vedere faptul că anumite componente pot constitui atât produse finite destinate vânzării, cât şi materii prime înglobate în alte produse finite, considerăm că înregistrările contabile specifice acestei activităţi pot fi următoarele: - Evidenţa produselor obţinute se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 34 “Produse”: % = 711 “Variaţia stocurilor” 341 “Semifabricate” 345 “Produse finite” 346 “Produse reziduale” - Produsele care se folosesc ca materie primă în obţinerea altor produse finite se înregistrează astfel: 301 = 341/345/346 - Aceleaşi conturi se creditează pe măsura ieşirii stocurilor din gestiune: 711 = 341/345/346 • contabilizarea cheltuielilor cu materiile prime: 601 = 301 • vânzarea produselor finite: 411 = % 701 4427 711 = 345 Înregistrarea corespunzătoare în contabilitate a activităţii de producţie desfăşurată de dumneavoastră se va realiza în baza contabilităţii de gestiune, pe care aveţi obligaţia de a organiza, potrivit O.M.F.P. nr.1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune Aceasta asigură determinarea costurilor unitare ale produselor obţinute, precum şi ale lucrărilor şi serviciilor efectuate, bazându-se pe următoarele principii: - principiul separării cheltuielilor care privesc obţinerea bunurilor, lucrărilor, serviciilor, de cheltuielile care nu sunt legate de achiziţia, producţia sau prelucrarea acestora şi care nu se includ în costul acestora, respectiv: • cheltuielile de administraţie; • cheltuielile de desfacere; • regia fixă nealocată costului; • cheltuielile financiare; • cheltuielile extraordinare. etc., nu se includ în costul acestora. - principiul delimitării cheltuielilor în timp care impune includerea cheltuielilor în costuri în perioada de gestiune careia îi aparţin cheltuielile în cauză; - principiul delimitării cheltuielilor în spaţiu care impune delimitarea cheltuielilor efectuate într-o anumită perioadă de gestiune pe principalele procese (în cadrul sectorului producţie pe secţii, ateliere, linii de fabricaţie) sau locuri care le-a generat (aprovizionare, producţie, administraţie, desfacere) ; - principiul delimitării cheltuielilor productive creatoare de valoare, de cele cu caracter neproductiv; -delimitarea cheltuielilor privind producţia finită de cheltuielile aferente producţiei în curs de execuţie; Potrivit prevederilor art.127 alin.1 din O.M. F. P nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare,costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a adduce stocurile în forma şi locul în care se găsesc. De asemenea, la alin.2 al aceluiaşi articol se menţionează următoarele: costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricatia acestora. Costul complet al materiei prime sau al produsului finit obţinut cuprinde costul de producţie la care se adaugă cheltuielile generale de administraţie si cheltuielile de desfacere repartizate asupra acestora pe criterii determinate de fiecare firmă în parte. Costurile aferente obtinerii producţiei reflectate în contabilitatea de gestiune au la bază următoarele cheltuieli înregistrate în contabilitatea financiară şi repartizate raţional: a) cheltuieli directe: b) cheltuieli indirecte:. c) cheltuieli de desfacere: d) cheltuieli generale de administraţie: Indiferent de natura activităţii desfăşurate, în contabilitatea de gestiune se utilizează conturi de gestiune din clasa 9, desfăşurate pe conturi analitice, în funcţie de necesităţi. Aşa cum se menţionează la art.44 din Legea minelor nr.85/2003, titularii licenţelor/permiselor sunt obligaţi la plata către bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale, precum şi a unei redevenţe miniere. Taxele mai sus-menţionate se datorează anual şi se plătesc anticipat pentru anul viitor, până la data de 31 decembrie a anului în curs. Redevenţa minieră cuvenită bugetului de stat se stabileşte la o cotă procentuală din valoarea producţiei miniere aşa cum se precizează la art.45 din acelaşi act normativ,fiind datorată din ziua începerii realizării producţiei şi este plătibilă trimestrial, cu scadenţă până la data de 20 a primei luni a trimestrului următor. Evidenţerea în contabilitate a taxelor mai sus-menţionate, precum şi a redevenţei miniere se va efectua prin formula contabilă: 635 = 446 analitic distinct Întrucât taxele şi redevenţa minieră sunt venituri ale bugetului de stat, acestea se vor evidenţia la termenele de declarare corespunzătoare în formularul 100 “Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat”.