Actul normativ propune reglementarea compensarii de drept, adica stingerea creantelor reciproce chiar in momentul cand creantele exista deodata, indiferent daca debitorii au sau nu cunostinta despre aceasta.
Baza legală: Ordonanţa de Urgenţă nr. 88/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669/30.09.2010.
Actul normativ propune reglementarea compensării de drept, adică stingerea creanţelor reciproce chiar în momentul când creanţele există deodată, indiferent dacă debitorii au sau nu cunoştinţă despre aceasta.
Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele parţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică.
Creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional.
Creanţele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanţele fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaşi natură. Eventualele diferenţe rămase se compensează cu alte obligaţii fiscale ale debitorului.
Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile. În acest sens, creanţele sunt exigibile:
a) la data scadenţei, potrivit art. 111 din Codul de Procedură Fiscală;
b) la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativă de TVA cu opţiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii;
c) la data comunicării, potrivit legii, a unei decizii de soluţionare a cererii de restituire a accizei sau TVA, după caz;
d) la data comunicării deciziei, pentru obligaţiile fiscale principale, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;
e) la data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil;
f) la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligaţiile de plată de la buget;
g) la data primirii, în condiţiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituţii, în vederea executării silite.
Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu.
Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.
Reglementarea intră în vigoare începând cu 1 noiembrie 2010.
