Evaluarea este obligatorie in anumite momente cheie din ciclul de viata al intreprinderilor: cand intreprinderea planuieste o dezvoltare majora, sau o reorganizare radicala, cand face obiectul unei achizitii sau fuziuni, in cazul dizolvarii, lichidarii sau falimentului.
Evaluarea mai este necesara investitorilor (patroni, parteneri, asociati sau actionari) si administratorilor pentru a cunoaste adevarata valoare a intreprinderilor si care este evolutia acestora.
Prin evaluarea intreprinderilor se intelege aplicarea unui set de metode si tehnici - in conditiile respectarii unor proceduri conventionale – avand ca scop determinarea pretului echitabil rezultat din negocierea ipotetica a vanzarii intreprinderii in conditii de piata cunoscute , daca atat vanzatorul cat si cumparatorul ar actiona liberi de orice constrangere , ambii pregatiti, dornici si capabili sa efectueze tranzactia respectiva si fiecare avand o informatie completa pentru fundamentarea deciziei de vanzare si, respectiv, de cumparare.
In general intalnim doua tipuri de abordari: evaluarea activelor si evaluarea afacerii.
I.Evaluarea activelor este considerata mai mult o tehnica contabila decat o tehnica economica de evaluare.
- valoarea activului net contabil
Se determina pe baza bilantului contabil prin scaderea valorii datoriilor din valoarea curenta de inventar a activelor.Valoarea activului net contabil este influentata de conventiile contabile folosite, de efectele inflatiei, de masura diferita in care uzura contabila aproximeaza uzura fizica si morala a activelor fizice. Valoarea activului net contabil constituie o componenta a studiului de evaluaresi deseori este considerata cea mai importanta referinta pentru valoarea intreprinderii.
- valoarea activului la pretul de inlocuire nou
Este utilizat in situatia in care un cumparator potential, poate alege intre a investi in constructia de la zero a unei capacitati noi, sau achizitia unei capacitati existente. Astfel, activele existente sunt evaluate in echivalentul cheltuielilor pe care le-ar presupune replicarea, din nou, respectivei capacitati.
- valoarea activului la pret de lichidare
Se stabileste prin estimarea valorii care s-ar putea obtine prin vanzarea fara negociere, catre cumparatori care si-ar putea manifesta interesul intr-un interval scurt de timp, la cel mai bun pret oferit de acestia, a activelor intreprinderii. Valoarea de lichidare este cea mai mica evaluare care se poate face unei intreprinderi. Valoarea de lichidare se foloseste si pentru estimarea valorii reziduale, ca parte in procesul de evaluare prin metoda fluxului de numerar.
II.Evaluarea Afacerii.
Scoala anglo-saxona de evaluare a promovat predilect abordarea valorii intreprinderii ca afacere in curs de derulare. In cazul ipoteticei tranzactii are importanta capacitatea intreprinderii de a produce venituri. Vanzatorul renunta la beneficiile sale viitoare din exploatarea intreprinderii in favoarea cumparatorului, care se presupune ca va exploata intreprinderea pe aceleasi linii ale afacerii ca in prezent , fara a opera schimbari fundamentale in obiectul de activitate, dimensiunile activitatii economice sau structura acesteia.
Aceasta abordare se refera la faptul ca valoarea unei intreprinderi este egala cu suma veniturilor nete care se estimeaza ca vor fi produse, prin exploatarea intreprinderii respective, intr-un orizont de timp nedefinit, actualizate la data ipoteticei tranzactii.
Determinarea valorii actuale se face cu ajutorul relatiei:
Valoarea actuala = beneficiul actual x 1/ rata de actualizare
a)Rata de actualizare estimeaza costul capitalului (rata dobanzii) corectat cu riscul asociat afacerii de a nu produce beneficii prevazute, iar (b)inversul acesteia (1 / rata de actualizare) este cunoscut sub denumirea de factor de capitalizare.Altfel spus, rata de actualizare este egala cu randamentul minim al capitalului pe care investitorul este dispus sa-l accepte.
Estimarea veniturilor viitoare, cat si alegerea unei rate de actualizare ridica probleme deosebite si presupune o anumita abilitate bazata pe o buna cunoastere a mediului economic general in care evolueaza intreprinderea in cauza, o buna cunoastere a sectorului de activitate si experienta in evaluare.
Factorii care determina rata de actualizare sunt urmatorii:
1.- nivelul randamentului la plasamente lipsite de risc (Rf), cu precadere titluri de tezaur emise de stat;
2.- riscul de piata (Rm - Rf), determinat ca diferenta intre randamentul mediu al tuturor titlurilor de valoare cotate pe pietele de capital si randamentul fara risc;
3.- riscul specific asociat investitiei intr-o anumita intreprindere (β).
E(ROE) = Rf + β x (Rm - Rf)
- β este singurul parametru propriu unei anumite intreprinderi, el indica masura in care riscul de a nu produce beneficiile prevazute este mai mare sau mai mic decat riscul asociat unui portofoliu larg diversificat de actiuni.
In timpul tranzactiilor apar uneori discrepante intre evaluarile cumparatorului si cele ale vanzatorului. Astfel partile pot negocia un acord prin care cumparatorul se obliga sa plateasca ulterior o suma aditionala vanzatorului , daca veniturile sale din exploatarea intreprinderii depasesc intr-o anumita proportie veniturile initial prevazute.
De multe ori utilizarea informatiilor de pe piata in evaluarea intreprinderilor trebuie facuta cu multa prudenta, deoarece acestea pot fi inselatoare.
Valoarea unor tranzactii poate da indicatii derutante pentru evaluator si datorita influentei exercitate de accesul la administrarea intreprinderii.Astfel , valoarea intreprinderii in ansamblu nu poate fi determinata pe baza unor informatii despre tranzactii partiale, decat prin corectarea acestor informatii. Este datoria evaluatorului sa opereze distinctiile si corectiile necesare pe baza analizei atente si intelegerii corecte a situatiei.
