Fluxurile de trezorerie

Urmarirea,planificarea,gestiunea fluxurilor de trezorerie este una din cele mai importante compartimente ale contabilitatii. Cine nu-si "urmareste" banii din propriul portofel? La o prima vedere urmarim Creantele,termenele de incasare versus Datoriile (comerciale,etc),termenele exigibilitatii platii.Insa avem "un prezent" la care trebuie sa-i atasam un "viitor".Avem stocuri?Le vindem intr-un termen rezonabil si incasam numerar? Avem nevoie de noi stocuri,putem face plata?Putem achita salariile?Putem sa ne dezvoltam afacerea printr-o noua investitie? Cu ce achitam?.La toate aceste intrebari,plus altele, ce au in esenta lor incasari/plati ,ne raspunde "Situatia fluxurilor de trezorerie" O entitate prezintă situaţia fluxurilor de trezorerie pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situaţiile financiare anuale. Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă modul în care o entitate generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar. În contextul întocmirii situatiei privind bilantul: - fluxurile de trezorerie sunt intrările sau ieşirile de trezorerie şi echivalente de trezorerie; - numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere; - echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie ale entităţii din cursul perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, de investire şi de finanţare. Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi generatoare de venituri ale entităţii, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investire sau finanţare. Activităţile de investire constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de trezorerie. Activităţile de finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale valorii şi structurii capitalurilor proprii şi împrumuturilor entităţii. Fluxurile de trezorerie exclud mişcările între elemente care constituie numerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei entităţi, şi nu din activităţile de exploatare, investiţie şi finanţare. Gestiunea numerarului presupune plasarea excedentului de numerar în echivalente de numerar. Structura exemplificativă a situaţiei fluxurilor de trezorerie întocmită atunci când fluxurile de trezorerie din activitatea de exploatare sunt prezentate pe baza metodei directe, este următoarea: Metoda Directa: Fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare: Încasări de la clienţi Plăţi către furnizori şi angajaţi Dobânzi plătite Impozit pe profit plătit Încasări din asigurarea împotriva cutremurelor Trezorerie netă din activităţi de exploatare Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţie: Plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni Plăţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale Încasări din vânzarea de imobilizări corporale Dobânzi încasate Dividende încasate Trezorerie netă din activităţi de investiţie Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare: Încasări din emisiunea de acţiuni Încasări din împrumuturi pe termen lung Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar Dividende plătite Trezorerie netă din activităţi de finanţare Creşterea netă a trezoreriei şi echivalentelor de trezorerie Trezorerie şi echivalente de trezorerie la Începutul exerciţiului financiar Trezorerie şi echivalentele de trezorerie la sfârşitul exerciţiului financiar Conform metodei directe, sunt evidenţiate clasele principale de încasări şi plăţi. Fluxurile de trezorerie din activitatea de exploatare pot fi prezentate şi conform metodei indirecte, exemplificată în continuare (pentru un exerciţiu financiar): Metoda Indirecta Profit brut Ajustări pentru: Cheltuieli cu amortizarea Cheltuieli cu provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare Venituri din reluări de provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare Cheltuieli financiare Venituri financiare Cheltuieli privind activele cedate Venituri din vânzarea activelor Variaţia soldurilor conturilor de creanţe comerciale şi alte creanţe din exploatare Variaţia soldurilor conturilor de datorii comerciale şi alte datorii din exploatare Variaţia soldurilor conturilor de stocuri Numerar generat din exploatare Dobânzi plătite Impozit pe profit plătit _______________________ Fluxurile de trezorerie din dobânzi şi dividende încasate sau plătite se prezintă separat. Fiecare dintre acestea se clasifică într-o manieră consecventă de la o perioadă la alta, ca fiind generat fie de activităţi de exploatare, fie de investiţie sau de finanţare. O entitate poate clasifica dobânda plătită, precum şi dobânda şi dividendele încasate drept fluxuri de trezorerie din exploatare, finanţare şi, respectiv, din investiţie. Dividendele plătite pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare sau exploatare. ________________________________________ Metoda Directa: Conform acestei metode se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar a) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de exploatare: – încasările în numerar din vânzările de bunuri şi prestările de servicii; – încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri (care se pot estima pe baza mărimii cifrei de afaceri realizate, corectate cu modificarea soldului creanţelor comerciale din exerciţiul financiar); – plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii (materii prime şi materiale consumabile, ct. 601 + 602 – 7412; alte cheltuieli materiale, ct. 603 + 604 + 606 + 608; alte cheltuieli din afară, cum sunt cele cu energia şi apa, ct. 605 – 7413; cheltuieli privind mărfurile, ct. 607; cheltuieli privind prestaţiile externe, ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 + 624 + 625 + 626 + 627 + 628 – 7416). Mărimea acestora se ajustează cu variaţia soldului stocurilor de materii prime, materiale consumabile şi mărfuri prin adăugarea diferenţei dintre stocul final şi cel iniţial, respectiv cu variaţia soldului datoriilor comerciale (ct. 401+403) prin scăderea diferenţei dintre soldul final şi cel iniţial al exerciţiului financiar; – plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor (cheltuieli cu personalul ajustate cu variaţia soldurilor conturilor necorespunzătoare); – plăţi în numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod special cu activităţile de investiţii şi de finanţare (se referă la cheltuielile privind impozitul pe profit, ct. 691–791, dacă se presupune că întregul impozit pe profit este aferent activităţii de exploatare). b) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de investiţii: – plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe termen lung. Se pot determina pe baza creşterilor de active imobilizate prezentate în nota 1 la situaţiile financiare şi se ajustează cu variaţia datoriilor întreprinderii către furnizorii de imobilizări; – plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi. Se pot identifica în valoarea creşterii elementelor de activ respective prezentate în nota 1 la situaţiile financiare; – încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung; – încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi; – avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi; – încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi. c) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de finanţare: – venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu. Se determină pe baza creşterii capitalului social, inclusiv a primelor de capital (ct. 1041 + 1042 + 1043 + 1044) şi se ajustează cu variaţia creanţelor privind capitalul subscris şi nevărsat; – plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile întreprinderii. Se regăsesc în scăderea capitalului social şi a rezervelor; – veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi. Sunt constituite din creşterea împrumutu- rilor şi datoriilor asimilate, înregistrate de întreprindere în conturile aferente, veniturile din dobânzi şi alte cheltuieli financiare oglindite în contul de profit şi pierdere; – plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar. Se determină pe baza analizei contractelor de leasing. Fluxurile de numerar - total – Numerar la începutul perioadei; – Numerar la finele perioadei. Rezultanta fluxurilor de numerar din activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare reprezintă trezoreria netă. Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomandă metoda directă, aceasta furnizând informaţii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin metoda indirectă aceste informaţii nu sunt disponibile. În practică însă, întreprinderile preferă metoda indirectă întrucât are o logică de calcul mai apropiată de formatul raportărilor contabile. Metoda Indirecta: Prin metoda indirectă, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exerciţiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar. Se are în vedere că prin practicarea unei contabilităţi de angajament sunt înregistrate veniturile şi cheltuielile în momentul facturării lor şi nu în momentul încasării sau plăţii, iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri şi cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrări sau ieşiri de numerar din trezorerie, ceea ce face să crească diferenţa dintre mărimea rezultatului realizat şi mărimea numerarului din trezorerie Prin efectuarea ajustărilor se urmăreşte: – eliminarea efectelor contabilităţii de angajament prin luarea în considerare a capitalului de lucru net. Ca atare, din rezultatul exerciţiului se scade variaţia stocurilor (materii prime şi materiale consumabile, producţia în curs de execuţie, produse finite şi mărfuri, avansuri pentru cumpărarea de stocuri), variaţia creanţelor (creanţe comerciale şi alte creanţe) şi se adaugă variaţia datoriilor de exploatare (decalajele de plăţi favorabile întreprinderii puse în evidenţă de variaţia soldurilor conturilor corespunzătoare); – eliminarea veniturilor şi cheltuielilor nemonetare (amortizările şi provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea şi provizioanele constituite şi scăderea veniturilor din reluarea provizioanelor (practic, se adună toate rubricile de ajustări din contul de profit şi pierdere. - ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale; -ajustarea valorii activelor circulante; -ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli; - ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante); – eliminarea acelor elemente de venituri şi cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de exploatare.