Active Circulante

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când: a) este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; b) este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare; c) este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este restricţionată. Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie. Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. În categoria activelor circulante se cuprind: a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură; b) creanţe; c) investiţii pe termen scurt; d) casa şi conturi la bănci. „Stocurile şi producţia în curs de execuţie cuprind acele categorii de bunuri economice aflate la dispoziţia întreprinderii pentru a fi utilizate în procesul de producţie sau de desfacere al acesteia”. Conform dicţionarului economic, noţiunea de stoc este definită atât în sens restrâns cât şi în sens general, astfel stocul în sens restrâns reprezentând un ansamblu de materii prime, materiale, etc., destinate producţiei, respectiv de semifabricate, produse finite, mărfuri, etc., destinate vânzării, iar în sens general, stocul reprezintă cantitatea de active materiale şi financiare existente la un moment dat într-o unitate patrimonială. Stocurile sunt active circulante care conform reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu Directivele europene, aprobate prin OMFP nr. 1752/2005, se caracterizează prin faptul că: a) sunt obţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; b) sunt în curs de producţie în vederea vânzării în acelaşi condiţii ca la punctul a); c) sau sunt sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii. Stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor aflate în întreprindere, destinate a fi consumate la prima lor utilizare în procesul de producţie, trebuind înlocuite cu exemplare noi de acelaşi fel, şi destinate a fi vândute după prelucrarea lor în procesul de producţie şi a fi vândute în starea în care s-au cumpărat. Rezultă astfel că stocurile intră şi ies în şi din patrimoniu în mod continuu, în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare decât un an. Stocurile includ toate bunurile aflate în proprietatea întreprinderii, intervenind în ciclul de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere, realizare) fie pentru a fi consemnate la prima lor utilizare (materii prime, materiale consumabile), fie în vederea revinderii în aceeaşi stare sau după o prelucrare (mărfuri). Din punct de vedere al naturii acestora în cadrul stocurilor se cuprind: a) materiile prime – reprezintă substanţa principală a produselor finite, fiind bunurile care participă direct la fabricarea produselor şi care se regăsesc integral sau parţial în produsul finit, fie în forma lor iniţială, fie transformate; b) materialele consumabile - sunt bunurile care participă ori ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit (materialele auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile); c) materialele de natura obiectelor de inventar – fiind bunurile a căror valoare este mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări corporale, indiferent de durata lor de serviciu sau cu o durată de folosinţă mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea specială impuse salariaţilor de normele de protecţie şi securitate a muncii sau de regulamente speciale, instrumentele, mecanismele, dispozitivele şi verificatoarele (SDV-uri) cu destinaţie specială, modelele, ştanţele, matriţele şi alte obiecte similare, precum şi baracamentele şi amenajările provizorii de şantier reprezentate de bunurile achiziţionate sau construite prin efort propriu (în regie) de către unităţile patrimoniale pentru executarea lucrărilor şi prestaţiilor de construcţii); d) produsele – sunt elementele patrimoniale de natura bunurilor, lucrărilor şi serviciilor realizate în urma procesului de exploatare, având ca principală destinaţie livrarea către terţi, asemenea active circulante materiale, fiind reprezentate de semifabricate, produse finite şi produsele reziduale. Prin semifabricate se înţeleg produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec apoi în procesul tehnologic al altei secţii sau se va livra terţilor ca atare. Produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii patrimoniale trecând toate probele de calitate, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor sunt considerate produse finite. Spre deosebire de celelalte, produsele reziduale sunt acele bunuri rezultate din procesul de producţie, care nu pot fi folosite ca semifabricate sau produse finite, cum ar fi de exemplu: rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile. e) producţia în curs de execuţie – reprezintă materiile prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricaţie prevăzute în procesul tehnologic, produsele care deşi sunt terminate nu au trecut probele de calitate sau nu au fost recepţionate din punct de vedere tehnic ori nu au fost completate în întregime, precum şi lucrările, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. f) animalele şi păsările – reprezentate de animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie (lână, lapte, blană) g) mărfurile – sunt bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea vinderii în aceeaşi stare sau după prelucrări neesenţiale, precum şi acele produse care sunt predate spre vânzare magazinelor proprii h) ambalajele – sunt stocurile folosite pentru asigurarea protecţiei bunurilor pe timpul transportului şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială. Se au în vedere ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar, pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte. Se includ în cadrul stocurilor şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, care în contabilitate se va înregistra distinct pe categorii de stocuri. În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci când este posibil ca ele să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare şi costul lor fi evaluat în mod credibil. Organizarea fluxului informaţional al stocurilor Documente primare utilizate pentru evidenţa stocurile Pentru intrările de stocuri se pot utiliza următoarele documente: - Avizul de însoţire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document pentru eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoţire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi document de încărcare a gestiunii primitorului. - Factura , care se întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fără aviz de însoţire a mărfii. Factura reprezintă, actul justificativ pentru decontarea livrărilor care sunt efectuate. - Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, care se întocmeşte la primirea şi recepţia bunurilor, în cazurile când există diferenţe la recepţie, când sunt depozitate îa mai multe locuri şi când sunt refuzate la plată, fiind ţinute doar în păstrare. - Bon de predare-transfer-restituire, document folosit atât la consemnarea depozitării unor bunuri provenite din producţie proprie, cât şi pentru transferul lor între magazii ca restituiri la locurile de depozitare iniţiale. Intrarea bunurilor în gestiune se realizează prin procesul de recepţie a stocurilor, proces care presupune parcurgerea anumitor etape: - recepţia transportului pe baza documentului denumit „Proces verbal de constatare”; - recepţia cantitativă, urmând ca pe baza constatărilor gestionarul să întocmească „Notă de recepţie şi constatare de diferenţe”; - recepţia calitativă, realizată de către specialişti, tehnologi. În cazul decalajelor între etapa de aprovizionare şi etapa de recepţie a stocurilor se procedează astfel: - bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune, atât la locul de depozitare cât şi la contabilitate pe baza recepţiei şi a celorlalte documente însoţitoare, - bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune. Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi următoarele documente: - Avizul de însoţire a mărfii şi Factura fiscală, pentru ieşirile în afara unităţii patrimoniale. - Bonul de consum, pentru materii prime şi materiale date în consumul productiv. Acesta poate fi bon de consum individual sau bon de consum colectiv. - Fişa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvenţă mare a ieşirilor din magazie. - Bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de mărfuri prin unităţile cu amănuntul. Evidenţa operativă a stocurilor se realizează acolo unde se produc faptele. Documentul de evidenţă operativă la depozit este „Fişa de magazie”. Fişa de magazie se conduce la locurile de depozitare a stocurilor şi se deschide pentru fiecare sortiment care este depozitat. Operaţiile economice se consemnează în „Fişa de magazie” numai cantitativ. Livrarea mărfurilor şi a produselor se face pe baza „Dispoziţiei de livrare”, „Avizului de însoţire a mărfii” şi a „Facturii fiscale”. În situaţia decalajelor între procesul de vânzare şi momentul livrării bunurilor acestea se înregistrează ca ieşiri din unitate astfel: - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune iar în contabilitate se înregistrează în conturi extrabilanţiere, - bunurile livrate şi nefacturate se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor aferente. In funcţie de specificul activităţilor, mai pot fi întocmite şi alte documente de evidenţă operativă cum sunt: Raportul de gestiune; Registrul stocurilor; Bonul de primire în consignaţie; Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie; Borderoul de ieşire a obiectelor din consignaţie; Borderou de predare a documentelor.