Prescrierea creantelor si a obligatiilor comerciale
si fiscale este reglementata prin codul fiscal, codul de
procedura fiscala, OMFP nr. 1752/2005, OMEF nr.
2374/2007 si Decretul nr. 167/1958.
Prin definitie, termenul de prescriptie stabileste
acea perioada de timp determinata prin lege in care se
pot folosi anumite drepturi sau se pot stabili raspunderi
juridice. Nerespectarea acestui termen conduce la
anularea dreptului la actiune sau a raspunderii juridice
potrivit Decretului nr.167/1958, art. 1. Conform aceluiasi
decret, art.3, termenul general de prescriptie este de
3 ani cu incepere de la momentul aparitiei dreptului la
actiune (art.7).
Ordinul nr. 2861/2009 privind normele de organizare
si efectuare a inventarierii patrimoniului, la pct. 39,
precizeaza faptul ca scoaterea din evidenta contabila a
creantelor ale caror termene s-au prescris se poate face
pe baza propunerilor comisiei de inventariere privind
regularizarea diferentelor rezultate in urma inventarierii.
Referitor la prejudiciile cauzate de implinirea termenelor
de prescriptie a creantelor si la procedurile initiate in
scopul decontarii creantelor, comisia de inventariere va
solicita explicatii scrise din partea personalului responsabil
cu gestiunea si urmarirea incasarii creantelor si in urma
analizei intreprinse va face propunerile de regularizare a
diferentelor constatate.
Codul fiscal precizeaza faptul ca este clasificata ca
si cheltuiala deductibila, efectuata in scopul realizarii
de venituri, pierderea inregistrata la scoaterea din
evidenta contabila a creantelor comerciale ramase
neincasate in cazul in care falimentul debitorilor
a fost inchis pe baza unei hotarari judecatoresti,
definitiva si irevocabila (art. 21, alin 2, (n)).
Conform normelor metodologice de aplicare a codului
fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile si prejudiciile
inregistrate la scoaterea din evidenta contabila a
creantelor neincasate in urmatoarele situatii:
- decesul debitorului insotit de imposibilitatea
recuperarii prejudiciului de la mostenitori
- societatea debitoare este dizolvata sau lichidata,
fara succesor
- societatea debitoare se afla a in incapacitate de plata
ca urmare a unor cazuri de forta majora (calamitati
naturale, fenomene sociale sau economice).
Codul fiscal reglementeaza si situatia creantelor
comerciale incerte sau in litigiu, neincasate, acestea
devenind potrivit art.21, alin.4, cheltuieli nedeductibile
pentru partea pentru care nu au fost constituite
provizioane, cu ocazia scoaterii din evidenta contabila,
dar si pentru creantele incerte sau in litigiu, pentru care
nu exista hotarare judecatoreasca (art.21.2.n).
De asemenea, potrivit art.21, alin.4, initiatorul
procedurii trebuie sa informeze in scris clientii ale caror
debite au ramas neincasate asupra deciziei de scoatere
din evidenta contabila a creantelor respective in baza
prescriptiei in scopul recalcularii impozitului pe profit la
societatea debitoare.
In conformitate cu dreptul fiscal si codul de procedura
fiscala art.21, 22, creantele si obligatiile fiscale sunt
drepturi si obligatii create in baza raporturilor de drept
fiscal si pe baza actelor prin care se individualizeaza
drepturile, respectiv obligatiile contribuabililor in relatia
cu bugetul de stat, stabilite conform legii.
Din punctul de vedere al legiuitorului, creantele fiscale
constau in totalitatea impozitelor, taxelor si contributiilor
in calitate de creante fiscale principale si a altor venituri
sub forma de amenzi, dobanzi, penalitati, majorari de
intarziere si alte sume instituite ca obligatii de plata
pentru contribuabil considerate creante fiscale accesorii
care se constituie venituri la bugetul de stat.
Din punctul de vedere al contribuabilului, creantele
fiscale reprezinta plati efectuate la bugetul de stat peste
limita impozitelor si taxelor datorate pentru o anumita
perioada fiscala. In cazul sumelor achitate in plus se poate
solicita restituirea sau compensarea acestora cu alte
impozite si taxe, de natura fiscala, datorate si neachitate
in interiorul termenului de prescriptie. Restituirea se
realizeaza pe baza cererii contribuabilului in situatia in
care nu exista alte datorii scadente.
Codul de procedura fiscala reglementeaza prescriptia
fiscala sub doua aspecte: pe de o parte, prescriptia
dreptului de a stabili obligatii fiscale (cap.II, art.91-
93) si, pe de alta parte, prescriptia dreptului de a cere
executarea silita (cap.VII, art.131-134) si a dreptului de
a cere compensarea sau restituirea (cap. VII, art.135).
Statul poate urmari o datorie fiscala atat timp cat acest
drept nu a incetat in baza prescriptiei. De aceea, daca in
interiorul acelui interval de timp stabilit prin lege in cadrul
caruia statul poate urmari si recupera datoriile fiscale,
acesta nu a initiat demersurile necesare, dreptul de a
actiona in sensul recuperarii datoriilor fiscale neachitate
de catre contribuabil se prescrie.
Codul de procedura fiscala prin art.91 precizeaza ca
din punct de vedere fiscal referitor la dreptul de a stabili
obligatii fiscale, termenul de prescriptie fiscal este de 5
ani cu incepere de la data de 1 ianuarie a anului urmator
celui in care a rezultat creanta fiscala.
Dreptul statului de a stabili obligatii fiscale pentru
contribuabil se concretizeaza in declaratia fiscala sau
pe baza deciziei de impunere emisa de unitatea fiscala
competenta. Odata cu prescrierea acestui drept, statul
nu va mai putea recupera contributia datorata de
contribuabil.
Referitor la cel de-al doilea aspect si anume prescriptia
dreptului de a cere executarea silita a creantelor
fiscale stabilite in sarcina contribuabilului, termenul de
prescriptie este de 5 ani si actioneaza incepand cu data
de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a rezultat
acest drept conform art.131, alin.1 din codul de procedura
fiscala.
De asemenea, dreptul contribuabilului de a solicita
compensarea sau restituirea sumelor platite peste nivelul
impozitelor si taxelor datorate se prescrie in termen 5 ani
de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a
luat nastere dreptul contribuabilului de a solicita autoritatii
fiscale competente restituirea sau compensarea sumelor
platite in plus conform art.135 din codul de procedura
fiscala.
In situatia evaziunii fiscale, a existentei unei
hotarari judecatoresti care vizeaza o fapta de natura
penala, conform legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si
combaterea evaziunii fiscale si a codului de procedura
fiscala, art.91, alin.3-4, termenul de prescriptie pentru
dreptul de stabilire a obligatiilor fiscale este de 10 ani
cu incepere de la data faptei recunoscuta ca infractiune
printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Suspendarea
De asemenea, codul de procedura fiscala
reglementeaza suspendarea respectiv intreruperea
duratei prescriptiei in cazul dreptului de a cere executarea
silita.
Suspendarea opereaza in umatoarele cazuri conform
codului de procedura fiscala (art.132):
- in situatia initierii suspendarii de catre o instanta
judecatoreasca sau de orice alta institutie competenta,
de catre autoritatea fiscala prin executare silita sau in
cazurile in care sunt organizate inspectii fiscale
- in situatia in care contribuabilul beneficiaza de
inlesniri conform prevederilor legale
- in situatia in care debitorul sustrage bunurile de la
executarea silita
- in situatiile generale prevazute de lege pentru
suspendarea termenului de prescriptie potrivit Decretului
nr. 167/1958, cum ar fi :
- in cazuri de forta majora in situatia in care
asupra prescriptiei nu poate opera intreruperea
- intre acele parti intre care, in baza legii
sau a unei hotarari judecatoresti, exista raporturi de
administrare de bunuri, prescriptia nu actioneaza pe
perioada clarificarii situatiei si a bunurilor administrate
- prescriptia nu se exercita impotriva partii
lipsite de capacitate de exercitiu sau avand capacitate de
exercitiu restransa, in absenta unui reprezentant legal
- termenul de prescriptie nu se exercita intre
soti pe parcursul casatoriei.
Suspendarea nu anuleaza prescriptia realizata
anterior astfel incat, dupa incetarea acesteia, prescriptia
continua cu luarea in calcul si a intervalului parcurs
inaintea suspendarii.
Intreruperea actioneaza in urmatoarele cazuri, potrivit
codului de procedura fi scala (art.133):
- in cazul in care debitorul, anterior executarii silite sau
in cursul acesteia, efectueaza plata din proprie initiativa
a obligatiilor prevazute in titlul executoriu sau recunoaste
in orice alt mod obligatia de plata
- in cazul efectuarii unui act de executare silita;
prescriptia nu se considera intrerupta in situatia incetarii
procesului, respingerii cererii de chemare in judecata sau
de executare, anularii sau in cazul renuntarii din partea
initiatorului cererii conform Decretului nr.167/1958
- in cazurile stabilite de lege pentru intrerupere
termenului de prescriptie conform Decretului nr.167/1958
(art.13-17 ca de exemplu existenta unei cereri de chemare
in judecata ori de arbitrare, inclusiv in cazul unei instante
judecatoresti necompetente).
In astfel de cazuri se anuleaza prescriptia care s-a
realizat anterior intreruperi, urmand sa fi e instituita o
noua prescriptie. Daca totusi prescriptia a fost intrerupta
pe baza unei cereri adresata instantei judecatoresti, de
arbitrare sau exista un act de executare, termenul nou
de prescriptie nu se va exercita pana la momentul in
care cererea ramane definitiva sau pana la efectuarea
integrala a actului de executare.
Potrivit codului de procedura fiscala, art. 134, in
situatia in care termenul de prescriptie a dreptului de a
cere executarea silita s-a incheiat, contribuabilul este
scutit de datorii, iar aceste obligatii fata de bugetul de stat
se scad din fisa analitica pe platitori, cu precizarea ca
sumele platite dupa implinirea termenului de prescriptie
nu se vor restitui.
Contabilizare:
-conform propunerii Comisiei de Inventariere,
datorii mai vechi de 3 ani(alte datorii nefiscale):
401,404,462,455=117
datorii mai vechi de 5 ani(datorii fiscale):
457,431,437,438,441,4423,446,447,448=117
________________________________
Creante prescrise.
- se inregistreaza prescrierea creantelor fata de
clienti: conform codului fiscal art. 138 (d) (3) si a normelor
de aplicare, baza de impozitare a TVA se ajusteaza, prin
reducere sau majorare, in cazul in care incasarea creantei
nu se poate efectua ca urmare a falimentului clientului;
in acest caz, ajustarea se poate face cu data hotararii
judecatoresti de inchidere a falimentului, iar cheltuiala
este considerata ca fiind deductibila; in cazul nostru,
intrucat nu exista hotarare judecatoreasca, inregistrarea
contabila este:
654 analitic nedeductibil- 4111= 800 lei
daca societatea detine o Hotarare Judecatoreasca definitiva
cheltuiala devine deductibila fiscal,fapt pentru care trebuie ajustat
impozitul pe profit concomitent cu depunerea unei Declaratii (101)
rectificativa:
654-4111=800 lei
impozit pe profit de plata x 16%=128lei
654-441= -128lei
