Intre a fi sau a nu fi o imagine fidelă.
Imaginea fidelă este un concept de origine anglo-saxonă.El a apărut sub sintagma “true and fair view”, în Legea societăţilor comerciale (Companies Act) din anul 1947. Sub diferite combinaţii conceptul a fost utilizat în legislaţia anglo-saxonă încă din anul 1844.
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în M. Of. nr. 629/ 26.08.2002 stipulează la articolul 10: “Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare … sunt situaţiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare, fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”.
Insa cum definim "o imagine fidela" ?
Interpretarea imaginii fidele a dat naştere la două puncte de vedere majore:
1) Cel de origine anglo-saxon, care este acreditat în ţări în care s-a realizat deconectarea contabilităţii de la fiscalitate şi se acordă prioritate reflectării realităţii economice. În aceste ţări situaţiile financiare apar ca o sinteză a contabilităţii financiare şi a contabilităţii de gestiune. “Contabilitatea trebuie să ofere o “imagine fidelă” a realităţii economice.”
2) Cel continental, în ţări în care contabilitatea financiară a servit şi serveşte încă unor scopuri de natură fiscală.In aceste ţări nu li-se solicita reflectarea prin contabilitate a realităţii economice ci a unei"realitati" fiscale.
Pe scurt,imaginea fidelă este pentru anglo-saxoni un principiu (suprem) în timp ce pentru majoritatea ţărilor europene, imaginea fidelă este obiectivul principal al contabilităţii. La acest punct de vedere subscriu şi normalizatorii români. De altfel, numeroşi specialişti consideră imaginea fidelă ca o convergenţă a tuturor celorlalte principii contabile.
Imaginea fidelă nu poate fi confundată cu o copie exactă a realităţii economice, ci este reprezentată de imaginea în care se poate avea încredere, căreia i se poate acorda credit.
Reprezentarea întreprinderii prin contabilitate este o reprezentare relativă. “Bilanţul nu redă imaginea întreprinderii, aşa cum o oglindă reflectă imaginea noastră, ci creează o imagine a acesteia”.
In acest sens,Norma IAS1 include si defineste principiul prioritatii realitatii in fata formei astfel: “operatiile si alte evenimente ale vietii intreprinderii trebuie sa fie inregistrate si prezentate conform naturii lor si realitatii financiare, fara sa se tina cont, in mod unic, de apartenenta lor juridica".
Conform normei IAS1 s-a adoptat si in contabilitatea romaneasca,insa numai in ceea ce priveste leasingul, principiul prevalenţei economicului asupra juridicului.
Totusi,normalizatorul roman mentioneaza si faptul ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.(se observa usor ambiguitatea).
Paradoxal este faptul ca se intra in conflict cu un proverbial traditionalism romanesc ce se regaseste sub forma rolului statului in normalizarea contabila si a juridicului.
Aici se atinge paradoxul in normalizarea romaneasca forma juridica trebuie sa fie privilegiata in conturile anuale ale societatilor individuale si fondul economic in conturile consolidate ale grupurilor.
Totusi cenzorii trebuie sa certifice si in al doilea caz daca “conturile sunt corecte, sincere si dau o imgine fidela a rezultatului operatiunilor exercitiului terminat ca si asupra situatiei financiare si a patrimoniului la sfarsitul exercitiului ”
O parte din specialişti au văzut în principiul prevalenţei economicului asupra juridicului posibilitatea de a se elibera de regulile contabile constrângătoare, invocând supremaţia realităţii economice asupra aparenţei juridice,insa dimpotriva,imaginea fidela obliga la constrangerile regulilor contabile.
Dar se poate trage si concluzia că dreptul(juridicul) nu include în sfera sa toate situaţiile posibile exitente în practică, fiind “depăşit ” oarecum de ingeniozitatea economicului, chiar în unele cazuri, soluţia jurică propusă este inadecvată.Înlocuirea formei juridice prin substanţa economica constituie în fapt înlocuirea unei aparenţe normalizate printr-una personalizată, ceea ce reprezintă un mod esenţial pentru a explica necesitatea derogărilor.
Norma legală, reglementară sau profesională enunţă realitatea substanţei într-un anumit cadru; ea asigură producerea imaginii normalizate a acestei realităţi (aparenţa normalizată), dar numai în cazul în care se raportează la evenimente ordinare şi la situaţii curente. Evenimentele excepţionale, proprii firmei nu pot fi evidenţiate prin încadrarea într-o anumită regulă. Obiectivul unei bune informări ne pune în situaţia de a recalcula toate posibilităţile avute la dispoziţie pentru ca utilizatorii informatiei contabile să aibă o cât mai fidela informare.
Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (I.A.S.C.) precizează cele patru caracteristici principale care determină utilitatea informaţiilor furnizate de situaţiile financiare:
- inteligibilitatea;
- relevanţa;
- credibilitatea;
- comparabilitatea.
Aceste caracteristici sunt necesare dar nu si suficiente pentru a prezenta o imagine fidela a realitatii economice.
Sa precizam cine sunt utilizatorii informatiilor contabile:
1. investitorii prezenţi şi potenţiali;
2. personalul angajat;
3. creditorii financiari;
4. furnizorii şi alţi creditori comerciali;
5. clienţii;
6. guvernul şi instituţiile sale;
7. publicul;
8.managerii unitatilor patrimoniale;
9.instantele judecatoresti.
Nota:Pentru managerii,contabilitatea este principala sursă de informaţii la nivelul întreprinderii. Managerii utilizează in general din situaţiile financiare informaţiile referitoare la poziţia financiară, rezultatele obţinute şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii.
Imaginea fidelă este asigurată de către contabili sau auditori, care sunt chemaţi să garanteze si sa ateste calitatea lucrărilor contabile. Informaţiile contabile trebuie să fie verificabile si din punct de vedere al sincerităţii şi al autenticităţii documentelor pe baza cărora se derulează întreaga tehnologie contabilă.
În rapoartele şi Situaţiile financiare nu este vorba de înşiruirea unor principii contabile, ci de explicitarea modului în care fenomenele şi evenimentele economice se încadrează vis-a-vis de principiile enunţate, care sunt in fapt reguli, chiar constrângeri ce nu acopera intreaga realitate economica.
